Structura contului - Planul de conturi si Reguli de functionare a conturilor

Structura contului

Titlul (denumirea) si simbolul contului

Titlul contului exprima continutul economic al elementului bilantier (bun economic, sursa de finantare, proces economic sau rezultat financiar) a carui evidenta se tine cu ajutorul contului respectiv. In general, denumirea unui cont reflecta obiectul inregistrat in contul respectiv.

Debitul si creditul

Partea stanga a oricarui cont este denumita debit iar partea dreapta este denumita credit Sumele trecute in partea stanga sunt debitoare iar cele din partea dreapta creditoare A debita un cont inseamna a inregistra o suma in partea stanga a contului, iar a credita un cont inseamna a inregistra o suma in partea dreapta.

Explicatia tranzactiilor inregistrate in cont

Explicatia descriptiva a tranzactiilor si evenimentelor inregistrate in cont consta in prezentarea naturii operatiei, a persoanelor juridice sau fizice implicate, a datei operatiei, a documentului justificativ utilizat etc., iar explicatia contabila consta in indicarea sub forma de simbol cifric a contului sau conturilor corespondente.

Rulajul (miscarea) contului

Miscarea sau sumele inregistrate succesiv intr-o perioada de gestiune in debitul sau creditul unui cont ca urmare a cresterilor si micsorarilor determinate de tranzactii (evenimente) reprezinta rulajul contului Acesta este de doua feluri: rulaj debitor si rulaj creditor. Rulajul debitor reprezinta totalitatea inregistrarilor efectuate in debitul unui cont intr-o perioada de gestiune. Rulajul creditor reprezinta totalitatea inregistrarilor efectuate in creditul unui cont intr-o perioada de gestiune. Le abreviem de regula cu RD si respectiv RC.

Total sume debitoare si creditoare ale contului

Totalul sumelor unui cont este de doua feluri: total sume debitoare si total sume creditoare. Prin adunarea rulajelor debitoare sau creditoare cu sumele care exprima, in partea de debit sau de credit, soldul initial reflectat de cont la inceputul perioadei de gestiune, se obtine total sume debitoare si total sume creditoare ale contului respectiv. Le abreviem de regula cu TSD si respectiv TSC.

Soldul contului

Existentul valoric stabilit la un moment dat la elementul pentru care s-a deschis contul reprezinta soldul contului. Se stabileste ca diferenta intre total sume debitoare si total sume creditoare. In functie de marimea sumelor, soldul poate fi debitor, sold creditor sau sold balansat (cont soldat). Astfel, daca totalul sumelor debitoare din cont este mai mare decat totalul sumelor creditoare, contul are sold debitor, iar daca totalul sumelor creditoare este mai mare decat totalul sumelor debitoare, contul are sold creditor. Le abreviem de regula cu SD si respectiv SC.

Relatiile de calcul pentru sold sunt :

Soldurile se stabilesc de regula, la sfarsitul perioadei de gestiune, reprezentand solduri finale care, la inceputul perioadei urmatoare de gestiune apar ca solduri initiale Si

Planul de conturi

Planul de conturi general este un tablou al intregului sistem de conturi, in cadrul caruia fiecare cont este delimitat printr-o denumire si simbol cifric fiind incadrat intr-o clasa si grupa. Astfel se asigura uniformitate si unitate de continut, functie, denumire si simbolizare a conturilor (de exemplu, planul de conturi). In simbolizarea conturilor se aplica sistemul zecimal.

Exemplu:

In planul de conturi general se cuprind 9 clase de conturi:

Reguli de functionare a conturilor

Regulile de functionare a conturilor au drept scop sa stabileasca partea contului (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze soldul initial existent in fiecare cont la deschiderea acestuia, modificarile (cresteri sau micsorari) valorii elementului la care se refera contul, determinate de tranzactiile, evenimentele, operatiile economice si soldul final al conturilor existent la inchiderea acestora. Acestea au ca punct de plecare bilantul cu structurile sale (active, capitaluri si datorii). Se porneste de la dubla reprezentare (activele in partea stanga a egalitatii, iar capitalurile proprii si datoriile in partea dreapta a egalitatii).

R1: Conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita (partea stanga a contului) si se debiteaza cu soldul initial al conturilor de activ; conturile de capitaluri proprii si cele de datorii incep sa functioneze prin a se credita (partea dreapta a contului) si se crediteaza cu soldul initial al conturilor de capitaluri proprii si datorii.

R2: Toate conturile de activ inregistreaza in debit cresterile (intrarile) elementelor de activ, iar toate conturile de capitaluri proprii si datorii inregistreaza in credit cresterile (intrarile) elementelor de capitaluri proprii si datorii.

R3: Toate conturile de activ inregistreaza in credit (partea dreapta a contului) micsorarile elementelor de activ, iar conturile de capitaluri proprii si datorii inregistreaza in debit (partea stanga a contului) micsorarile (iesirile) elementelor de capitaluri proprii si datorii.

R4: Toate conturile de activ au totdeauna sold final debitor sau sunt soldate (echilibrate, balansate), iar toate conturile de capitaluri proprii si datorii au totdeauna sold final creditor sau sunt soldate (echilibrate, balansate).

Exemplu:

Nota 1: In cazul in care elementele influenteaza in mod indirect bilantul (cazul cheltuielilor si veniturilor) efectul modificarilor produse de acestea este analizat prin prisma modificarilor survenite asupra rezultatului exercitiului, element component al capitalurilor proprii.

Exemplu:

Nota 2: In cazul in care un element este rectificativ, acesta va fi analizat din prisma efectului pe care il produce asupra totalului bilantier.

Exemplu:

Nota 3: Exista anumite conturi numite bifunctionale, adica in anumite situatii reflecta un element de activ, iar in altele un element de capitaluri sau datorii.

Exemplu:

Analiza contabila a tranzactiilor si inregistrarea lor in conturi

Fiecare tranzactie consemnata intr-un document, inainte de inregistrarea ei in contabilitate, trebuie sa fie supusa analizei contabile in vederea determinarii efectului dual asupra conturilor. Aceasta analiza are drept rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzactii si in ce mod. De asemenea, acest rezultat trebuie sa respecte cele doua ecuatii fundamentale:

Activ = Capital propriu + Datorii

2. Debit = Credit

Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, in general, a urmatoarelor etape:

Determinarea naturii operatiei, adica stabilirea continutului tranzactiei ce trebuie inregistrata in contabilitate (denumirea tranzactiei).

2. Modificarea elementelor bilantiere stabilirea modificarilor care se produc in structura elementelor bilantiere, continutul si sensul modificarilor.

3. Identificarea conturilor corespondente, adica stabilirea conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze tranzactia, baza elementelor bilantiere modificate.

4. Debit sau credit adica determinarea, pe baza regulilor de functionare a conturilor, a partii din fiecare cont (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze tranzactia.

5. Formula contabila, respectiv intocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a formulei (egalitatii) contabile.

Structura formulei contabile este:

Conturile corespondente;

Semnul " = ";

Semnul "%", utilizat in intelesul de "urmatoarele", atunci cand in formula contabila intra in corespondenta mai mult de doua conturi;

Sumele.

In formula contabila, contul (conturile) care se debiteaza se aseaza in stanga semnului egalitatii, deoarece debitul este partea stanga a unui cont, iar contul (conturile) care se crediteaza se asaza in partea dreapta a semnului egalitatii, deoarece creditul este partea dreapta a unui cont. Prin atasarea explicatiei descriptive a operatiunilor in cauza la elementele formulei contabile rezulta notiunea de articol contabil.

Exemplu:

Tipuri de formule contabile:

Formule contabile simple:

tranzactia genereaza modificari numai la doua elemente bilantiere, un cont care se debiteaza si un cont care se crediteaza. Modelul este de forma:

Formule contabile complexe: tranzactia genereaza modificari la mai mult de doua elemente bilantiere, astfel:

Doua sau mai multe conturi care se debiteaza si un cont care se crediteaza. Modelul este de forma:

Exemplu:

Un cont se debiteaza si doua sau mai multe conturi se crediteaza. Modelul este de forma:

Exemplu:

Doua sau mai multe conturi se debiteaza si doua sau mai multe conturi se crediteaza. Modelul este de forma:

Stornarea:

Un mod specific contabilitatii de corectare a erorilor intervenite la inregistrarea tranzactiilor in conturi este reprezentat de operatiile de stornare. Astfel, formulele contabile de stornare (de corectare) pot fi:

formule contabile de stornare in negru,

formule contabile de stornare in rosu.

1. Formulele contabile de stornare in negru constau in anularea inregistrarii efectuate anterior gresit, prin inversarea conturilor corespondente din formula contabila respectiva si apoi intocmirea si inregistrarea formulei contabile corecte.

Exemplu:

Formulele contabile de stornare in rosu constau in anularea unei formule contabile efectuate anterior gresit prin intocmirea si inregistrarea unei noi formule contabile similara cu cea eronata, insa cu sumele inscrise in rosu (sau in negru, dar incadrata in chenar). Inscrierea unei sume in rosu are semnificatia in contabilitate a unor valori cu semnul "-", avand ca efect anularea sumei inscrisa anterior in mod eronat.

Exemplu: