Strategii ale managementului capitalului bancar

Strategii ale managementului capitalului bancar

Presupunem ca managerul bancii I va trebui sa adopte o decizie referitoare la volumul potrivit al capitalului bancii, in conditiile in care 1/MC este de 10% (capital raportat la active), si constata ca volumul mare al capitalului bancar determina un RRF scazut, concluzionand ca banca are capital suplimentar, fapt pentru care hotaraste cresterea multiplicatorului capitalului, pentru a creste RRF, ceeace implica diminuarea volumului capitalului raportat la active, deci cresterea multiplicatorului .

In acest sens are trei posibilitati:

o       reducerea volumului capitalului bancii, prin rascumpararea unei parti din actiuni;

o       plata unor dividende inalte, deci reducerea profiturilor retinute de catre banca;

o       cresterea activelor bancii prin procurarea de fonduri noi si plasarea acestora in imprumuturi sau titluri, cu mentinerea capitalului bancii.

Managerul considera ca trebuie consolidata relatia cu  actionarii si alege calea a doua, de crestere a multiplicatorului capitalului.

Sa presupunem insa ca Banca II are o rata a capitalului pe active de 4%, managerul fiind nelinistit de insuficienta capitalului, nedispunand de suficienta rezerva pentru a evita falimentul, si hotaraste cresterea raportului capital pe active, pentru care dispune de trei cai:

o            cresterea volumului capitalului, prin emisiunea de actiuni;

o            cresterea volumului capitalului, prin reducerea dividendelor platite actionarilor;

o            reducerea activelor prin diminuarea imprumuturilor acordate sau prin vanzarea titlurilor, ceea ce determina reducerea pasivelor, in conditiile mentinerii capitalului la aceeasi valoare.

Daca pietele de capital sunt rigide, impermeabile emisiunii de noi actiuni si actionarii sunt ostili la reducerea dividendelor, managerul va fi nevoit sa opteze pentru reducerea pasivelor, deci a dimensiunii bancii pentru a creste multiplicatorul capitalului, decizie cu implicatii asupra pietelor de capital.

Perioadele de recesiune si anii care le urmeaza se caracterizeaza printr-o reducere a volumului creditelor, reducere determinata in parte de eroziunea capitalului bancilor, de caderea capitalului acestuia, cadere generata la randul ei de eroziunea creditelor in perioada anterioara.

Pe de alta parte, urcarea rapida a pietelor imobiliare conduce la pierderi majore pentru banci la creditele ipotecare, ceeace determina scaderea capitalului bancar, in conditiile in care autoritatile potg inaspri normele de capital ale bancilor. In aceste conditii, bancile au doua posibilitati: fie sa acumuleze capital nou, fie sa restrictioneze cresterea activelor prin reducerea imprumuturilor, in situatia de recesiune bancile fiind nevoite insa sa-si reduca imprumuturile, pretul acestora crescand, generand nemultumirea clientilor, situatia putindu-se revigora prin politicile ratelor joase ale dobanzilor, promovate de catre autoritatile bancare.