Necesitatea analizei

Necesitatea analizei

Fenomenele de masa studiate de statistica se caracterizeaza prin variabilitatea formelor individuale de manifestare determinata de actiunea, uneori in sensuri diferite, a unui complex de factori esentiali sau neesentiali, sistematici sau aleatorii, obiectivi sau subiectivi.

Intensitatea cu care actioneaza factorii de influenta, modul de asociere a factorilor determina un anumit grad de imprastiere sau de concentrare a valorilor individuale catre valori tipice si in acelasi timp determina o anumita forma de repartitie a frecventelor.

Legile statistice se manifesta la nivelul intregii colectivitati si nu la nivelul fiecarei unitati statistice.

Prin sistematizarea datelor statistice individuale prin centralizare si grupare, se obtin seriile de distributie cu frecvente, ce prezinta drept trasaturi specifice:

variabilitatea;

omogenitatea;

independenta;

concentrarea sau aglomerarea termenilor.

Variabilitatea se manifesta atunci cand influenta factorilor intamplatori este puternica si imprastierea valorilor inregistrate este mare. In acest caz, colectivitatea prezinta o omogenitate scazuta.

Omogenitatea presupune existenta unor abateri sau variatii minime intre termenii seriei si este, de regula, rezultatul actiunii factorilor esentiali determinati, cu caracter sistematic.

Independenta termenilor provine din faptul ca unitatile statistice exista independent unele fata de altele si fiecare valoare a caracteristicii se inregistreaza pentru o unitate statistica distincta. Pentru caracterizarea structurii seriei se calculeaza indicatorii de frecventa, cu scopul de a cunoaste ceea ce este esential si comun in formele individuale de manifestare si care leaga intre ele valorile individuale ale caracteristicii.

Concentrarea sau aglomerarea fata de unele valori tipice ale seriei apare atunci cand actiunea factorilor esentiali sau aleatori este diferentiata, cu intensitati diferite si seria prezinta o repartitie neuniforma a frecventelor. Modul de asociere a factorilor de influenta determina o tendinta de concentrare a valorilor individuale spre anumite valori tipice.

In acest caz, frecventele se pot concentra:

a)      catre una din extremitatile seriei (seria are forma J sau I);

b)      catre valoarea centrala (de mijloc), obtinandu-se pe grafic o repartitie simetrica sau normala, numita curba normala Gauss-Laplace;

c)      catre ambele extremitati, obtinandu-se o repartitie in forma de "U".

In cazul in care intensitatea factorilor de influenta este uniforma, frecventele de aparitie ale valorilor individuale sunt apropiate intre ele si seria prezinta o repartitie uniforma a frecventelor.

Exista si cazuri cand nu se poate observa o regularitate sau cand repartitia frecventelor indica o colectivitate structurata pe mai multe tipuri calitative, situatie in care este necesar ca seria respectiva sa fie descompusa in mai multe serii distincte.

Se impune asadar, ca prin metode statistice corespunzatoare, sa se analizeze seriile de distributie cu frecvente, sa se studieze forma de repartitie si tendintele de concentrare a frecventelor.

Pentru aceasta se utilizeaza un sistem de indicatori absoluti, relativi si medii, ce vor fi prezentati in continuare.

Un rol important in analiza seriilor de repartitie cu frecvente, revine reprezentarilor grafice, ca prim mijloc de exprimare a formei de repartitie.