SOCIALISMUL DEMOCRATIC. E. BERNSTEIN, JEAN JAURES. SINDICALISM SI CORPORATISM

Socialismul democratic. E. Bernstein, Jean Jaures.

Sindicalism si corporatism

Cunoscuti sub numele de "revizionisti", adeptii reformei (si nu ai revolutiei) drept cale de inlocuire a capitalismului cu comunismului au pus bazele socialismului democratic, prin respectarea rezultatelor electorale si sistemului parlamentar.

Calea acestui tip de abordare a fost deschisa de Eduard Bernstein (1850-1932), executorul testamentar al lui Engels, care in Presupozitiile socialismului (1899), care impotriva lui Marx, a descoperit ca, departe de a suferi o criza structurala, capitalismul se autoregleaza. Aceasta infirma trei teze ale lui Marx: existenta profitului nu este drepta sau nedreapta, si depinde si de utilitatea produsului; teoria pauperizarii majoritatii oamenilor e dezmintita de fapte, cei mai multi acumuland bogatie; polarizarea societatii nu se realizeaza, ci evolutia dovedeste ca se constituie o tot mai puternica clasa de mijloc. Capitalismul poate evita criza datorita a sase elemente:

Extinderea uriasa a pietei mondiale;

Reducerea timpului necesar transmiterii de informatii;

Circulatia din ce in ce mai rapida a marfurilor;

Bogatia crescuta a tarilor capitaliste europene;

Supletea sistemului de creditare;

Aparitia cartelurilor.

In privinta altor teze fundamentale ale lui Marx, Bernstein formuleaza teorii diferite:

In teoria determinarii suprastructurii de catre structura economica, Marx recurge la o supraestimare a economicului; ideologia si morala au rol la fel de important;

Exista complementaritate intre socialism si democratie: "Democratia este un mijloc si un scop totodata. E mijloc pentru instaurarea socialismului si chiar forma realizarii sale. Socialismul este in ultima instanta aplicarea democratiei la intreaga viata sociala";

Proletariatul ca unitate de interese nu este decat o abstractie; in realitate sunt mai multe clase muncitoresti, in ramuri economice diferite, cu interese diferite, cu organizare sindicala si lideri diferiti;

Democratia nu inseamna dominatia de clasa a burgheziei; dimpotriva, presupune absenta oricarei dominatii de clasa, "chiar daca aceasta nu inseamna suprimarea efectiva a claselor insesi;

In indeplinirea obiectivelor sale, muncitorimea trebuie sa se alieze cu taranimea si mica burghezie.

De pe pozitiile "marxismului ortodox", lui Bernstein i-a raspuns Karl Kautsky, in Marxismul si criticul sau Bernstein (1899):

Agravarea exploatarii este incontestabila; Marx a vorbit de pauperizare la modul relativ, nu absolut. Daca creste bogatia, nu in acelasi ritm creste bogatia care revine proletariatului;

Concentrarea capitalista afirmata de Marx este evidenta ca fenomen calitativ; cateva grupuri domina tot mai clar in fiecare sector economic, inclusiv in agricultura;

Polarizarea claselor ramane o realitate, fiind evidenta proletarizarea clasei mijlocii. Micii burghezi sunt doar niste someri mascati;

Criza capitalismului este inevitabila, si ramane demonstrata stiintific de legile dezvoltarii economice;

Fragmentarea organizatorica si de interese a muncitorimii este o realitate specifica exclusiv Angliei;

Alianta muncitorilor cu mica burghezie va afecta acuratetea idelului revolutionar.

Pe pozitii asemanatoare cu Bernstein se situeaza Jean Jaures, liderul politic al social-democratilor francezi:

Respinge materialismul istoric, catastrofismul revolutionar si teza pauperizarii continue a proletariatului;

Crede perfect compatibile drepturile omului cu socialismul: "Doar socialismul va conferi Declaratiei drepturilor omului intregul sau sens si doar el va pune in practica drepturile omului";

Se declara adeptul unei "evolutii revolutionare", caci nu viteza consacra o revolutie, ci calitatea pricipiilor sale. Legile electorale din Anglia anilor 1860-1885 sunt tot atat de adanci ca si revolutiile, aducand votul universal;

Drepturile omului trebuie protejate si completate cu drepturi sociale - acestea nu numai ca sunt compatibile cu democratia, dar sunt chiar conditia dezvoltarii sale.

Calea pasnica spre socialism a fost teoretizata si de socialistii fabieni, care s-au constituit intr-o societate la Londra, in 1884. Intre reprezentanti: George Bernard Shaw, H. G. Wells, Bertrand Russell, care s-au exprimat mai ales prin literatura si teatru. Acestia vedeau calea cea mai potrivita spre socialism dupa modelul tacticii generalului roman Fabius (trebuie refuzata batalia, succesul fiind asigurat de retragerea si slabirea inamicului, care in cele din urma va fi incercuit fara varsare de sange). Filozofia fabiana a fost preluata programatic de Partidul Laburist, care in 1924 a si reusit sa constituie guvernul in Marea Britanie.

Desi nu poate fi confundat cu social-democratia, sindicalismul s-a constituit ca teorie care imbina justificat problema sociala si problema muncitoreasca. Intre cei mai cunoscuti teoreticieni ai sindicalismului se numara Antonio Labriola (1843-1904) si Georges Sorel (1847-1922).

Din ideile fundamentale ale sindicalismului:

Sindicalistii trebuie sa fie in masura, prin amenintarea cu greva generala si actiunea directa, sa constituie avangarda clasei muncitoare in rasturnarea statului democratic si parlamentar;

Conform Cartei de la Amiens (1906), sindicalismul apare ca o declaratie de neincredere fata de stat si partidele politice, pretinzand autonomia sindicala fata de patronat;

Pentru actiunea directa si greva generala, impotriva colaborarii de clasa si electoralismului politic;

Este totusi necesar arbitrajul statului in conflictele cu patronatul, care trebuie sa se rezolve prin "conventii colective';

Sindicatele trebuie asociate la administrarea intreprinderilor prin "co-gestiune", forma de protectie sociala;

Autoritatea statului este eliminata: "La baza statului e sindicatul, care e o reunire de muncitori; in al doilea grad, e Federatia sindicatelor si uniunea sindicatelor, care sunt reuniuni de sindicate; in al treilea si cel din urma grad, e Confederatia generala a muncii, care e o reunire de federatii" (Sorel);

Sindicalismul trebuie sa lupte impotriva patriotismului, care da mai multa forta statului si mai ales armatei - care e simbolul tiraniei despotice a statului;

Autonomia si libertatea sunt absolute: "Individul liber in sindicat, sindicatul liber in federatie, federatia libera in confederatie, iata o lectie de lucruri a caror eficacitate nu poate fi pierduta" (Sorel);

Salariile devin inutile, munca nefiind o constrangere; contractul va fi liber, fiecare va munci unde ii va placea; fiecare individ va consuma ce si cat ii place, "fara alta limita decat cea a constiintei indivizilor"; legea este inlocuita de regimul liberului contract;

In principiul sindicalismul imbina trei elemente: marxist (lupta de clasa, pe care teoreticienii sindicalismului o vad preponderent in plan economic, nu in cel politic); idealist (cu elemente din anarhism si reformismul lui Bernstein) si blaquist (actiunea directa si recurgerea la violenta).

Spre deosebire de sindicalism, corporatismul ofera o solutie bazata pe sociologism si pozitivism la problema clasei muncitoare:

Este o forma de fi exprimate interesele grupurilor (in primul rand grupurilor profesionale) in structurile adiministrative si social ale statului-natiune;

Sub aceasta forma, corporatismul intareste statul si se opune subtil sindicalismului;

Consta in reprezentarea grupurilor profesionale in parlament.