ANARHISMUL

ANARHISMUL

1. SUBMINAREA CAPITALISMULUI

PIERRE-JOSEPH PROUDHON (1809-1865) a fost o personalitate complexa si plina de contradictii, autor al "Sistemul contradictiilor economice", lucrare subintitulata "Filosofia mizeriei", precum si al faimoasei "Ce este proprietatea?". Autodidact, el recunoaste trei mari surse care i-au influentat conceptia sa economica: Biblia, Adam Smith si Hegel. Obsedat de dreptate si libertate, el cauta un sistem economic care sa asigure reciprocitatea serviciilor schimbate si un sistem politic care sa garanteze drepturile individului. Proudhon respinge formulele socialiste anterioare considerandu-le contrare libertatii muncitorului, respinge democratia socotind-o "imorala" si "himerica", dupa cum respinge si statul centralizat, pe care il denunta drept "instrument de exploatare si de asuprire a poporului", neputincios in fata problemelor sociale. Adept al revolutiei, se pronunta pentru revolutie sociala non-violenta, care insa nu putea fi realizata, atat economic, cat si politic, decat prin substituirea generalizata a principiului contractual cu principiul autoritatii. Conceptia sa economica cuprinde fundamentele anarhiste indeosebi in abordarea: proprietatii, a fortei productive a muncii, a mutualismului, a reformei sociale, a creditului, etc.

Societatea viitoare:

Proudhon isi imagineaza o societate caracterizata prin reciprocitate sau schimb in natura, care sa realizeze sinteza celor doua idei: a proprietatii si a comunitatii si unde nu exista proprietate privata. Societatea viitoare se autoorganiza prin reciprocitate, excluzand intermediarii considerati inutili de Proudhon. In formularea teoriilor sale a respins capitalismul, marxismul, social-democratia, dar si pe Dumnezeu.

Reciprocitatea sau mutualismul

Proudhon dezvolta teoria reciprocitatii ca modalitate de echilibrare a fortelor libere si de crestere a fortei colective a muncii. Mijlocul de realizare a mutualismului era tipic colectivist, si anume, asocierea mai multor oameni, care sa puna in comun multiplele lor mijloace intr-o asemenea combinare incat dividendele lor sa creasca sensibil. Proudhon credea in puterea institutiilor cooperatiste, care desi se dezvoltau in capitalism, aveau rolul de a-l imbunatati si de a-l imblanzi inainte de a-l inlocui.

Proprietatea privata

Proudhon se pronunta impotriva proprietatii, pe care o considera inca de la origini drept sursa a tuturor inegalitatilor si nedreptatilor. El a devenit celebru odata cu aparitia primei carti prin condamnarea definitva a proprietatii private. La intrebarea: "Ce este proprietatea?" Proudhon raspunde: "Este un furt". Autorul critica argumentele uzuale in favoarea dreptului de proprietate: dreptul natural, ocuparea, munca. Pe acest fond el denunta aproprierea capitalista a fortei productive a muncii si arata ca proprietatea privata permite sa se dispuna de munca altuia si sa se perceapa un venit fara munca. Astfel, salariatul este platit la salariul sau de subzistenta, prin urmare el nu poate cumpara la ca proprietarul, care avea privilegiul de a-si insusi valoarea colectiva, deci el fura suplimentul de valoare care reprezinta forta individuala in raport cu cea colectiva.

Proprietatea privata realizeaza in acest mod adevarata exploatare a omului de catre om. Mai tarziu el a revenit asupra acestei pozitii si a admis si posibilitatea suprimarii inegalitatilor sociale eliminand veniturile dobandite fara munca sau in detrimentul muncii prin aplicarea principiului reciprocitatii in distribuirea creditului.

Credit gratuit

Potrivit conceptiei lui Proudhon, o banca de schimb elibereaza titluri reprezentative pe marfurile producatorilor grupati in companii muncitoresti. Bancile vor acorda capitaluri fara dobanda tuturor celor care trebuie sa cumpere instrumente de productie, iar valoarea acestor titluri fiind asezata pe garantia reciproca a tuturor. Astfel, dupa opinia lui Proudhon, va fi inlaturata nedreptatea si va fi asigurata dezvoltarea libera a personalitatii umane, fara sa fie lovita proprietatea privata, pe care o vedea drept cea mai buna aparare a individului contra statului. In acelasi timp, spune Proudhon, titularul dreptului de proprietate utilizeaza el insusi bunurile sale, fara sa le concesioneze, eroare care ar determina reaparitia exploatarii. Deasemenea, trebuia favorizata proliferarea micii proprietati, mai ales sub forma micii proprietati taranesti.

Reforma sociala fara violenta

Proudhon se opune conceptiei lui Marx asupra caii de trecere la noua societate. El nu credea in revolutia violenta, el dorea dezvoltarea in interiorul capitalismului a unei antisocietati, care sa aplice principiile asocierii si reciprocitatii. Sloganul sau era: "Nici Dumnezeu, nici stapan".

Federalism

In conceptia lui Proudhon, federalismul desavarsea noua societate si apropia ziua cand capitalurile ar fi fost puse gratuit la dispozitia oricui, cand fuziunea claselor ar fi devenit realitate, caci vor fi decat muncitori care vor schimba produsele la costul lor de productie. Dreptatea in schimburi era garantata, pentru ca nu erau decat egali, orice sursa de conflict disparea astfel. In aceste conditii noi, guvernul necesar pentru a mentine ordinea prin opresiune generala atunci cand existau exploatatori si exploatati, devenea inutil. Noua societate se putea organiza pe baza acordului liber consimtit intre grupurile naturale (grupuri familiale, profesionale si geografice) in care erau inclusi oamenii. Constructia rezultata urma sa garanteze dreptul la munca, suveranitatea efectiva a poporului, dreptatea si pacea sociala. Proudhon a mers si mai departe, el gandea o federatie a tarilor vecine, iar in final chiar federatia statelor europene, asigurand pacea intre popoare si ordinea in libertate.

Influenta ideilor lui Proudhon a fost extrem de puternica asupra teoriilor si doctrinelor economice, asupra evolutiei ulterioare a socialismului in Franta, dar si asupra miscarii muncitoresti din intreaga lume.

2. FEDERALISMUL

MIHAIL BAKUNIN participant la revolutia de la 1848, el s-a remarcat ca teoretician anarhist conspirator. Ideile sale economice au avut influenta in miscarea muncitoreasca pana la excluderea sa din Internationala muncitorilor si apoi in unele federatii fidele anarhismului. Principalele probleme abordate de Bakunin si care au provocat disputele cu Marx, dar si cu alti adepti ai socialismului colectivist au fost: organizarea economica bazata pe comuna, egalitarism si anarhism, despre pericolul birocratiei comuniste, despre dictatura comunista.

Comuna

Bakunin propunea, ca unitate a organizarii politice, dar si a economiei, comuna, absolut autonoma si reprezentata de majoritatea voturilor locuitorilor majori (femei si barbati). Comuna urma sa aiba constitutie si legi proprii, deci nici o putere nu se putea amesteca in viata interna si in administrarea sa, ea numea si destituia prin alegeri functionarii, insa intrarea intr-o federatie provinciala trebuia sa-si insuseasca normele provinciei a carei parte era. In consecinta, provincia nu era decat o federatie a comunelor libere si autonome.

Egalitarism si anarhism

Noua organizare a socitatii presupunea, dupa opinia lui Bakunin, conditii egale pentru ca toti oamenii sa poata munci si sa se poata bucura numai de produsele propriei munci. De asemenea, el respinge orice alta forma de organizare economica si politica, nerecunoscand nici o alta autoritate. Intr-un astfel de sistem proprietatea ar fi disparut, singura autoritate fiind cea a libertatii.

Pericolul birocratiei comuniste

Bakunin respinge deopotriva marxismul si socialismul de stat folosind un singur argument: pericolul birocratiei de partid. In fond, el critica in termenii anarhismului aparitia noii aristocratii, nu pentru incalcarea principiului societatii fara clase si fara exploatare, ci pentru modalitatea lipsita de scrupule a aparitiei nomenclaturii, si anume, pe cheltuiala publica.

Dictatura comunista

In conceptia lui Bakunin, puterea absoluta, corupe absolut, prin urmare comunismul etatist tinde spre dictatura. Oamenii sunt coruptibili, ei nu sunt buni sau rai din nastere, spune Bakunin. Ajunsi la guvernare fostii muncitori nu mai sunt muncitori, ci parte a sistemului, pretinzand ca guverneaza in numele si interesul poporului, ei sunt acolo cu un singur scop: sa ramana acolo "sus" cat mai mult.