Anaximene

Anaximene

Al treilea milezian, Anaximene (582-528 i.Hr.), contemporan si prietenul lui Anaximandru, nu reprezinta in consideratiile sale filozofice un progres fata de conceptia acestuia din urma, ci mai degraba un regres. Probabil ca acesta n-a inteles consideratiile facute de Anaximiandru, cu care el era in raporturi bune, fiindca Anaximene ramine cu privire la intrebarea despre 'arhe', la o conceptie naiva, ce seamana cu a lui Tales. 'Pentru Anaximene temeiul din care s-au nascut toate lucrurile este aerul. Probabil ca ceea ce l-a determinat pe acesta sa considere aerul drept 'arhe' a fost faptul ca aerul umple toata lumea si se pare ca n-are nici o marginire si ca el constituie chiar si sufletul omului, asadar principiul ce da viata acestuia. 'Ca si sufletul nostru care consta din aer si care ne guverneaza, tot asemenea aerul cuprinde intregul cosmos', zice acest milezian in al doilea fragment ce cuprind in simbure inca in al 5-lea secol i.Hr. ideea microcosmosului si macrocosmosului. Aerul este, asadar, 'apeiros arhe'.

 Credinta aceasta a lui Anaximene despre suflet era comuna grecilor antici. Ei credeau ca sufletul este constituit dintr-o materie fina - aerul - si care la moarte paraseste corpul omului, pentru a se duce intr-o lume subpaminteana unde traieste mai departe ca umbra. Este aceasta o conceptie pe care o reprezinta aproape toti filozofii antici greci, exceptie facind doar Platon.

 Dar trebuie sa recunoastem totusi ca, desi Anaximene a regresat in ceea ce priveste determinarea materiei originare, a facut si el un progres in solutionarea altei probleme. El este cel dintii filozof care incearca sa solutioneze problema energiei, prin care materia originara a produs lucrurile din lume. La Anaximandru activitatea 'arche'-ului in procesul lumii nu era expusa destul de clar, ceea ce facea ca unitate acestui proces sa fie amenintata. Aceasta unitate putea fi salvata nume daca toate deosebirile calitative sint reduse la deosebiri cantitative, cee ce inseamna ca toate deosebirile calitative ale lucrurilor sa fie redus la mai multa sau mai putina substanta la acelasi volum. La aceasta idee Anaximene a fost condus de o observatie pe care el a facut-o: el a observat ca prin incalzire corpurile se intind si prin racire se contracta. De aici filozoful grec trage concluzia : din 'arhe' asadar din aer, se produc prin intindere si contractare toate lucrurile. Subtierea (pyknosis) si invirtosarea (manosis) aerului sint cei doi agenti, ce au produs aparitia lucrurilor. Prin subtierea aerului s-a produs focul, iar prin invirtosare au fost produse apa, pamintul si lucrurile.

 Acesti trei milezieni trebuie sa fie considerati, asadar, ca fiind cei dintii pionieri ai stiintei. Caci, asa naive cum sint conceptiile lor despre 'arhe', ele reprezinta totusi o intoarcere epocala de la gindirea mitologica la gindirea rationala. De la acesti trei ginditori asa de naivi si pina la filozofii sec. al XX-lea, gindirea omeneasca va face progrese uriase, dar celor dintii le revine meritul de a constitui inceputul marii drame a gindirii umane. Este aceasta o contributie de seama a celor trei milezieni. Ei sunt materialisti.N. Balca

Anaximene (Greaca: Άναξιμένης) din Milet ( - 525 i.Hr.) a fost un filozof grec presocratic din a doua parte a secolului VI i.Hr., probabil un mai tanar contemporan al lui Anaximandru, al carui elev si prieten se considera ca a fost.Anaximene a fost preocupat, asemenea celorlati filozofi ionieni, de cautarea elementului primordial, etern si divin, identificat de el cu aerul (inlocuind prin acesta apeiron-ul abstract al dascalului sau).El a considerat ca aerul, cu continutul sau variat, prezenta sa universala, asociatiile sale, in credintele populare, cu fenomenul vietii si al cresterii, este sursa a tot ce exista. Totul e aer la diferite niveluri de densitate, si, sub influenta caldurii, care produce dilatatie, si a frigului, care produce contractia volumelor, acesta da nastere la diferitele forme ale existentei. Procesul are loc in doua directii, in functie de predominarea caldurii sau a frigului. Astfel s-a format un disc de pamant, care pluteste intr-un aer ce il inconjoara. Condensari similare au produs Soarele si stelele, iar starea de combustie pe care o au aceste corpuri este datorata vitezei cu care se produc miscarile lor.

Aerul este deci principiul tuturor lucrurilor, substrat unic si infinit al lor (dar nu indefinit), element primordial nelimitat ca marime. Rarefiat, devine foc; comprimat,devine apa, nor, pamant. Zeii insisi s-au nascut din aer iar sufletul provine la randul lui din aer. Aerul este divinitatea, perfectiunea deci, ceea ce cuprinde in sine totul si la care revine totul.Anaximene reconfirma ideea comuna a milesienilor ca nimic nu se naste din nimic. Filosofic, aceasta inseamna: principiul este vesnic si nimanui dator.Anaximene a fost primul care a formulat teoria saltului calitativ in urma acumularilor cantitative. Concepand sufletul ca o boare de aer, Anaximene abordeaza astfel tema raportului dintre constiinta si materie, dintre om si cosmos. Potrivit traditiei, el a fost primul om de stiinta care a recunoscut ca luna nu poseda o sursa de lumina, ci o reflecta doar pe cea a soarelui si a explicat originea curcubeului. Autoritatea lui Anaximene a depasit-o in secolul V i.Hr.