Cultura intre militantism si autonomie

Cultura intre militantism si autonomie

Multi intelectuali romani se vor lasa ademeniti de ideile naziste si fasciste ale anilor 1922-1940, fascinati de charisma lui Nae Ionescu sau nemultumiti de rolul cultural minor al Romaniei. Asa se apropie Mircea Eliade si Emil Cioran de miscarea legionara si raspandesc ideile unei "puritati romanesti" la nivelul maselor, fara sa inteleaga diferenta intre perceptiile lor si cele ale legionarilor asupra problemei.

Dupa 1945 vine randul unor autori interbelici cunoscuti sa colaboreze cu noii lideri comunisti ai Tarii. Mihail Sadoveanu si Zaharia Stancu, de exemplu, fac "pactul cu diavolul" si obtin sau isi pastreaza privilegiile cu pretul unor opere minore, ce reflectau "realitatile socialiste", sintagma ascunzand abandonarea tradiilor si valorilor culturale opuse comunismului. Dupa 1960 Dej si Ceausescu revin la deschiderea fata de occident si la o liberalizare partiala a regimului, oferind sansa aparitiei unei noi generatii de scriitori. Treptat, Nicolae Ceausescu, constient de consolidarea propriei puteri la nivelul partidului comunist si tarii, reintroduce stalinismul primitiv, bazat pe elogiul liderului (el), blocarea legaturilor cu occidentul si folosirea istoriei pentru a lega comunismul de o presupusa traditie a luptei impotriva "dusmanilor de clasa" , sintagma ce desemna toti posibilii opozanti. In consecinta, dezbaterea libera de idei este sufocata la nivel oficial, presa si cartile sunt cenzurate, iar evenimentele culturale rare.

Unul dintre ele este aparitia "Jurnalului de la Paltinis", un jurnal despre timpul petrecut de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu la Paltinis in compania maestrului lor, filosoful Constantin Noica. Este vorba in primul rand de cautarea de sine care se realizeaza prin cultura si in cultura, insa cu ajutorul unui maestru. Dar pentru a deveni discipolul unui mare maestru precum Noica este nevoie de sacrificu de sine, dar si de multa sarguinta - sau dupa cum spunea chiar Noica: nebunie, fiindca filosofia care nu se face dintr-o anumita nebunie este una sortita esecului. Iar criteriile dupa care acesta isi selecteaza "discipolii" sunt dure: cunoasterea limbii germane, eline si latina, precum o vasta cunoastere in domeniul filosofiei.

EXERCITII

a. "Cultura romana rateaza sistematic iesirea in lume, in timp ce consumatorii ei directi, fie ei critici literari sau public larg, se impiedica in gropile cartilor nescrise. Daca ne putem lauda cu scriitori ca Rebreanu, Eliade sau Cartarescu, in schim au ramas nescrise carti fundamentale pentru o cultura care conteaza La vizibilitatea pe care o avem, Premiul Nobel pentru literatura ne ocoleste in continuare. Cultura noastra ramane marginala, in opinia specialistilor si pentru ca ii lipsesc anumite carti. Astfel, criticul Nicoale Manolescu spune : Nu avem in cultura noastra Odiseea, Don Quijote, Faust, Razboi si pace, Muntele vrajit si Ulise, adica exact acele carti ce asigura universalitatea unei culturi. Nu stiu de ce nu le avem. Si criticul Eugen Negrici crede ca ne lipsesc acele texte care functioneaza ca niste acte de identitate. Le-am pierdut, le falsificam, le completam dupa interese si dupa toane" (C. George, Cartile care lipsesc din cultura romana, in "Cotidianul", 13 decembrie 2005)

1. A avut cultura romana postbelica o dimensiune europeana ?

2. De ce este cultura romana considerata marginala ?

3. De ce nu avem carti care asigura universalitatea ?