Feudalismul si gandirea politica

FEUDALISMUL SI GANDIREA POLITICA

Aparut in Europa si in majoritatea tarilor din Asia si Africa de nord feudalismul a constituit o formatiune sociala distincta,atat sub aspectul relatiilor sociale,a nivelului dezvoltarii vietii materiale,cat si a ideologiei si spiritualitatii.

In literature de specialitate,in special in cea istorica pentru desemnarea acestei oranduiri sociale se folosesc doi termini,ev mediu si feudalism,de regula cu aceeasi valoare si semnificatie.

Termeniul de ev mediu a fost creat si pus in circulatie de umanisti italieni in a doua jumatate a secolului al XV-lea,vrand sa desemneze perioada cuprinsa intre sfarsitul imperiului roman de apus si epoca lor ca o simpla epoca de tranzitie intre antichitate si Renastere,ca o "epoca de mijloc",ea fiind definite ca media tempora sau medium evum,aceasta din urma devenind termenul cel mai des utilizat.

Cel de-al doilea termen,feudalism,vine din vechiul cuvant franc feud care initial desemna pe proprietarul de pamant,apoi extinzandu-se asupra tutror elementelor si componentelor sociale si imprimand denumirea noii oranduiri sociale.Astazi se folosesc in aceasi masura ambii termini,ei desemnand in principal formatiunea social-politica.

In functie de conditiile istorice specifice fiecarei tari,durata feudalismului a variat,momentul aparitiei sale osciland intre secolele I-VII,iar sfarsitul intre secolele XVII-XIX.

Analiza locului si rolului acestei societati in evolutia de ansamblu a umanitatii,a spiritualitatii si gandirii sale politice,impune clarificarea faptului daca evul mediu a fost o epoca de progress sau de regres pentru omenire.O asemenea precizare este necesara intrucat multa vreme s-a considerat ca feudalismul,in special viata sa spirituala,a marcat o involutie pe scara progresului umanitatii,fenomen raportat atat la antichitate cat si la epoca moderna.

Aceasta discutie este mai veche,ea a inceput de la sfrasitul evului mediu odata cu Renasterea.Oglindand pozitia burgheziei umanistii secolului XV-XVI,au considerat perioada feudalismului pana la renastere ca o simpla epoca de tranzitie caracterizata prin barbarie,ignoranta si regres.

O asemenea apreciere asupra feudalismului au facut-o si iluministi secolului al XVIII-lea,subliniind indeosebi inegalitatea,abuzurile si lipsa de democratie sin aceasta societate.

In schimb,apologetii deudalismului au infatisat evul mediu intr-o viziune romantica,idilica si idealista.Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX-lea pe masura imbogatirii informatiei si cunoasterii despre societate si a largirii conceptiei istorice,s-a putut realize a cunoastere mai aprofundata,mai detaliata si obiectiva privind evul mediu.

Astfel,treptat in locul "legendelor intunecate" sau a celor "aurite" asupra evului mediu,locul acestora este luat tot mai mult de aprecieri mai obiective si mai nuantate care tin seama atat de "umbrele" cat si de "luminile" acestei epocii.Cu toate contradictiile,limitele si neimplinirile,feudalismul in raport cu antichitatea a reprezentat un progress sub toate aspectele,atat cele mai referitoare la realizarile materiale,cat si cele spirituale,asa cum cele ale epocii moderne au intrecut pe cele medievale.

Referindu-se la spiritualitate si mai ales la viata si gandirea politica a acestei perioade,se poate aprecia ca in primele secole ale evului mediu in Europa,ca urmare a migratiei popoarelor,a decaderii oraselor ca centre ale vietii politice si culturale,dar si a impunerii dogmei teologice,acestea au marcat un regres fata de antichitate.

Odata insa cu maturizarea relatiilor feudale,a renasterii vietii urbane,a laicizarii vietii sociale si a stabilitatii acestei oranduiri incepand cu secolele XI-XII,se creeaza si in Europa conditii pentru o evolutie ascendenta a vietii sociale,inclusive a gandirii si practicii politice.

Renasterea va marca maxima dezvoltare a spiritualitatii feudale,laicizarea si scientificarea acesteia,asezarea ei pe noi principii si valori,cu obiective si sarcini noi,umaniste si democratice.

In feudalism,viata politica,gandirea si practica politica au fost centrate pe raportul dintre religie,in speta crestinismului si dogma sa teologica,considerate drept putere spirituala si putere de stat,caracterizata ce temporara sau tranzitorie.

Acest fapt isi avea determinarea in religie care reprezenta principala forma de ideologie a societatii feudale.

Dominatia ideologiei religioase asupra spiritualitatii si a societatii este atat de exclusive,incat pana si actiunile indreptate impotriva feudalismului si a bisericii imbracau de regula o forma religioasa.Confruntarea dintre biserica-ca institutie a crestinismului si puterea de stat va constitui caracteristica dominanta,majora a relatiilor politice ale feudalismului.

Acest raport era consecinta directa a asocierii bisericii la conucerea politica a feudalismului,a impunerii dogmei sale teologice ca ideologie si axioma politica.

El s-a desfasurat pe parcursul intregii societati medievale si a cunoscut trei momente distincte.

• Primul moment se deruleaza pe parcursul secoleleor IV-IX si consta in tendinta bisericii de a iesi de sub dominatia si tutela puterii de stat.In aceasta perioada biserica se afla in plin process de oraganizare,ierarhizare si cristalizare a dogmei sale teologice.
• In cadrul acestui complex process biserica avea nevoie de sprijinul puterii de stat,personificate de monarhul atotputernic.
• In consecinta,biserica va participa in mare masura la fondarea doctrinei absolute.Monarhul,identificat cu puterea de stat,este conceput cu reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant,unicul detonator si executor al puterii,nefiind obligat s-o imparta cu nimeni,fiind raspunzator pentru actele sale doar in fata divinitatii.
• O asemenea concepere a monarhului si a puterii de stat de catre biserica a avut ca urmare inzestrarea acesteia si a slujitorilor sai cu mari posesii funciare,fapt ce va face din biserica si feudalii cleziasticii o importanta forta economica a societatii feudale.

AURELIAN AUGUSTIN SI TEORIA SA POLITICA

Primul care si-a propus sa trateze raportul dintre biserica si putearea de stat a fost Aurelian Augustin (354-430),episcope de Hippona in Africa romana,considerat si primul ideology ce a pus bazele principiilor teocratiei biserici.Aurelian a trait in perioada caderii Imperiului roman ,in timpul vietii sale gotii sub conducerea lui Alaric (410) cuceresc si jertfesc pentru prima oara "orasul etern",Roma.

Dezamagit de statutul laic,de neputinta acestuia de a-I apara pe crestini,Aurelia isi pune toate sperantele in biserica

Din dorinta de a-I apara pe crestini de acuzatia ca ar fi atras dezastrul asupra cetatii prin faptul ca nu i-au venerat pe zei,Sfantul Augustin va scrie prima lucrare teologica care va aborda problema raportului dintre biserica si puterea de stat numita "De Civitate Dei"

Desi a combvatut in vorbe filosofia pagana in realitate Aurelian Augustin si`a construit intregul demers filosofico-teologic pe conceptia lui Platon.

Pentru el ideile lui Platon sunt "gandurile creatorului inaintea actului de creatie",iar filosofia este identical cu teologia.

In estenta sa,conceptia politica a lui Aurelian Augustin,este o sinteza intre filosofia platoniciana sic ea stoica,grefata pe dogma teologica.Concluzia la care ajunge A.Augustin este primatul autoritatii spirituale asupra celei laice,a bisericii catolice asupra statului laic,cea dintai avand menirea se a indruma si carmui societatea.El apara si justifica cu argumente sofiste,sclavia,inegalitatea sociala,proprietatea private.Scalvia este considerate drept vointa lui Dumnezeu,care a introdus-o ca pedeapsa pentru pacate iar misiunea bisericii este aceea de a-I face mai buni nu de a le reda libertatea.

O explicatie aseamanatoare are si pentru inegalitate care aceasta este si ea o creatie divina,sustinand ca Dumnezeu a creat bogati sa-I ajute pe saraci,iar saraci sa-I puna la incercare pe bogati.

Cat despre proprietate Augustin sustine ca dreptul la proprietate rezulta din dreptul natural nu din cel divin.

Desi prin lucrarea sa el a pus din perspective ideological problema raportului dintre biserica si stat,ea va inaugural insa luptace se va desavarsi in perioada feudalismului.

• Momentul de maxima confruntare intre biserica si putearea de stat se va desfasura pe parcursul sec X-XIV,in esenta el va viza dorinta bisericii catolice de impunere de subordonare a puterii de stat si de dominare a intregii societatii feudale.

Au avut loc numeroase chemarii de nesupunere fata de puterea de stat si de subordonarea ei prin forta din partea reprezentantilor bisericii catolice.

Cea mai expresiva a fost teoria regicidului promovata in sec XII de John Salisbury,iar aceasta teorie uramarea sa canalizeze nemultumirile maselor popoarelor impotriva feudalii laici,sa puna puterea de stat in slijba bisericii

BIBLIOGRAFIE

Istoria ideilor politice-Aurel Piturca

Partea I-a,editura Universitaria Craiova,2001