Rolul si structura sistemului bancar

In epoca contemporana locul si rolul bancilor in economie este foarte mare, activind ca intermediar principal in relatia economii-investitii, relatie hotaritoare in cresterea economica .

Conceptele moderne privind dezvoltarea economica considera ca un rezultat necesar al evolutiei societatii, obtinerea de economii ale agentilor economici sau persoanelor fizice, reprezentind venituri neconsumate in perioada curenta si destinate unei utilizari viitoare. In cadrul acestor concepte investitiile, reprezentind achizitia de instalatii si echipament, structuri, masini si inventar, destinate dezvoltarii productiei reprezinta o alta realitate a economiei si expansiunei ei ce afecteaza pe agentii economici.

Aceste, agentii economici, isi gasesc resursele necesare, fie prin proprii economii, fie recurghind la credite ce sunt acordate prin banci.

Locul si rolul bancilor in economie sunt determinate si de creatia monetara, factor specific al functionarii bancilor in economie. Bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, ca intermediari monetari,a caror caracteristica esentiala este posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insasi care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare.

Caracteristica semnificativa a acestor intermediari este transformarea activelor nemateriale in moneda. Emisiunea de bancnote, functie initial deschise tuturor bancilor si restrinsa ulterior numai la banca de emisiune, reprezinta forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.

In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediari nemonetari a caror functii principale sunt: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen lung sau scurt, direct catre beneficiari (pentru investitii, comert exterior ipoteca, consum ) sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare.

Multiplicarea centrelor de emisiune a creat conditii de incalcare a normelor de emisiune si incarcarea canalelor de circulatiei cu bancnote smise, cu, sau fara justificatie economica.

Astfel ca, in momente istorice diferite toate tarile dezvoltate au trebuit sa delimiteze net functiile bancii de emisiune, acestea concentrindu-se de regula la o singura banca, banca centrala. Acelasi lucru sa petrecut si in SUA , unde, desi exista 12 banci federale de emisiune , acestea actioneaza cu un tot unitar sub eghida unei autoritati monetare.

Specializarea bancilor a fost o tendinta ce sa manifestat in sinul bancilor timp de o intrega epoca. La inceputul afirmarii tendintelor de specializare, acestea erau adesea declarative, propagandistice, fara a obliga la execlusivitate sau interziceri. Criza economica din anii 1929 -1933, care a bintuit in toate yarile dezvoltate, dar a facut ravagii in SUA prin crahul banean de proportii ( 36 de banci fiind declarate in stare de faliment) a impus o reglamentare severa a regimului bancar, care sa actioneze in scopul protejarii deponentilor. Astfel ca, statutul bancii a trebuit bine conturat, instituindu-se un regim limitativ de control asupra institutiilor de credit ce primesc depuneri si asupra modului de folosire a acestor resurse in procesul de creditare.

In acest cadru s-a delimitat, mai exact, acceptiunea de banca, sau de depozit. Desi structurile nationale ale sistemelor bancare sunt foarte diferite, purtind amprenta evolutiilor anterioare, sau a unor traditii ce se prepetuiaza, si fiind de o potriva supuse suflului innoirilor , totusi pretutindeni in lume s-au delimitat cu claritate la un moment dat:

bancile de depozit si

bancile specializate.

Bancile specializate au o misiune de interes public; creditarea pe termen mijlociu si lung pentru intreprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate ; creditarea locuitorilor cu garantii ipotecare ; gestiunea mijloacelor de plata , in special prin carti de credit etc.

Principalele lor orientari sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea si garantarea de credite pe termen mijlociu si lung pentru intreprinderi, creditarea marfurilor cu plata in rate , garantarea locuintelor cu garantii ipotecare, gestiunea mijloacelor de plata, in special prin carti de credit etc.

In considerarea structurii sistemului bancar trebiue sa avem in vedere ca in componentele nationale se afirma si tresaturi generale dar si particularitati ale alcatuirii verigilor componente.

Astfel in SUA in mod firesc se considera in componenta sistemului bancar institutiile aflate in postura de furnizori importanti de resurse, cum ar fi companiile de asigurari, institutiile de constituire si administrare a fondurilor de pensii , fondurile comune de creanta etc.

Dimpotriva, in alte tari, in Franta de exemplu, institutiile de credit importante: Casa de Depuneri si Consemnatiuni, Posta, detinatoare a conturilor de depuneri postale, sunt atasate Tezaurului si nu sunt cuprinse in sistemul bancar. Cum insa Tezaurul este el insasi considerat partener in sistemul de credit al economiei, putem aprecia ca nu este decit o interpretare formala ce tine de subordonarea ierarhica a participantilor.

Unele banci actioneaza ca intermediari in anumite ramuri sau domenii de activitate, desfasurind activitati de mobilizare a resurselor, cit si de distribuire a creditelor in sfera lor specifica, in cadrul unui echilibru relativ intre operatiunile active si pasive proprii.

O mare parte din banci sunt insa unitati profilate unilaterali, fie promordial pentru mobilizarea de resurse, fie proponderent pentru acordarea creditelor din resurse ce-i sint puse la dispozitie.

In acest cadru, bancile joaca rolul de intermediar. Astfel bancile isi exercita rolul lor de intermediar nu numai intre agenti in afara sistemului bancar, ci au un rol major in reciclarea si valorificarea capitalului, in mobilizarea de resurse si distribuirea de credite. In acest proces se afirma si se detaseaza ca principale functii ale bancii cele doua laturi ale intermedierii:

-mobilizarea resurselor

-distribuirea creditelor

Legatura directa cu mii si milioane de agenti economici, titulari de cont, in legatura cu constituirea si utilizarea depozitelor, confera bancilor o alta principala functie in economia moderna, cea de centru de efectuare a platilor intre titulari de cont, si prin aceasta bancile determina si controleaza fluxurile circulatiei monetare scripturale.

In indeplinirea functiilor lor bancile indeplinesc anumite operatiuni specifice considerate si reunite dupa sensul lor in pasive si active.

Bilantul tuturor bancilor SUA.

(expresii procentuale)

Servicii bancare

O prima categorie a acestor servicii o reprezinta serviciile de afaceri adresate firmelor.

Pe linia promovarii metodelor noi de finantare bancile au dezvoltat si au intermediat pentru clientii lor operatii de leasing, factoring sau le-au deschis accesul la casele de misiuni de hirtii de valoare si participare la capital.

Cea mai mare parte a serviciilor bancare nu comporta angajarea bilantiera: nu contribuie la majorarea resurselor si nu afecteaza activul bancilor, dar angajeaza riscuri aducind concomitent anumite venituri. Aceste operatiuni sunt evidentiate de banci si deci grupate din punct de vedere patrimonial ca operatiuni extra-bilantiere.

Aceste operatiuni sunt compuse din doua largi catergorii:

-operatiuni de comision

-operatiuni privind obligatii anticipate sau conditionate.

In cadrul operatiunilor de comision banca actioneaza in numele si pentru contul clientilor sai.

Printre cele mai fregvente operatiuni de acest gen sint cele legate de efectuare platilor, in deosebi operatiuni de incaso, de incasare a creatiilor. De asemenea bancile efectueaza operatiuni de vinzare si cumparare de titluri pentru clientii sai.

Operatiunile privind obligatiile anticipate sau conditionate, in primul rind se incadreaza obligatiile anticipate ale bancii privind acordarea de credite prin:

-linii de credite, cind obligatia priveste suma creditului si nu conditiile.

-credite reinnoibile (revolving loan agreament) din care se poate beneficia pe durata contractului in conditiile stabilite, avantaje pentru care se platesc bancii un anumit procent.

O a doua grupa a obligatiunilor anticipate bancare decurge din circuitul cambial si este cunoscuta sub denumirea de credite de semnatura. Prin semnatura sa, banca garanteaza angajamentul clientului sau catre terti. Banca nu avanseaza fonduri, dar sustine prin propriul sau angajament increderea pe care o inspira clientului. Ea nu se angajeaza fara sa fi evaluat riscurile operatiunii care pot in cazuri extreme sa-i atraga intreaga raspundere. Expunerea la risc pe care si-o asuma implica incasarea unor sume cu care beneficiarul garantiei remuneraza banca.

A treia grupa de activitati de plasament cuprinde operatiuni cu aceleasi caracteristici ca si cele anterioare. Printre aceste activitati mentionam: angajamente anticipate de a acorda credite (forward commitements), angajamente anticipate de a vinde sau a cumpara titluri, operatiuni denumite optiuni (financial futures sau options), angajamente anticipate supra dobinzii (interest rate swaps), sau cursuri de schimb (currency swaps)

Cele mai utilizate operatiuni sunt in domeniul valutar si in domeniul creditului. O alta categorie de servicii s-au dezvoltat in sfera afacerilor internationale: incasarea operatiunilor de export, finantarea exportului prin institutiile internationale de garantare a creditului pentru export, negocierea si scontul cambiilor straine, facilitarea importului prin credite documentare, operarea in conturi de valuta, angajarea in optiuni in moneda straina.

In general, bancile furnizeaza clientilor trei tipuri principale de servicii:

1.Deschiderea de conturi bancare (de diferite tipuri). O banca atrage bani de la clientii sai (prin conturi bancare), platindu-le in schimb dobinda pentru depozitele constituite. Plata acestor dobinzi este o cheltuiala pentru banca.

Atit pentru persoanele fizice cit si pentru cele juridice, bancile deschid, in evidentele lor, urmatoarele tipuri de conturi:

*conturi curente (la vedere), conturi in care titularii pot face operatiuni de incasari si plati curente;

*conturi de depozit (la termen), conturi in care depunerele se fac pentru un anumit termen, perioada in care titularii nu pot efectua nici depuneri in cont, nici plati din aceste conturi.

In functie de anumite activitati specifice, pentru clientii persoane juridice, bancile mai deschid si alte tipuri de conturi, cum sunt:

*conturi blocate, reprezentind capital social necesar constituirii unei societati comerciale. Dupa ce clientul prezinta la banca dovada inregistrarii societatii al Registrului Comertului, contul e deblocat, iar sumele sunt virate in contul curent al societatii.

* conturi blocate cu destinatie speciala, sunt conturi in care disponibilitatile titularului sunt temporar blocate in raport de o anumita operatiune, ca masura de protectie pentru banca si pentru buna desfasurare a unor obligatii de plata catre strainatate (acreditive, garantie etc)

*conturi pentru credite, destinate sa evidentieze credite acordate de banca si din care urmeaza ca acestia sa dispuna platii;

*conturi cu suma dobindita prin participare la licitatile valutare evidentiaza sumele in lei sau in valutare rezultate din operatiunile de vinzare-cumparare de valuta sau lei pe piata interbancara, ordonate de client si efectuate de banca in contul acestuia.

2. Facilitati de imprumut (de credit). Bancile imprumuta clientilor sume de bani pentru finantarea afacerilor acestora. Unele banci ofera imprumuturi atit persoanelor fizice cit si juridice. Clientul trebuie sa plateasca un tarif pentru analizarea de catre banca a oportunitatii acordarii creditului si o dobinda pentru creditul primit. Aceste tarife si dobinzi reprezinta un venit pentru banca.

3. Servicii privind transferul fondurilor. Bancile furnizeaza si servicii privind platile prin transferul fondurilor (atit electronic, cit si prin instrumentele de plata), in numele si la cererea clientilor lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, comision a carui marime variaza in functie de valoarea sumei si de tehnica de transfer a banilor.

Banca poate oferi si servicii care aduc venituri din comisioanele, spezele si tarifele percepute pentru efectuarea lor. In cazul calatoriilor in strainatate, sunt necesare si anumite cantitati din moneda tarii respective, pentru cheltuieli imediate, desi, este mai sigur pentru turisti sa foloseasca cecuri de calatorie sau instrumente de plata asemanatoare, in loc sa poarte asupra lor valuta in numerar. Bancile pot asigura clientilor posibilitatea de a procura majoritatea valutelor tarilor lumii. Bancile vind moneda straina (valuta) la cursuri de schimb competitive si percep un comision pentru serviciul prestat. Principalii concurenti ai bancii in acest domeniu sunt casele de schimb valutar si agentii de turism, in special in zonele de destinatie ale calatoriilor de vacanta. Aceste doua tipuri de organizatii trebuie sa-si procure, al rindul lor, monede destinate schimbului valutar (de obicei acestea cumpara valuta de la banci).

Cecurile de calatorie sunt cele mai cunoscute servicii bancare oferite persoanelor care calatoresc. Cecurile pot fi folosite ca atare, pentru plata bunurilor si serviciilor, in toate tarile lumii sau schimbate in numerar. Un cec de calatorie cuprinde permisiune unei banci (sau a unei organizatii cu reputatie similara) de a plati o suma de bani oricarei persoane ce poseda fila de cec de la persoana in numele caruia a fost emis cecul. Cecurile de calatorie se pot procura de la orice banca. Pina de curind, majoritatea bancilor emiteau propriile cecuri de calatorie. In prezent, cele mai multe banci au incheiat acorduri de a emite cecurile uneia din cele mai mari companii internationale de cecuri de calatorie.

Plati privind derularea cheltuielilor guvernamentale. Bancile efectueaza plati si in numele guvernului, in special cele privind finantarea unor proiecte de investitii de stat. Spre exemplu, statul poate finanta constituirea unei noi scoli sau a unui spital. Companiile de constructie vor primi bani aferenti lucrarilor efectuate si finantate din fondurile statului, prin intermediul bancilor.

Incasarea taxelor si amenzilor. Persoanele care trebuie sa plateasca taxe sau amenzi pot folosi sistemul bancar, pentru plata sumelor datorate diferitor institutii sau chiar statului.

Consemnarea de depozite. La banci se pot constitui sume in depozit, cu rol de garantie, care sunt pastrate pe perioada solutionarii unor diferende judiciare sau a altor cauze.

Servicii de executor testamentar. Unele banci ofera clietilor acest tip de serviciu specializat, legat de mostenirile si proprietatile clientilor decedati. Bancile trateaza rezolvarea acestor probleme cu autoritatile administrative, in numele si la cererea urmasilor sau a beneficiarilor respectivei proprietati. Pentru aceste servicii, banca percepe un comision, in functie de valoarea proprietatii.

Casete pentru pastrarea valorilor. Clientii unei banci pot folosi seifurile acesteia pentru pastrarea unei valori. Serviciul se numeste casete pentru pastrarea valorilor, bancile percepind in schimb un comision. In baza acestui serviciu clientii isi pot lasa spre pastrare articole de valoare, cutii inchise, testamente sau alte documente importante. Banca emite o chitanta pentru bunurile lasate in pastrare, asumindu-si astfel, raspunderea asupre acestora.

Seifurile. Acest tip de serviciu, la fel ca si casetele de valori, implica folosirea unor spatii special amenajate care apartin bancii. Clientului i se pune la dispozitie un seif, accesul la seif fiind sub un dublu control, banca pastrind o cheie si clientul cealalta. Clientul depoziteaza singur bunurile in seiful sau. Acces la seif poate avea loc oricind in timpul orelor de program ale bancii, timp in care clientul poate retrage sau depune orice obiecte sau documente.

Depunerile pentru o noapte. Aceasta facilitate este oferita acelor clienti care doresc sa depoziteze fonduri, in timpul cind banca este inchisa. Cei care apeleaza mai des la acest serviciu sunt gestionarii si casierii magazinelor, care doresc sa-si depoziteze, pentru siguranta, incasarile zilnice la banca. In general, sunt doua metode de administrare a depozitului. Banca poate sa deschida depozitul in absenta clientului (dupa verificarea sumelor aduse) si apoi sa crediteze contul clientului. In a doua varianta, clientul aduna banii destinati depozitarii peste noapte, urmind sa-i verse, cu regularitate sau la anumite perioade de timp. Pentru astfel de operatiuni, bancile au spatii special amenajate si, bineinteles, percep un comision.

Eurocecurile. O carte de credit 'eurocec' permite clientului sa schimbe cecuri, in numerar la bancile afiliate la sistemul Eurocec, din orice tara din Europa. Avatajul utilizarii eurocecurilor, comparativ cu folosirea cecurilor de calatorie este dat de faptul ca, in limita unei anumite sume (de exemplu 200$), clientul nu trebuie sa achite in prealabil contravaloarea acestora. Valoarea cecurilor este debitata in contul clientului, in momentul transmiterii lor la banca eminenta. Cartile de credit eurocec sunt folosite cu sisteme de identificare speciale.

Asigurarea de calatorie. Bancile ofera un pachet standart prin care asigura clientul impotriva principale riscuri de calatorie, contra platii unei prime de asigurare. Principalul risc, acoperit prin aceste asigurari, este cel privind asistenta medicala, in putine tari straine avind acces direct la un tratament de urgenta gratuit. Asigurarea de calatorie permite rambursarea sumelor cheltuite, desi poate exista o limita maxima a sumei recuperabile. Tarile din Uniunea Europeana au incheiat acorduri reciproce cu privire la asigurarea asistentei medicale.

Unit Trust, este un serviciu bancar care se refera la operatiuni de investitii, de plasamente, care permit unui investitor, client al bancii sa investeasca intr-un portofolio de actiuni, micsorind marja de risc a investitiei. Termenul 'Unit trust' semnifica pozitia bancii ca entitate de incredere in administrarea plasamentelor clientilor. La astfel de servicii apeleaza clientii care nu cunosc modul de functionare a bursei. Comisionul perceput de banci este in functie de suma investita.

Achizitionarea si vinzarea actiunilor. La cererea clientilor, bancile pot oferi servicii de vinzare si cumparare de hirtii de valoare (actiuni, obligatiuni). Cind un client doreste sa faca astfel de afaceri, in primul rind va solicita bancii cursul pe piata al hirtiilor de valoare pe care doreste sa le cumpere sau, dupa caz, sa le vinda. Banca obtine aceste informatii de la un broker care ii va comunica ultimul curs inregistrat pe piata. In baza informatiei primite, clientul este cel care decide. Tranzactia este executata de catre banca, potrivit ordinului clientului, iar executarea acesteia trebuie confirmata in scris. Pentru acest serviciu, banca primeste un comision de la broker si nu de la client.

Seriviciul de consultanta in afaceri. Acest tip de serviciu este oferit de banci, in primul rind pentru afaceri mai mici. Banca se comporta ca un analist financiar si sfatuieste clientul cum sa isi amelioreze problemele financiare, cum sunt cele privind budgetul de venituri si cheltuieli, costurile, debitorii si fluxul in numerar (cash-flow). Prin acest serviciu banca percepe un tarif.

Capitalul bancar

Bancile trebuie sa indeplineasca o cerinta minima de capital. Capitalul reprezinta drepturile detinatorului de capital la banca. El este reprezentat in balanta, in principal, prin valoarea stocului, a surplusului si a cistigurilor retinute. Necesitatea capitatului bancar este indiscutabila si se refera in primul rind la mijloacele alocate de catre fondatorii bancii si e compus, in general, de capital actionar, rezerve si profit nerepartizat.

Functiile principale a capitalului sunt:

de protectie, presupune posibilitatea achitarii in cazul lichidarii bancii si tot odata presupune mentinerea solvabilitatii bancii prin intermediul rezervelor ce permit asigurarea activitatii bancii, chiar si in conditii de aparitii a unor pierderi.

Operativa, consta in alocarea resurselor in vederea procurarii activelor necesare la etapa initiala a formarii bancii, este utilizata mai tirziu pentru asigurarea continuitatii bancii.

De reglamentare, se refera la posibilitatea de influentare de catre autoritati de a fixa cerinte fata de marimea capitalului bancii, determinind prin aceasta un raport intre capital si totalitatea operatiunilor ce le poate efectua banca.

Conform economistului Piter Rouse capitalul indeplineste functiile:

Mijloc de asigurare a bancilor contra falimentului

Asigura mijloacele necesare pentru crearea, organizarea functionarea bancii

Capital este un barometru al nivelului de crestere a bancii.

In pasivul bilantului se refera toate sursele de formare a rezervelor bancare, ce sunt acumulate si utilizate in efectuarea operatiunilor active (activitati profitabile). Mijloacele proprii ale bancilor reprezinta totalitatea fondurilor ce asigura o independenta economica si o stabilitate a functionarii bancii. Aceste mijloace proprii sunt constituite din fondul statutar, fondul de rezerva, fondul de reevaluare a mijloacelor fixe, profitul nerepartizat din perioadele curente si precedente. Capitalul bancar e constituit din capitalul statutar compus din actiuni simple, privelegiate, surplus de capital si beneficiu nerepartizat. O alta sursa sunt obligatiunile pe termen lung, alcatuite din imprumuturi subordonate, note capitale si obligatiuni, alte hirtii de valoare achitate din rezultatul vinzarii actiunilor, rezerve compuse din rezerve pentru cheltuieli neprevazute, pentru plate dividentelor pentru acoperirea pierderilor etc. Rezervele bancare pot fi formate in mod obligatoriu (prin legislatie, acte normative adoptate de institutii autorizate) si la initiativa bancii.

Functiile, rolul, marimea capitalului propriu al bancilor au un specific aparte in comparatie cu alte domenii ale economiei. Acest specific al activitatilor bancare este influentat de calitatea de intermediar al bancii pe piata financiara care atrag sume mari de capital sub forma de depozite ale agentilor economici a persoanelor fizice si institutiilor de stat, precum si asigura o gestiune eficienta a acestor resurse, pastrarea acestora acordind totodata servicii specializate asigurind deponentilor un profit sub forma de dobinda pentru capitalul depus.

Sistemul de asigurare a depozitelor intr-o anumita masura micsoreaza pericolul de retragere a depozitelor si permite bancii sa-si mentina o cota a resurselor proprii intr-o proportie mai mica, necesara pentru asigurarea lichiditatii. Activele bancii sunt prezentate sub diferite forme de obligatii monetare, de regula mult mai lichide si mai usor realizabile pe piata de cit activele companiilor nefinanciare inghetate in active nemateriale. Acest moment asigura posibilitati de asigurare si acumulare a resurselor mobilizate si micsoreaza corespunzator necesitatea in marimea capitalului propriu. Ca rezultat a acestora, bancile si alte institutii financiare pot detine o pondere mai mica capitalului propriu in totalul resurselor, deoarece bancile gestioneaza eficient si utilizeaza diferite instrumente de atragere a rezervelor temporar disponibile.

Functiile de protectie si garantie a capitalului armonizeaza activitatea in cazul aparitiei unor pierderi neprevazute sau cheltuieli extraordinare. Necatind la faptul ca bancile au formate diferite fonduri, pentru acoperirea pierderilor mai mari poate fi utilizat si capitalul propriu al bancii, in acest caz fiind folosit numai capitalul actionar al bancii si nu cel imprumutat deoarece aceste resurse insasi reprezinta creante pe datorie.

Capitalul social se formeaza in urma atragerii mijloacelor banesti prin emisiunea si inscrierea la actiunile ce pot fi procurate contra mijloacelor banesti. Capitalul social e format initial prin contributia cotelor fondatorilor, mai tirziu prin emisiunea de noi obligatiuni.

Marimea capitalului social poate fi modificat in vederea majorarii prin emisiunea de noi actiuni sau sporirea valorii nominale a actiunilor deja emise. In sensul reducerii capitalului social se poate face prin micsorarea valorii nominale a actiunilor sau rascumpararea unei parti de actiuni de la actionari.

Capitalul social serveste drept o forma de asigurare a garantiilor indeplinirii asumate de banca. Emisiunea se efectueaza la fondarea bancii prin distribuirea actiunilor intre fondatori, iar la marirea capitalului social, prin lansarea unei noi emisiuni.

Bancile formeaza fonduri de rezerva pentru a asigura executarea obligatiunilor fata de clientela si acoperirea pierderilor neprevazute in procesul de activitate. Fondul de rezerva se formeaza in marime de 25% din capitalul social al bancii. Marimea necesara a fondului se formeaza din contul defalacarilor din profitul neimpozitabil al bancii in marime de 5%, iar dupa completarea deplina, defalcarile pot fi efectuate numai din profitul de dupa impozitare. Fondul de rezerva e destinat in special pentru:

plata dobinzilor pentru depozite in cazul insuficientei veniturilor

plata dividentelor fixe, anuale la actiunile privilegiate

efectuare altor cheltuieli (sponsorizari, completarea fondului de risc, etc)

Profitul nerepartizat reprezinta suma profitului acumulat in procesul activitatii financiare, ce ramine la dispozitia bancii. La sfirsitul anului sumele rezultative de pe conturile bancii se transfera pe contul profitului. O parte din aceste sume sunt utilizate pentru plata dividentelor, iar o alta parte pentru plata impozitelor, transferurilor in diferite fonduri. Soldul profitului nerepartizat este fondul resurselor banesti ce ramine la dispozitia administratiei bancii si adunarii generale a actionarilor si sunt utilizate conform planului strategic al bancii.

Bancile emit in circulatie obligatiuni pe termen lung care sint numite in diferite surse diferit, anume pot fi numite:

note capitale

obligatiuni neasigurate

Pina in anii 40 aceste hirtii de valoare erau emise doar in cazuri excepionale, incepind cu anii 60 au devenit un mijloc normal si fregvent de mobilizare a resurselor. In general emisiunea notelor capitale si a obligatiunilor au crescut simtitor, insa ponderea lor in suma totala a capitalului bancii a ramas nesimnificativa. Avantajele emisiunei acestor obligatiuni pentru banca consta in faptul ca suma dobinzii care o plateste banca detinatorilor acestor hirtii de valoare se scade din profitul impozabil, devidentele la actiuni se scad din profitul dupa impozitare, aceasta fiind una din deosebirile dintre obligatiuni si actiuni. Deaceea o asa forma de atragere a resurselor e mult mai avatajoasa decit emisiunea obligatiunilor, multe tari obligatiunile pe termen lung nu sunt incluse in capitalul bancii doar figureaza in componenta obligatiunilor totale ale bancii. In Republica Moldova obligatiunile pe termen lung sunt emise pe termen mai mare de cinci ani, insa ele nu sint incluse in capitalul bancii. Aceste hirtii formeaza doar niste obligatiuni ale bancii ce pot fi emise la valoarea nominala.

Bancile engleze emit in circulatie actiuni imprumutate. Actiunile imprumutate sunt hirtii de valoare nominative emise pe termen mediu si lung pe care bancile le distribuie pe piata financiara cu angajamentul de a le amortiza la un termen stabilit plata regulata a dividentelor, dividentele pentru ele fiind platite si in cazul cind banca nu are profit.

Notele capitale sunt pe larg utilizate in SUA, in ultimii ani acestea au devenit tot mai solicitate, insa ponderea lor in capital ramine nesimnificativa. Posesorii acestor hirtii de valoare nu beneficiaza de dreptul de vot, insa procentele cheltuielilor legate de aceste note sunt acoperite din profitul de pina la impozitare. Particularitatile obligatiunilor pe termen lung consta in fapul ca ele reprezinta hirtii de valoare de gradul II, subordonate, adica pretentiile detinatorilor acestor hirtii sunt satisfacute celorlalti creditori ai bancii. Aceste tipuri de obligatiuni pe termen lung sunt emise si puse in circulatie de bancile mari, deoarece bancile mici nu au acces pe piata capitalului, iar plasarea acestor hirtii de valoare este foarte costisitoare. Bancile pot emite aceste tipuri de obligatiuni in marimea de 100% din capitalul actionar si 50% din cel excendintentar.

Determinarea marimii capitalului atras reprezinta una dintre cele mai discutabile probleme din activitatea bancara. Unii economisti considera ca marimea capitalului trebuie determinata de piata, altii sustin ca marimea capitalului trebuie sa fie reglementat de organile autorizate deoarece partile negative a reglarii de catre piata nu pot limita riscul falimentului, nu pot sa sustina incredere fata de banca, sa micsoreze pierderile asociatiei bancilor si a altor organe in cazul falimentului unei banci asigurate. Acestea ar fi conditiile pentru care bancile ar trebui sa asigure marimea minima necesara a capitalului statutar pentru inregistrare si sa-l mentina pe toata perioada de activitate.

Informatia referitoare la marimea capitalului este ceruta de majoritatea investitorilor, creditorilor, clientilor.

Marimea resurselor proprii ale bancii depinde de caracterul operatiunilor active efectuate de ea. Orientarea activitatii bancii spre operatiunile cu un grad inalt de risc necesita o marire a resurselor proprii a acestor banci. Resursele proprii necesare bancii si marimea acestor depinde si de nivelul de dezvoltare a pietii resurselor de creditare, precum si de politica creditara promovata de banca centrala.

Din punct de vedere al bancii, o anumita rezerva de capital este dorita nu numai pentru protejarea detinatorilor de capital in cazul falimentarii bancii, dar sporeste si increderea clientilor, pentru ca solicitantii de imprumuturi de afaceri, ca si marii depunatori sunt impresionati de raportul inalt de capital. Dezvoltarea relatiilor de imprumut cu o banca necesita timp, iar firmele prefera sa imprumute de la banca pina cel mult anul viitor. Totusi, venitul marginal rezultat pe seama capitalului suplimentar se micsoreaza din acest punct de vedere. Sa presupunem ca o banca detine deja un stoc mare in raport cu datoriile sale, sansa de a da faliment este atit de mica incit suplimentarea capitalului nu va influenta prea mult pe clientii sai potentiali.

Atita timp cit rolul capitalului este de protectie, volumul capitalului necesar unei banci depinde de gradul de risc al activelor sale. Conform acetui lucru, raportul capital-active de ca care bancile au nevoie depinde de activele care le detin. Timp de mai multi ani, pina in 1992, raportul intre capital si active s-a mentinut la 8%. In cadrul numitorului acestui raport capital-active, activele lipsite de risc, cum sunt detinerile de valuta si asigurarile guvernului pe termen scurt, au pondere egala cu zero; adica nu se va raporta nici un fel de capital la acestea. Dimpotriva, activele supuse riscului, de exemplu asigurarile guvernului pe termen lung vor avea o pondere de 30%, adica va trebuie sa existe 2,4% capital. Activele cu cel mai mare grad de risc vor avea o pondere de 60% necesint 4,8% capital, in timp ce multe alte active, cum sint imprumuturile de ipoteci si imprumuturile de afaceri vor trebui sa aiba o pondere de 100%, necesitind 8% de capital. Deasemenea este necesar un capital suplimentar in cazul in care raportul capital-active este neajustat pentru riscuri, in acest caz capitalul suplimentar va trebui sa fie cel putin 3%.

In acelasi timp, cu cit o banca detine mai mult capital raportat la activele sale in dolari ea va cistiga mai mult. Sa presupunem, de exemplu ca banca cistiga un procent profit la totalul activelor sale. Daca capitalul echivaleaza cu 10% din totalul activelor, atunci acest 1% profit de active reprezinta 10% profit pentru detinatorii de capital la banca respectiva; de pe alta parte, daca banca obtine aceleasi cistiguri, dar raportul dintre capital si totalul activelor este 5% atunci detinatorii de capital cistiga 20% la capitalul lor. Pentru fiecare banca exista asadar, un raport optim intre capital si active la care dezavantajul marginal al capitalului suplimentar se compenseaza.

Daca o banca da faliment, FDIC (Corporatia Federala a Asigurarii Depozitelor) ii opreste activitatea si salveaza pe depozitarii neasigurati.

Dezvoltarea sistemului bancar

in Republica Moldova

Trecerea Republicii Moldova de la sistemul economic administrativ si de comanda la sistemul economic, bazat pe relatiile de piata, eficacitatea si vitalitate caruia au fost demonstrate de practica mondiala de gospodarire a tarilor inalt dezvoltate din punct de vedere industrial in mare parte depinde de rezolvarea, in interesele omului si dezvoltarii societatii, a unui complex intreg de probleme economice, sociale, politice etc care asigura in mod adecvat legatura dintre producator si consumator.

In realizarea practica a masurilor necesare indrepatate spre crearea conditiilor si premizelor de dezvoltare a relatiilor de piata, un rol preponderent il are sistemul bancar, care este unul dintre elementele de baza ale infrastructurii de piata.

In conformitate cu legea Republicii Moldova, sistemul bancar al Republicii Moldova include: banca nationala a Moldovei, bancile comerciale si alte institutii de creditare. Notiunea de institutii creditare cuprinde persoanele juridice si fizice, care efectueaza fiecare in parte operatiuni bancare conform licentei eliberate de banca nationala a Moldovei.

Astfel, in prezent in Republica Moldova dupa analogia altor tari ca SUA, Marea Britanie, Germania, Austria este creat un sistem bancar de doua niveluri. Primul nivel il constituie banca nationala de stat a Moldovei, care este banca centrala in Republica. Ca un organ unic de emisie a statului, banca nationala a Moldovei determina politica monetara, creditara, valutara si supravegheaza ca ea sa fie realizata in viata, crecum si asigura un control viguros asupra activitatii celorlalte banci. Banca nationala isi prezinta darile de seama numai in fata Parlamentului Republicii Moldova si isi infaptuieste activitatea sa in conformitate cu legea Republicii Moldova 'cu privire la Banca Nationala de Stat a Moldovei' fiind independenta, in actiunile sale, de organele executive.

Nivelul al doilea al sistemului bancar din Republica il constituie bancile comerciale, care realizeaza nemijlocit deservirea creditara si de contare a intreprinderilor si a populatiei. In afara de aceasta, bancile comerciale pot efectua si alte operatiuni bancare, care nu contravin legislatiei in vigoare din Republica Moldova si care sunt prevazute in statutele lor. In particular, e vorba de astfel de operatiuni precum tinerea conturilor clientului si ale bancii de corespondenta, emiterea documentelor de plata si a hirtiilor de valoare, eliberarea cautiunilor, garantiilor si altor obligatiuni pentru persoanele terte, care prevad executarea lor in forma baneasca, procurarea drepturilor de cerere de a livra marfuri si a presta servicii, asumarea riscurilor de executare a acestor cereri si incasarea acestori cereri (factoring).

In legislatia bancara adoptata in 1991, luindu-se in consideratie experienta bancara mondiala si-au gasit relfectarea noile abordari a chestiunilor de reglementare a circulatiei monetare si, in general, a activitatii bancare. Aceasta legislatie determina metodele dirijarii de stat a relatiilor monetar creditare si expune bazele juridice ale modelului nou de reglementare monetar-creditara a economiei si metodelor economice de control asupra activitatii bancilor comerciale din Republica, stipuleaza regulamentele principale de efectuare a operatiunilor bancare si principiile de concepere a sistemului bancar in Republica Moldova. Perfectionarea metodelor de dirijare a circulatiei monetare in Republica Moldova de catre banci are ca premiza restructurarea radicala a sistemului bancar, care se bazeaza pe principiul de egalitate a producatorilor de marfuri in particular si a bancilor independente. In legatura cu aceasta putem mentiona ca in Republica are loc un proces de creare in baza cotelor de participare a diferitor structuri bancare comerciale.

Prin activitatea lor, bancile comerciale contribuie la accelerarea trecerii la relatiile de piata, in particular, prin aceea ca o data cu organizarea lor se reduce monopolismul si ia nastere concurenta in activitatea bancara. Anume datorita acestui fapt sistemul bancar din Republica Moldova a devenit una dintre primele verigi a economiei, unde in mod real se infaptuieste demonopolizarea, iar organizarea bancilor comerciale in aceste sistem este un prim pas spre crearea pietii monetare.

Sarcinile principale ale bancii nationale si functia ei ca banca centrala a Republicii Moldova sunt urmatoarele:

asigurarea stabilitatii, unitatii monetare nationale

intarirea unitatii monetare nationale

organizarea si realizarea emisiilor de bani

elaborarea si traducerea in viata a politicii in domeniul circulatiei monetare, valutare si de creditare

controlul asupra lichiditatii si procesului de creditare a bancilor comerciale

controlul asupra activitatii bancilor in conformitate cu actele normative

oferirea imrumuturilor statului si pastrarea tezaurului national

Banca nationala de stat poate sa stabileasca normativele minimale ale mijloacelor proprii in banci, luind in consideratie creditele si investitiile oferite, pasivele bancii, alte articole din balanta.

In ultimul timp in sistemul financiar bancar din Republica Moldova sub influenta trecerii economiei republicii la relatia de piata au loc schimbari calitative in veriga a doua a lui, care se caracterizeaza prin cresterea numarului de banci comerciale. Odata cu cresterea numarului de banci comerciale are loc procesul de concentrare a capitalului bancar.

Operatiunile valutare intre participantii pietii valutare nu sint posibile fara schimbul de valuta si determinarea proportiei lui. Prin schimbul unei valute pe alta se subintelege procurarea si vinzarea valutei straine contra valutei nationale, iar proportiile lor se stabilesc prin cotarea valutara. Banca nationala efectueaza cotarea oficiala a valutelor pe teritoriul Republicii Moldova. Cotarea valutei straine in numerar se infaputieste de catre bancile comerciale si casele valutare de schimb, stabilindu-se cursul de cumparare si cursul de vinzare in functie de cererea si oferta. In conditiile economiei de piata bancile devin centre de reglamentare economica, trebuie sa cunoasca situatiile-cheie in stimularea productiei. Avind la dispozitie resurse banesti mari, repartizindu-le in interesele interprinderilor si ramurilor economiei nationale, bancile, organizind procesele de circulatie si creditare, accelereaza dezvoltarea sociala, contribuie la stabilitatea economica a societatii. In scopul rezolvarii problemelor ecomonice interne bancile trebuie sa activizeze lucrul sau in directia schimbului international, crearii de catre ele a unei largi retele de relatii de corespondenta cu bancile altor state, participarii in sistemul de decontarii clearing. In prezent activitatea institutiilor financial bancare suporta schimbari radicale legate de schimbarea conditiilor economice manifestate prin largirea sferelor de 'aplicare' a banilor, formarea pietii hirtiilor de valoare, posibilitatea de varsare a banilor in imobil, productie, comert, schimbarea structurii preturilor, ofertei marfuriilor si serviciilor si corespunzator si a structurii cheltuielilor populatiei, cresterea cererii la credit.

Pentru dezvoltarea cu succes a legaturilor economice externe, in republica este format sistemul de reglamentare financiar, valutara ce include: Banca Nationala a Moldovei, care efectueaza rapid operatii valutar creditare, precum si reteaua bancilor comerciale, autorizate de Banca Nationala a Moldovei sa efectueze operatiuni valutare. In legatura cu cresterea cererii populatiei si a persoanelor juridice in efectuarea operatiunilor cu valuta straina, in deservirea activitatii economice externe clientilor bancii, acumularea si repartizarea resurselor valutare in republica, bancile in baza licentei generale efectueaza urmatoarele feluri de operatiuni:

deschiderea si tinerea conturilor valutarea ale persoanelor juridice, conturilor curente si depunerilor in valuta straina ale cetatenilor care locuiesc pe teritoriul Moldovei, ale cetatenilor straini si persoanelor fara cetatenie

procurarea, vinzarea si operatii incaso cu mijloace de plata in valuta straina (in numerar), documente bancare de plata, cecuri de calatorie, acreditive de calatorie si altele

procurarea de la organizatii si cetateni si vinzarea catre ei a valutei straine in numerar, care se afla la conturi si depuneri

efectueaza decontari la operatiile de export si import ale clientilor in valuta straina in forma de acreditiv documentar, incaso, transfer bancar si alte operatii

Bancile din Republica Moldova sunt preocupate de atingerea standartelor bancare internationale, in scopul recunoasterii de catre comunitatea bancara internationala si de catre clienti, ca banci cu un bun renume.

Exista doua documente deosebit de impotante in care sunt precizate standartele privind desfasurarea activitatilor bancare. Primul document este Conventia de al Basel, care abordeaza problema capitalului bancar, al doilea document este intitulat A Doua Directiva de Coordonare Bancara a Uniunii Europene si se refera la acordarea de licente bancilor.

Guvernatorii bancilor centrale din tarile 'Grupul celor zece' (state industrializate s-au intilnit in decembrie 1987 la Basel (Elvetia) si au semnat un acord privind criteriile ce trebuie avute in vedere in stabilirea dimensiunii optime a capitalului unei banci, acord cunoscut sub denumirea de Conventia de la Basel. In Conventie a fost definit capitalul unei banci, s-a stabilit nivelul minim de capital pe care trebuie sa-l aiba o banca (in functie de dimensiunea si riscului aferent activelor sale) si modul de stabilire a indicatorului de adecvare a capitalului.

Bancile Moldovei urmeaza reglamentarile convenite la baze. In conformitate cu aceste reglamentari Banca Nationala a Moldovei elibereaza autorizari bancare de trei tipuri:

Autorizarea de categoria A. Capitalul normativ intre 8 si 16 milioane lei ce acorda dreptul de a desfasura tipuri de activitate financiara indicate in articolul 26, aliniatul 1, literele A-I inclusiv N

Autorizatie de categoria B. Capitalul normativ intre 16 si 24 milioane lei ce acorda dreptul de a desfasura tipuri de activitate financiare mai diverse, litere A-J inclusiv N

Autorizatie de categoria C. Capitalul minim 24 milioane lei, literele A-N.

Conform ultimei hotariri a Conventiei de al Basel, marimea capitalului pentru toate trei tipuri de licenta se cere a fi dublat, pentru ca protejarea mai efectiva a deponentilor si pastrarii increderii fata de banca, ei fiind siguri ca nu-si vor pierde banii daca banca inregistreaza pierderi in alte activitati. Sistemul bancar al Republicii Moldova nu este impus de a urma aceasta hotarire deoarece Republica Moldova nu face parte din grupul celor zece, insa pentru incadrarea sistemului bacar, si in general a Republicii este foarte important de a urma acest acord. Dublarea capitalului pentru o banca este o problema destul de serioasa si de aceea bancile Republicii Moldova vor depune eforturi enorme pentru a face fata acestei cerinte.

Incheiere

'Sistemul financiar bancar' - un component primordial in mecanizmul dificil al economiei unei tari si-a ecomoniei mondiale, se doreste un abecedar in paginile caruia sa se gaseasca ceva din alfabetul unei teme care poate ocupa multe pagini in numeroase carti. Ea aduna, pe de o parte, o experienta de mai multi ani, iar pe de alta parte are de munca pentru a rasfoi o literatura a domeniului deloc saraca intr-o tara a Europei Occidentale.

Lucrarea in cauza n-a fost un tratat, diploma de ecomonie ci o simpla lucrare de curs cu idei, aplicatii si exemple culese din viata si din literatura din care fiecare poate dispune ceea ce socoate util.

Tema abordata este o tema mult prea ampla pentru a cupride toate informatiile, nuantele dar pe masura posibilitatii lucrarea formeaza un nucleu al mecanismului de baza bancar. Astfel am abordat instrumentul principal activitatii bancare, capitalul, forta motrica, in general, in economia de piata. Banca fiind cea care minuie acest instrument si de minuirea adcvata a acestui instrument depinde starea economica si bunastarea unei tari intregi. Nu degeaba falimentarea unei banci aduce dupa sine un dezastru in economie si populatiei tarii.

Ca concluzie reiesa ca sistemul financiar bancar se poate manifesta pe deplin doar intr-o economie libera, intr-o economie de piata. Ca dovada a acestui lucru este cresterea vertigioasa a numarului bancilor odata cu incercarea de a trece a Republicii Moldova spre o economie libera, economie de piata.

In urma studierii a mai multor carti am ajuns la urmatoarele concluzii si rezultate. Prima idee este ca studiera institutilor financiare si bancare nu trebuie sa fie o insiruire plictisitoare de fapte si cu siguranta ca a invata despre aceste institutii implica memorizarea unor termeni noi, ci intelegerea unora dintre cele mai dificile probleme economice cu care se confrunta natiunea noastra, si anume: care sunt dimensiunile si limitele posibilitatilor de solutionare a lor. De aceea in aceasta lucrare am consacrat un paragraf intreg sistemului financiar bancar al Republicii Moldova, problemele cu care se confrunta, reformele care au loc si care se vor intimpla in viitor.