Autonomii locale și instituții centrale in spațiul romanesc (sec. IX-XVIII)

Autonomii locale și instituții centrale in spațiul romanesc (sec. IX-XVIII)

structura lecției :

a)     introducere : "de la sat la stat"

premizele apariției statelor medievale

etapele constituirii statelor medievale

b)     formarea statelor medievale : Transilvania, Țara Romaneasca, Moldova, Dobrogea

Țaratul romano-bulgar

c)     instituțiile statului medieval : Domnia/Voievodatul, Biserica, Sfatul Țarii, Adunarea poporului,      Armata, organizarea administrativa

a)     Introducere

"de la sat la stat"

de la formarea lor ca popor (sec. VII-VIII), romanii au trait organizați in obști satești, adica sate in care proprietatea (asupra pamantului, uneltelor, produselor obținute), conducerea și raspunderea erau colective

din unirea satelor/obștilor rezulta uniunile de obști - autonomiile locale sau "romaniile populare" (N. Iorga), termenul "romanie" subliniind faptul ca obștile au fost un factor de continuitate a poporului roman

treptat, se diferențiaza conducerea uniunilor de obști → apar conducatorii, numiti juzi, cnezi, voievozi; in uniunile de obsti apar, de asemenea, cetați fortificate (reședințele conducatorilor)

=> se evolueaza spre formațiuni prestatale ("țari", ocoale, campuri, cnezate, voievodate), ex : Țara Barsei, Țara Maramuresului, Ocolul Vrancei, Ocolul Campulungului, Campul lui Vlad, Campul lui Dragos ; aceste formatiuni se vor unifica, aparand astfel statul

ð     concluzie : formarea statelor medievale se realizeaza prin coagulari succesive, fapt ilustrat de formula : "de la sat la stat"

premizele aparitiei statelor medievale

ð     creșterea demografica (reflectata in sporirea numarului asezarilor)

ð     dinamizarea vietii economice (agricultura ramane preponderenta, se dezvolta mestesugurile si comertul)

ð     stratificarea sociala (vezi formula "maiores terrae" = "mai-marii pamantului" din Diploma Cavalerilor Ioaniți, 1247: apare, asadar, patura conducatoare)

ð     contextul extern

rivalitatea dintre statul tatar, Ungaria și Polonia a facilitat aparitia statului medieval Moldova

criza dinastica din Ungaria (1301-1308) a facilitat aparitia statului medieval Tara Romaneasca

prezenta cumanilor a franat expansiunea maghiara in zona extracarpatica

influenta politica și culturala a Bizantului

etapele constituirii statului medieval

ð     unificarea diverselor formatiuni prestatale sub o singura autoritate, dublata in unele cazuri de obținerea independenței (v. Tara Romaneasca, Moldova; nu este cazul Transilvaniei)

ð     constituirea instituțiilor necesare funcționarii statului

observatie: constituirea statelor medievale romanesti reprezinta rezultatul evolutiei societatii romanesti, precum si reactia necesara de aparare in fata pericolului extern

b)    Formarea statelor medievale

Transilvania

introducere:

896 : ungurii, populație de origine asiatica, ajung in Campia Panoniei sub comanda lui Arpad ; de acolo vor realiza expediții militare spre vest și alte direcții ; zdrobiți de imparatul romano-german Otto cel Mare in batalia de la Lechfeld (955), maghiarii iși vor reorienta prioritațile ofensive spre sud-est (Transilvania)

strans legata de acțiunile maghiare, formarea statului medieval Transilvania cunoaște doua etape :

etapa formatiunilor prestatale (sec. IX-XI)

pentru sfarșitul sec. IX, "Gesta Hungarorum" menționeaza trei voievodate existente in Transilvania:

ð     voievodatul lui Glad - in Banat (resedința la Cuvin)

ð     voievodatul lui Menumorut - in Crisana (reședința la Biharea)

ð     voievodatul lui Gelu - in Podisul Transilvaniei (reședința la Dabaca)

aceste trei formatiuni prestatale intra in conflict cu maghiarii (Anonymus aminteste interesul lui Arpad pentru bogatia lor); ele sunt invinse si supuse, fara a fi distruse

pentru inceputul sec. XI (1002-1003) - "Legenda Sfantului Gerard" si "Cronica lui Nestor" menționeaza alte doua voievodate:

ð     voievodatul lui Ahtum - in Banat (reședința la Morisena)

ð     voievodatul lui Gyula cel Tanar - in Podișul Transilvaniei (reședința la Balgrad)

- se observa continuitatea cu voievodatele lui Glad, respectiv Gelu;

- și aceste doua voievodate intra in conflict cu maghiarii și sunt invinse;

etapa cuceririi maghiare (sec. XI-XIII)

anul 1000 : conducatorul maghiar Vajk se creștineaza in rit apusean (viitor catolic, din 1054), devenind regele Ștefan I ; ungurii se crestineaza, dupa modelul regelui lor, preluand formulele de organizare politica și religioasa specifice Occidentului ; regii maghiari ("regi apostolici") vor fi sprijiniti de papalitate in scopul extinderii catolicismului spre rasarit

cucerirea Transilvaniei, introducerea unei noi organzari

in noul context, abandonand practicile specifice migratorilor, maghiarii realizeaza o cucerire treptata și sistematica a Transilvaniei pe direcția NV-SE ; este vorba despre o tripla ofensiva: militara, politico-administrativa, religioasa

la scara locala, organizeaza teritoriile cucerite:

politico-administrativ, sub forma comitatelor (primul - comitatul de Bihor, 1111)

religios, sub forma episcopatelor catolice (primul - episcopatul de Cenad, 1030)

la scara globala (intreaga Transilvanie) incearca sa impuna principatul (surse din 1111 și 1113 mentioneaza un anume "Mercurius, princeps Ultrasilvanus"), insa o sursa din 1176 menționeaza un anumit "Leustachius, waywoda (voievod)" - așadar, incercarea de a impune principatul nu a reusit și s-a revenit la vechea forma de organizare, voievodatul

romanii raman organizați in districte și "țari", mai ales in zonele de granița - Țara Hațegului, Țara Fagarașului, Țara Maramureșului etc.

colonizarea :

maghiarii, fiind puțin numeroși, recurg la colonizare, aducand in Transilvania mai multe populații:

ð     secuii: populatie asiatica antrenata de maghiari in migratia lor spre vest (participasera, așadar, la ocuparea Panoniei) ; - in sec. XI-XII, ei reprezinta avangarda armatei maghiare in Transilvania; raman in zona Bihorului, pe Tarnave și pe linia arcului carpatic); beneficiaza de o larga autonomie, fiind organizati in scaune și condusi de un lider propriu, numit comite ("comes Siculorum")

ð     sasii (vin in sec. XII-XIII, in mai multe etape) - adusi din Germania, mai ales din zona Saxoniei; au un rol foarte important in crearea civilizatiei urbane din Transilvania: orase (Brașov, Sibiu, Bistrița, Mediaș, Sighisoara), comert, mestesuguri (cl: rol economic major);

- beneficiaza de autonomie si privilegii:

1224: "Andreanum"/"Bula de Aur a sasilor" - regele Andrei al II-lea acorda autonomie și privilegii sașilor din Sibiu, extinse apoi asupra tuturor sașilor

sașii sunt organizati in scaune (intai 10, apoi 14), unificate ulterior in Universitatea sașilor (sec. XIV)

► cavalerii teutoni ; regele maghiar Andrei al II-lea a apelat și la ordinul militar-calugaresc al cavalerilor teutoni, aduși in Țara Barsei in 1211 (aveau un rol militar și religios); aceștia sunt alungați insa, in 1225, pentru indisciplina

marginalizarea politico-religioasa a romanilor in Transilvania

1288 - prima Adunare generala a nobilimii din Transilvania, din care fac parte si nobili romani

1366 - regele maghiar Ludovic I de Anjou conditioneaza calitatea de nobil de cea de catolic → romanii ortodocși sunt exclusi din instituțiile de conducere

1437 - Unio Trium Nationum: grupeaza conducatorii maghiarilor, sasilor si secuilor, care controleaza Transilvania, romanii fiind exclusi de la conducere

■ invinsa la Mohacs (1526), Ungaria se prabușește sub loviturile otomanilor (1541); Transilvania devine principat autonom sub dominație otomana (1541)

observație finala:

voievodatul Transilvaniei a fost parte integranta a statului maghiar, insa și-a pastrat o anumita individualitate, prin:

ð     mentinerea instituției voievodatului

ð     menținerea autonomiilor romanești (districte, țari)

ð     faptul ca unii voievozi au o autonomie foarte extinsa (Roland Borșa, Ladislau Kan)

ð     faptul ca Transilvania era populata majoritar de romani ortodocși

Țara Romaneasca

formațiuni prestatale 

2 iunie 1247 - "Diploma Cavalerilor Ioaniti" mentioneaza cinci formatiuni prestatale sud-carpatice ; documentul e foarte important, intrucat reprezinta o radiografie a zonei la cațiva ani dupa invazia mongola din 1241-1242 și cu cateva decenii inainte de formarea Țarii Romanești

ð     Țara Severinului- ocupata și reorganizata de maghiari, incepand cu 1230 (Banatul de Severin)

ð     cnezatele lui Ioan si Farcaș - intre Jiu si Olt

ð     voievodatele lui Litovoi (dreapta Oltului, incluzand Țara Hațegului) și Seneslau (stanga Oltului, incluzand Tara Fagarașului)

toate formațiunile sunt subordonate coroanei maghiare, dar voievodatele au mai multa autonomie

tendințe de emancipare ; fenomenul descalecatului

1277-79 : voievodatul din dreapta Oltului incearca sa iasa de sub controlul maghiarilor - voievodul Litovoi moare in lupta, iar fratele sau, Barbat, este capturat și rascumparat pe o suma mare de bani (dovada a puterii economice a voievodatului) ; concluzie : eșec      L

in stanga Oltului are loc o tentativa similara; tradiția istorica amintește un personaj, Negru-Voda din Fagaraș, care trece Carpatii pe la 1290 și unifica formațiunile prestatale de la sud de Carpati (= descalecat) ; el iși fixeaza un prim scaun de domnie la Campulung (care ar fi devenit, astfel, prima capitala a țarii), apoi un al doilea la Arges

nu se știe daca Negru Voda a existat cu adevarat (e un personaj "semilegendar"), dar se știe cu cetitudine ca in 1291, regele maghiar Andrei al III-lea ia masuri vizand desființarea autonomiilor romanești; putem banui, așadar, ca mulți romani nemultumiți din Fagaraș au trecut Carpații spre sud

■ așadar : descalecat = fenomen istoric constand in trecerea de populație romaneasca din Ardeal la sud și est de Carpati, fapt care va contribui la constituirea statelor romanești extracarpatice

intemeierea Țarii Romanești : Basarab I (1310?-1352); urmașii sai

intemeietorul Tarii Romanești este considerat Basarab I - el va unifica formațiunile prestatale existente și va obține independența statului:

1324: Basarab e inca in relații bune cu Coroana maghiara, al carei vasal este (e numit, intr-un document din acel an, "voievodul nostru transalpin"), relații care se vor raci ulterior, probabil din cauza Banatului de Severin

1330 : campanie maghiara in Țara Romaneasca, condusa de insuși regele maghiar Carol Robert de Anjou (care ignora orice propunere de pace :"il voi scoate pe Bezarad de barba din barlogul sau"); folosind cu abilitate condițiile spatiului - un loc stramt, paduros - romanii inving la Posada (9-12 nov 1330; localizarea e incerta), așa cum arata "Cronica pictata de la Viena" a lui Marcus Kalt;

ð     apare, astfel, "prima libertate romaneasca" (N. Iorga)

ð     noul stat include: Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia, zona din nordul gurilor Dunarii, smulsa tatarilor și numita dupa eliberatorul sau (Basarabia)

Basarab I intemeiaza dinastia Basarabilor; urmașii sai sunt Nicolae Alexandru (asociat la domnie) și Vladislav Vlaicu

Nicolae Alexandru

1359 - doua momente foarte importante:

a.      Nicolae Alexandru se proclama domn autocrat (grec. autokrator, slav. samodarjeț) = "de sine stapanitor" (nesupus vreunei autoritați lumești)

b.     este creata mitropolia ortodoxa de la Curtea de Arges (Mitropolia Ungro-Vlahiei) - dependenta de Bizant; optiune istorica, avand conotații antimaghiare (ungurii erau catolici); primul mitropolit = Iachint

Vladislav Vlaicu

are relații oscilante (de colaborare/conflictuale) cu Ungaria

e primul domn roman care lupta cu otomanii (1368-70)

intemeiaza o a doua mitropolie ortodoxa la Severin (1370)

bate moneda de argint

dupa doua domnii mai scurte (Radu și Dan), va urma aceea a lui Mircea cel Batran

Moldova

formațiuni prestatale

teritoriul de la est de Carpați era dorit de maghiari, tatari și, mai tarziu, polonezi

unele documente rusești și papale mentioneaza existența mai multor formațiuni prestatale la est de Carpați: Țara Brodnicilor, Tara Berladnicilor, Tara Bolohovenilor, Țara Șipenițului

- aceste autonomii romanesti, grav afectate de marea invazie mongola din 1241-42, nu au fost totuși distruse

descalecatul (Dragoș, Bogdan) și intemeierea (Bogdan) ; urmașii lui Bogdan

regele maghiar Ludovic I de Anjou (1342-1382) creeaza la est de Carpati o marca (= o unitate administrativ-militara) de aparare impotriva tatarilor, cu resedința la Baia, condusa de cneazul roman Dragos din Maramures, vasalul sau (probabil pe la 1347)

ð     primul descalecat, dar e vorba, in fapt, de incercarea Ungariei de a-i alunga pe tatari din zona și de a-și impune stapanirea la est de Carpați

urmasii lui Dragos (Sas, Balc) sunt și ei vasali ai regelui Ungariei ; Balc e inlaturat de un alt lider roman din Maramureș, voievodul Bogdan din Cuhea (1359-1365), revoltat impotriva regelui maghiar (documente maghiare: "fost voievod necredincios al nostru", "infidel"); el trece cu oastea in Moldova, unde beneficiaza de sprijinul populatiei locale, ostila stapanirii maghiare, punand bazele unui stat (conform Cronicii lui Ioan de Tarnave)

ð     al doilea descalecat (așadar, in Moldova exista doua descalecate)

in cursul domniei sale are loc o confruntare cu Ungaria (probabil in 1364) pe care Bogdan o caștiga, obținand independența statului

ð     "a doua libertate romaneasca" (N. Iorga)

urmașii lui: Latcu (trecere la catolicism pentru o scurta perioada), Petru I Mușat și Roman I Mușat

Petru I Musat (1375-1391)

este intemeietorul dinastiei Mușatinilor

muta capitala la Suceava

inchina țara polonilor, in 1387, pentru a face fața pericolului maghiar, inaugurand astfel o lunga tradiție in istoria Moldovei (vezi Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare etc.)

bate moneda

inființeaza o mitropolie ortodoxa la Suceava, care insa nu va fi recunoscuta de Constantinopol decat in 1401, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun

Roman I Mușat (1391-1394) - alipește Moldovei Țara de Jos (realizeaza parathalassia, adica "extinderea spre mare")

→ Moldova se intinde acum intre Carpați, Nistru și Marea Neagra, domnitorul Roman I putandu-se      intitula "domn al Tarii Moldovei . de la munte la mare"

dupa domnia lui Ștefan I, va urma aceea a lui Alexandru cel Bun

Dobrogea

formațiuni prestatale

la sfarșitul mileniului I și inceputul mileniului II, Dobrogea se prezinta ca un mozaic de populații (romani, bulgari, pecenegi, cumani, tatari etc.)

intre 971-1024, bizantinii creeaza aici o thema (unitate administrativa și militara) - "thema Paristrion"

sec. X - sunt cunoscuti doi conducatori locali: jupan Dimitrie și Gheorghe

sec. XI - lucrarea "Alexiada" (autoare Ana Comnena) menționeaza trei conducatori din Dobrogea: Tatos, Satza, Sestlav

sec. XIII : 1230 - este atestata Țara Cavarnei/Carvunei in sudul Dobrogei → nucleul viitorului stat dobrogean ; aceasta este recunoscuta de bizantini in sec. XIV

la mijlocul sec. XIV, Balica, un conducator din Dobrogea, se amesteca in luptele pentru tronul Imperiului Bizantin dintre Paleologi și Cantacuzini

intemeierea statului ; Dobrotici și urmașul sau

Dobrotici (1354-1386) - este intemeietorul statului dobrogean; profitand de conflictele dintre fortele rivale din zona, unifica formatiunile prestatale existente in jurul Țarii Carvunei (intre Dunare și mare)

poarta titlul de despot, conferit de Imperiul Bizantin

Ivanco (1386-?1388), urmasul sau - preia titlul de despot, bate moneda

moare, probabil in 1388, in timpul luptelor cu otomanii, care inaintau       spre Dunare

dupa moartea lui, Dobrogea e incorporata in statul lui Mircea cel Batran (candva in 1388-1389)

Dobrogea va fi anexata de otomani in 1417 sau 1420 (și recuperata abia in 1878, in urma razboiului de independența)

Țaratul romano-bulgar

- frații Petru și Asan - conducatorii unei revolte impotriva Imperiului Bizantin, provocata de fiscalitatea excesiva, in jurul anului 1185 ; ei sunt conducatori ai vlahilor, dar la revolta participa și alte etnii din sudul Dunarii (bulgari, cumani)

- revolta triumfa si se formeaza un stat (țarat) romano-bulgar in frunte cu cei doi (numiti "țari ai bulgarilor și vlahilor"), stat in care populația slava este majoritara

- Ionița cel Frumos (1197-1207): corespondența cu papa Inocențiu al III-lea pentru recunoașterea sa ca "rege al bulgarilor și vlahilor" in schimbul acceptarii catolicismului

- Ioan Asan al II-lea (1218-1241) - e cel mai important reprezentant al dinastiei Asaneștilor, creeaza un țarat foarte puternic 

- dupa moartea lui, statul se slavizeaza, nemaifiind condus de romani (din 1257)

c)     Instituțiile statului medieval

Domnia

este instituția centrala din Țara Romaneasca și Moldova

caracter

are caracter viager (pe viața)

- are caracter ereditar-electiv - in Țarile Romane nu a existat dreptul de primogenitura (al primului nascut); domnul este ales de catre boieri și confirmat de Adunarea Țarii, (desi, uneori, e ales chiar de Adunare, ca de ex. Ștefan cel Mare), insa trebuie sa fie "os domnesc", adica sa aparțina familiei domnitoare: Basarabii, Mușatinii

avantaj: eliminarea de la succesiune a unor persoane incapabile sa conduca

dezavantaj: acest sistem duce la lupte interne pentru domnie ; pentru a evita acest risc, unii domnitori și-au asociat inca din timpul vieții un fiu la domnie (Basarab I pe Nicolae Alexandru, Mircea cel Batran pe Mihail etc.)

titulatura domnului

titulatura uzuala este: "mare voievod si domn"

domn (din "dominus", stapan) = conducatorul politic al statului

mare voievod = conducatorul armatei

exista și titulatura "Io" (ex. "Io, Ștefan voievod."), prescurtarea de la "Ioannes" = "cel ales de Dumnezeu" ; ea atesta caracterul sacru al domniei (de altfel, domnul este uns de mitropolit)

uneori apare titulatura "autocrat, autocrator" (de sine stapanitor) - conotații interne, dar mai ales externe (nu se subordoneaza niciunei autoritati exterioare)

atribuțiile domnului:

1. executive

ð     conduce intreaga politica interna și externa

ð     in interior: conduce administratia

ð     in exterior: declara razboi, incheie pace, semneaza tratate

2. funciare

ð     in principiu, este stapanul intregului pamant al tarii ("dominium eminens")

ð     face danii boierilor si poate confisca pamantul acestora in caz de hiclenie

ð     poate face danii si bisericilor sau manastirilor

3. legislative - emite legi cu caracter obligatoriu pentru toti supusii      
4. militare - e conducatorul armatei (mare voievod)
5. financiare - bate moneda, percepe birul (in calitate de mare voievod, in scopul aparari tarii), dispune de bugetul statului
6. religioase - confirma mitropolitul si episcopii, cu acordul Patriarhiei din Constantinopol; sprijina biserica prin danii

o       Evolutia domniei in sec. XVI-XVIII

pe masura accentuarii dominatiei otomane, autoritatea domnului se diminueaza (sec. XVI-XVII), acest fenomen culminand, in sec XVIII, cu introducerea regimului fanariot (1711: Moldova, 1716: Tara Romaneasca)

domnul nu mai este "dominus", ci este echivalent cu un inalt functionar otoman; nu mai este pamantean, fiind numit de sultan dintre rezidentii cartierului Fanar din Constantinopol; cumpara domnia (de obicei scurta, caci sultanul are tot interesul sa revanda tronul); nu are armata proprie si nu poate duce o politica externa proprie

ð     Cl: o grava stirbire a autonomiei principatelor, reflectata si in evolutia domniei

Voievodatul (Transilvania)

secolul XII: discutia despre principat (Mercurius) / voievodat (Leustachius), v. supra, pct. b), pag. 3

voievodul Transilvaniei are atributii militare, administrative, judecatoresti: conduce armata Transilvaniei in razboi, convoaca si prezideaza Dieta, imparte dreptatea

isi exercita autoritatea doar asupra unei parti a Transilvaniei

este vasalul regelui Ungariei, care il numeste (functia nu este ereditara), insa unii voievozi s-au bucurat de o autonomie sporita (v. Roland Borsa, Ladislau Kan)

■ voievodatul se mentine in Transilvania pana in 1541, dupa care aceasta este condusa de un principe numit de Dieta si confirmat de sultan

■ dupa 1699 (pacea de la Karlowitz) se instaureaza dominatia habsburgica; imparatul de la Viena va deveni principe al Transilvaniei, iar puterea executiva va fi exercitata de un guvernator cu sediul la Sibiu

Biserica

in Tara Romaneasca - doua mitropolii: Curtea de Arges (1359), Severin (1370) si doua episcopii: Buzau si Ramnic (de Valcea)

in Moldova - mitropolia de la Suceava (1401) si episcopiile de la Radauti si Roman

relatiile dintre Biserica si domnie sunt foarte stranse:

→ mitropolitul este al doilea dregator in sfat si primul sfetnic al domnului, caruia ii poate tine locul in caz de vacanta domneasca;

→ biserica legitimeaza domnia, conferindu-i sacralitate - mitropolitul unge noul domn

→ domnul ofera danii bisericilor si manastirilor; multi domnitori sunt mari ctitori de biserici: Stefan cel Mare, Petru Rares, Vasile Lupu (Moldova), Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu (Tara Romaneasca)

mitropolitii Tarii Romanesti au fost investiti de Patriarhia din Constantinopol cu functia de "exarhi ai plaiurilor", pastorindu-i astfel pe romanii din Transilvania

in Transilvania, inainte de 1366 au fost atestate episcopii romanesti (ex. Alba Iulia) si episcopi romani (Ghelasie)

din 1366, romanii sunt scosi din viata politica pe cale religioasa

secolul XV - Reforma => patru biserici recunoscute, oficiale (recepte) in Transilvania - catolica si trei protestante: luterana, calvina, unitariana; Biserica Ortodoxa nu este recunoscuta

1698: Unirea cu Roma - apare Biserica Greco-Catolica, fapt confirmat de diplomele leopoldine din 1699 si 1701

Sfatul Domnesc

Tara Romaneasca, Moldova: e compus la inceput din mari boieri apropiati domnului, ulterior numai din boieri cu dregatorii (functii)

ex.: vornicul (conducatorul Curtii domnesti; este prima dregatorie atestata documentar: 1387)

logofatul (conducatorul cancelariei domnesti)

vistierul (raspunde de veniturile statului)

stolnicul (se ingrijeste de masa domnului)

paharnicul (se ingrijeste de bauturile domnului)

postelnicul (se ingrijeste de camerele domnesti)

comisul (se ingrijeste de grajdurile domnului)

spatarul (purtatorul de spada al domnului)

mitropolitul (pozitie speciala, v. supra)

o importanta deosebita in Tara Romaneasca o are banul Olteniei, iar in Moldova portarul Sucevei

relatiile intre domn si boieri sunt oscilante, in functie de autoritatea domnului si de interesul / capacitatea boierilor de a-i limita puterea

in conditiile agravarii dominatiei otomane, autoritatea domnului scade constant

Transilvania: voievodul e ajutat de o serie de oameni de incredere, numiti de el (vicevoievod, cancelar, trezorier etc.)

Adunarea Tarii

se reuneste periodic si are rol consultativ

cuprinde boierii, clerul, orasenii, ostenii, taranii liberi

poate aproba alegerea domnului, semnarea unor tratate etc.

in Transilvania sunt atestate Adunarile Nobiliare (ex. 1288, 1437)

Armata

in Tara Romaneasca si Moldova - e constituita din:

oastea cea mica (corpurile de oaste ale domnitorului si ale boierilor), reprezentand armata permanenta

oastea cea mare (toti cei apti sa poarte arme) - cca. 30.000 Vlad Tepes, cca. 40.000 - Stefan cel Mare, 60.000-70.000 - Petru Rares

mercenari (din sec. XVI)

in Transilvania - corpul de oaste al voievodului + "steagurile" nobiliare

cetatile: rol defensiv esential

ð     Moldova: Suceava, Neamt, Hotin

ð     Tara Romaneasca: Turnu, Giurgiu

ð     Transilvania: Brasov, Sibiu, Sighisoara

Organizarea administrativa: Moldova era impartita in tinuturi, Tara Romaneasca in judete, iar Transilvania in comitate, scaune si districte