Tipuri de bugete utilizate in practica internationala si metode de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor publice

Tipuri de bugete utilizate in practica internationala si metode de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor publice

Bugetul de stat, in forma sa traditionala, este considerat un ,,buget de mijloace" care prezinta si detaliaza mijloacele financiare alocate diferitelor categorii de servicii publice. Acesta are un caracter functional deoarece sursele financiare ale statului sunt limitate, ceea ce impune o selectare a cheltuielilor ce pot fi finantate la un moment dat, in functie de costul lor si de eficienta economica si eficacitatea sociala cu care vor fi utilizate. Bugetul functional grupeaza cheltuielile publice pe destinatii si prezinta avantajul ca usureaza informarea asupra modului de utilizare a resurselor publice, permite gestionarea eficienta a lor si faciliteaza controlul parlamentar.

In practica utilizarea acestui buget difera de la o tara la alta, astfel in SUA elaborarea bugetelor tine cont de o dubla nomenclatura, una administrativa, care prevede mijloacele puse la dispozitia diverselor sectoare publice si alta functionala, care reflecta creditele bugetare in functie de sarcinile administrative publice, urmarindu-se performanta in materie de buget.

In Franta utilizarea acestui buget are un caracter limitat la puterea sa informativa, prezentandu-se prin intermediul a doua documente: un document parlamentar denumit ,,costul si randamentul serviciilor publice" si un altul public elaborat de Ministerul Finantelor si publicat anual sub forma unei plachete in care se reflecta creditele bugetare pe destinatii.

,,Bugetele - program" sunt instrumente moderne ale gestiunii finantelor publice, elaborate in functie de obiectivele propuse pe un numar mai mare de ani (3 sau 5 ani), in care se inscriu cheltuielile legate de realizarea unor obiective pe termen mediu si lung. Aceste bugete reflecta ansamblul cheltuielilor pentru un obiectiv propus si repartizarea creditelor bugetare pe ani.

Aplicarea in practica a principiilor ce stau la baza ,,bugetelor - program" a intampinat dificultati juridice, pe de o parte si economice, pe de alta parte. Din punct de vedere juridic necesita sa se treaca de la elaborarea si aprobarea anuala a bugetului la elaborarea si aprobarea pe termen mediu si lung a acestuia. Din punct de vedere economic, aprecierea oportunitatii cheltuielilor publice prezinta o anumita dificultate fiind necesara o comparatie intre costurile si avantajele actualizate ale realizarii unui obiectiv, sub forma analizei "cost-beneficiu", analiza care presupune un anumit grad de relativitate.

Controlul "bugetelor - program" se realizeaza in mod diferit, verificandu-se daca executia programelor este in conformitate cu normele acceptabile si sanctionandu-se numai greselile de gestiune. Scopul controlului este acela de a accelera realizarea programului in conditii de eficacitate maxima.

Practica a demonstrat ca aceste bugete reprezinta un privilegiu al tarilor dezvoltate, ele neputand fi aplicate in tarile cu economie slab dezvoltata si instabila.

O mare importanta in gestionarea eficienta a finantelor publice o prezinta previzionarea corecta a fluxurilor de venituri si cheltuieli publice. In acest scop in practica financiara se folosesc atat metode clasice cat si metode moderne, bazate pe analiza cost - beneficiu si alte studii de eficienta economica.

Metodele clasice de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare sunt:

1. Metoda automata - potrivit careia se iau drept baza pentru intocmirea bugetului pe anul urmator (t+1), veniturile si cheltuielile penultimului an (t-1), an al carui exercitiu a fost incheiat. Aceasta, deoarece la intocmirea proiectului de buget pentru anul urmator nu se cunosc inca realizarile certe ale bugetului pe anul in curs (t).

2. Metoda majorarii (diminuarii) consta in aceea ca se iau in considerare rezultatele exercitiilor bugetare pe un interval de 5 ani sau mai multi ani consecutivi din perioada premergatoare anului pentru care se elaboreaza proiectul de buget. Pe baza acestor date se determina ritmul mediu anual de crestere (sau descrestere) a veniturilor si cheltuielilor bugetare. Prin aplicarea acestui ritm asupra veniturilor si cheltuielilor anului bugetar in curs se determina veniturile si cheltuielile bugetului de stat pe anul urmator.

3. Metoda evaluarii directe presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursa de venit si fiecare categorie de cheltuieli. In acest scop, se porneste de la executia preliminara a bugetului pe anul in curs si previziunile pentru anul bugetar urmator, avandu-se in vedere si eventualele modificari legislative si influenta unor factori de natura economica, sociala si politica, precum si evolutia cojuncturii actuale internationale.

Metodele moderne de dimensionare a indicatorilor bugetari utilizate in practica financiara sunt in principal metode de tip american:

1. Metoda de planificare, programare, bugetizare (PPBS) este o metoda de dimensionare a cheltuielilor aplicata initial in domeniul militar si extinsa apoi la nivelul bugetului federal al SUA. Aceasta se bazeaza pe analiza cost-beneficiu si presupune identificarea obiectivelor pe termen lung, cuantificarea costurilor si avantajelor diferitelor programe ce pot fi finantate de la buget si stabilirea unui clasament al acestora in functie de indicatorii de eficacitate.

2. Metoda managementului prin obiective (MBO)este o metoda utilizata initial de mari companii private (General Motors) si adoptata apoi de ministerele federale. Aceasta presupune identificarea finalitatilor, a tintelor pentru fiecare domeniu de activitate in parte. Fiecare gestionar de resurse publice defineste propriile sale obiective contribuind astfel la realizarea finalitatilor propuse. Spre deosebire de PPBS in cazul metodei MBO in procesul selectarii obiectivelor decidentul si utilizatorii sunt diferiti, urmarindu-se identificarea optiunilor orizontale privind diferentierea marimii creditelor bugetare pe ministere.

3. Metoda baza bugetara zero (ZBB) este o metoda de programare bugetara practicata in SUA dupa 1980, care urmareste sa preintampine cresterea excesiva a cheltuielilor bugetare de la un an la altul. Ea consta in alegerea acelei combinatii de programe care minimizeaza costurile determinate de realizarea unui anumit obiectiv. Parlamentul reexamineaza bugetul, in mod sistematic, la intervale regulate de timp, ca si cum s-ar porni de la zero, la fiecare 5 ani rediscutandu-se si reevaluandu-se fiecare actiune si autorizatie de program. Folosirea metodei ZBB se bazeaza pe identificarea valorii prezente a programelor alternative si ierarhizarea acestora in raport de criteriul beneficiu net si al raportului avantaj-cost.

La aceste metode americane se adauga si una de inspiratie franceza.

Metoda rationalizarii optiunilor bugetare (RCB) metoda care este bazata pe analiza sistemica, ce are drept scop, ca, prin iteratii succesive, (formularea problemei, selectia obiectivelor, constructia modelelor, comparatia cost - avantaje, test de sensibilitate etc.), sa se reformuleze obiectivele si mijloacele utilizate pentru atingerea lor. Originalitatea metodei consta in capaciatea de adaptare si reformulare a optiunilor.