GENEZA SI EVOLUTIA STRUCTURILOR SOCIALE

Geneza si evolutia structurilor sociale

(C5, C6)      In comuna primitiva relatiile si ordinea sociala se bazau pe relatii de sange, indivizii fiind organizati in ginti, triburi si uniuni de triburi. Inca din paleoliticul mijlociu este atestata si familia pereche.

Diferentele sociale intre indivizi erau de casta sau clan, provenind din descendenta si avutul mostenit din generatie in generatie.      Alte diferente aveau la baza meritul, in functie de calitatile individuale. Calitatile barbatilor care ofereau ascendenta erau forta fizica, experienta si curajul; la femei castitatea, experienta si priceperile casnico-gospodaresti.

Pe masura ce se produce surplus, diferentele vor genera doua structuri sociale:

-aristocratia tribala;

-restul populatiei.

In eneolitic si neolitic apar si diferentele de proprietate, pe de o parte proprietatea comuna, pe de alta parte proprietatea particulara.

In epoca bronzului se detaseaza categoria conducatorilor, a sefilor militari si .. . Ei se bucurau de autoritate civica si purtau ornamente, aveau locuinte cu suprafata mai mare. Restul populatiei se diferentia dupa avere si sfera ocupationala: agricultori, pastori, mestesugari si negustori.

In antichitate in societatea geto-daca se disting doua grupuri:

-tarabostes sau pileati, care reprezentau aristocratia din care se recrutau regii, sefii militara si preotii;

-comati,      numiti asa pentru ca purtau parul lung, sunt oameni liberi si totodata cei care produc bunuri materiale.Majoritatea locuiesc in rural.

In timpul ocupatiei romane si in general vor exista doua structuri:

-sclavagista de import; sclavagismul se manifesta exclusiv in granite, in timp ce in Dacia libera raman structurile traditionale.

-structura autohtona: obstea sateasca.

In provincia romana avem aristocratia municipala, edili etc., sclavi (casnici, publici), liberti (sclavi eliberati), plebei (indivizi fara ocupatie care fac munci ocazionale, saraci si uneori intretinuti de stat). In mediul rural intalnim aristocratie rurala, coloni (cei care primeau pamant), pepuli (nu locuiesc pe pamantul propriu si dau produse sau bani proprietarului), sclavi rurali.

Dupa retragerea aureliana are loc o involutie a structurilor sociale de tip urban. In rural cei care isi schimba rezidenta pe alte vetre sufera o omogenizare sociala, dispar colonii si scalvii. Se produce o nivela a proprietatii si se intareste obstea sateasca.

In perioada migratorilor se intalneste sistemul tributal, care a asigurat continuitatea daco-romana in vatra stramoseasca. A fost o forma de aservire colectiva, tributul ajungand pana la 50% din produse, in schimbul promisiunilor de a nu fi jefuiti si de a fi aparati de celelalte valuri de migratori. Oamenii erau proprietari ai pamantului in comun, iar surplusul de produse (tributul) era dat      sefilor migratorilor. Tributul din aceasta perioada se deosebeste de cel din feudalism deoarece:

-conducerea nu era separata net si nici opusa restului populatiei;

-nu revine conducatorului;

-e colectiv in sistemul cislei (comunitar, nu individual);

-ocupatiile se desfasoara liber, nefiind fixate de conducator.

Anterior      feudalismului si ulterior sistemului tributal apare ca structura sociala obstea sateasca. A persistat in unele zone pana la sfarsitul epocii moderne, iar unele elemente ale ei      pana la inceputul epocii contemporane. Este considerata o forma ancestrala de organizare. In perioada anterioara feudalismului, obstea a avut un pronuntat caracter gentilic, fiind intemeiata pe relatii de sange. Treptat a devenit obste teritoriala, intemeiata pe relatii de vecinatate si interese economice. Membrii obstei teritoriale nu sunt rude, dar se considera descendentii unui stramos comun, un mos, de unde termenul mosie, cu sensul de pamant stramosesc.

Obstea avea in proprietate comuna (indevalmasie) un teritoriu bine delimitat, constand in trupul de mosie cu pamant arabil, fanete, izlaz, padure, helesteu etc. Anual, fiecarei familii i se repartiza prin targere la sorti o anumita suprafata arabila, restul ramanand proprietate in comun. In unele zone, aceasta impartire a pamantului a fost efectul procesului de descalecare (o comunitate migra, gasea o suprafata care devenea comuna; uneori gasea populatie acolo, legata de glie cu un act care nu le permitea sa migreze; legarea de glie s-a practicat si ulterior, in feudalism). Locul casei si imprejurimile erau proprietatea familiei.

Obstea s-a intemeiat pe doua feluri de proprietate

-indevalmasie;

-familiala

Ea era condusa de cneji (conducatori din tata in fiu) sau juzi (nu aveau stramosi cu rol conducator), alesi sau numiti de comunitatea respectiva. Conducatorii se deosebeau de rest prin starea economica si autoritate; pentru munca depusa ei primeau o cota parte de la ceilalti, ceea ce i-a facut sa fie instariti, din randul lor provenind ulterior boierimea romaneasca. Ei conduceau impreuna cu sfatul      batranilor si impreuna aveau atributiuni economice, administrative, judecatoresti, de aparare.

Locuitorii satelor libere intemeiate pe obsti se vor numi in feudalism mosneni (in Tara Romaneasca) sau razesi (in Moldova).

Obstea a fost o societate relativ inchisa, autarhica (isi producea singura cam ce era necesar), de aceea in perioada prefeudalismului si feudalismului a constituit o stavila in procesul de aservire a taranimii. Din cauza autarhiei a fost o stavila si pentru economia de marfuri, nepermitand schimburile.

Feudalismul-in Transilvania cucerita de unguri, procesul de aservire a taranilor a fost insa deosebit de rapid. Ocupantii au impus modelul feudal occidental. Taranii carora li s-a luat pamantul (dependenti), o buna bucata de vreme doar romani, plateau dari, zile de munca la constructii si drumuri, dijma pentru biserica si efectual robota pe domeniul nobililor. Aceasta era la 1437 de o zi pe an, iar in 1517 o zi pe saptamana. Ulterior va ajunge la mai multe zile pe saptamana, fapt care a generat rascoale (de exemplu cea de la Bobalna, din 1438, condusa de Gheorghe Doja). Invingerea rascoalelor s-a soldat cu legarea taranilor de glie, fara drept de stramutare.

Pe masura cuceririi Transilvaniei, dregatorii Coroanei au desfiintat dreptul de proprietate a pamantului apartinand obstiilor majoritare, drept urmare tatranii devenind ori iobagi, ori jeleri. Iobagii primeau de la nobili un lot in folosinta si munceau pe pamantul nobililor, in timp ce jelerii nu au primit nici un lot, dar aveau drept de miscare.

Raman totusi obsti libere in Bihor, Hateg, Oas, Fagaras, care continua sa fie conduse de cnejii ce vor forma boierimea romana din Transilvania, iar putini dintre ei se vor catoliciza, vor face casatorii mixte si sunt de regula innobilati; este un mod indirect ca obstea lor sa ramana fara conducator si sa fie aservita.

In Tarile Romane, restructurarile de tip feudal care incep in secolele IX-X, se vor produce lent si se vor constitui si aici domenii boieresti cultivate de serbi, care prestau renta in produse si foarte putini in bani, iar claca in munca. Obligatiile lor fata de boieri se stabileau la buna intelegere pentru mula vreme.

O obste se integra in una din urmatoarele trei situatii:

-obste libera;

-obste aservita de domnitor, boier sau biserica;

-obste aservita chiar de propriul cneaz.

Aservirea se intensifica la mijlocul sec.VI, cand se instaureaza domnia otomana. Se generalizeaza claca, taranii sunt legati de glie, multe obsti sunt aservite; obstile satesti devin domnesti / boieresti / manastiresti. Taranii aserviti, zisi rumani in Tara Romaneasca si vecini in Moldova, primesc loturi. Familiile boieresti detineau 330 sate si o treime din Moldova??? Randurile boierimii cresc pentru ca se adauga strainii. Numarul zilelor de robota se extinde la toata saptamana, iar in aceste conditii are loc rascoala lui Horea, Closca si Crisan. Legarea de glie se desfiinteaza in 1875, iar loturile devin ale locuitorilor si incepe aplicarea cadastrului.

In Tarile Romane, la jumatatea sec.XVIII se desfiinteaza serbia. Taranii fara pamant devin clacasi.

In epoca feudala, structura sociala a fost formata din

-nobilime (Transilvania, Moldova) sau boierime mare, mijlocie, mica (Tara Romaneasca); nobilimea romaneasca nu a fost o clasa inchisa, ca in Vest, iar titlul de boier se putea cumpara. Multi dintre boieri, catre sfarsitul perioadei feudale devin comercianti, exportatori, din randul lor ivindu-se burghezia de mai tarziu. De retinut ca boierul stapanea o misie, dar sub raport juridic, ca si taranul, nu avea decat drept de folosinta;

-taranimea libera (mosneni, razesi), iobagi, rumani, vecini, clacasi;

-robii si jelerii, care nu aveau loturi (in Transilvania);

-mestesugari, negustori, preoti;

-patriciatul (oraseni      bogati);

-plebe oraseneasca.

Epoca moderna - intre 1888-1934 Principatele Romane se afla sub ocupatie ruseasca, ele primind drept de reglementare proprie a ordinii interne; se introduc Regulamentele organice, elaborate de comisii formate din boieri si de aceea au avut caracter contradictoriu (fiind conservatoare tsi modernizatoare in acelasi timp).

Pe baza lor boierii devin stapani pe o treime din mosie, sunt scutiti de impozite, iar dregatorii si domnitorii se aleg din randurile lor; ei maresc claca la 55 zile in Tara Romaneasca si 86 zile in Moldova. In transformarile cu sens de modernizare se incadreaza:

-desfiintarea monopolului trurcesc asupra comertului care devine liber, ceea ce stimuleaza formarea burgheziei;

-se introduce capitatia, o dare unica (nu ca acelea anterioare care se tot mareau);

-se desfiinteaza vamile interne;

-se desfiinteaza corvezile si darile in natura.

Aproximativ acelasi proces progresiv se inregistreaza si in Transilvania unde, dupa revolutia de la 1848 se desfiinteaza iobagia, taranii fiind improprietariti cu ce detineau pana atunci, iar boierimea despagubita cu suma pe care ar fi dobandit-o din pamanturile respective; din banii primiti unii cumpara utilaje pentru modernizarea agriculturii, altii fac comert.

Se mentin insa banalitatile, adica dreptul de monopol pentru infiintarea carciumilor, vanat, pescuit, macelarii, iar nobilii iau taxe pentru drumurile si podurile construite de ei.

In ambele tari raman elemente feudale, dar apar germeni ai relatiilor capitaliste.

In Tarile Romane, dupa Unirea din 1859, A.I.Cuza initiaza reforme care pe de o parte deschid dezvoltarea capitalismului, pe de alta parte rezolva partial problema taraneasca:

secularizarea averilor manastiresti, care integrau 14% din teritoriu; luate, intaresc sectorul economic de stat si creeaza o mica rezerva pentru reforma agrara;

improprietarirea a 420 000 de capi de familie, dar taranii primesc pamant in suprafata diferita in functie de ceea ce erau (fruntasi, mijlocasi, palmasi), iar 60 000 doar loc de casa si gradina. Boierii dispun liber de mosia lor (o arendeaza sau o vand), ceea ce favorizeaza capitalismul;

improprietarirea insurateilor - 40 000 de familii tinere primesc pamant.

Burghezia, noua clasa sociala, se formeaza mai devreme in Transilvania, Banat, Bucovina; este alcatuita in majoritate din unguri, austrieci, sasi, evrei. Ea exploata resursele, naturale, minele, de aur, metalele neferoase, sarea, padurile (incepe industria forestiera), apele minerale. Treptat, burghezia transilvaneana se implica in bunuri de consum, transport, domeniu bancar.

In Basarabia intalnim o situatie aparte, putini dintre boierii romani devenind burghezi, majoritatea fiind rusi, evrei si alti alogeni.

In Tarile Romane evolutia este lenta, burghezia provenind din boierimea lansata in comert, in domeniul financiar.

Se accentueaza dezvoltarea burgheziei in sec.XIX datorita liberalilor.

Alte clase sociale

producatorii mici si mijlocii sunt in numar mai mic in Tarile Romane si mai numerosi in Banat, Transilvania, Bucovina;

intelectualitatea se dezvolta numeric si devine o forta importanta nu numai in lupta pentru emancipare nationala, ci si in dezvoltarea culturala in toate domeniile. Provine si din tarani, boieri, burghezi;

muncitorimea provine din tarani si plebea oraseneasca. Ea creste numeric pe masura industrializarii tarii si este remunerata prin salariu si produse. Multi sunt foarte saraci.

In epoca contemporana dupa Marea Unire din 1918, se produc mutatii importante

-se elimina dominatia straina;

-are loc reforma agrara din 1921, cea mai radicala din intreaga Europa. Romania devine o tara de mici proprietari de pamant, pana la 5 ha (unii aveau mai putin) care, impreuna cu cei mijlocii, detineau 89,56% din proprietatea gricola. Au ramas totusi aproximativ 500 000 de capi de familie fara pamant.

-mosierimea este redusa substantial, deoarece s-au expropriat mosiile de peste 100ha; nu insa si cele sub 100ha, sau viile, lacurile etc. mosierimea pierde insa puterea politica, cu atat mai mult cu cat se introduce votul universal;

-taranimea e fragmentata, dupa cantitatea de pamant. Fragmentarea pamantului va avea insa efecte negative deoarece va intarzia modernizarea agricola. Taranii, desi improprietariti, nu au avut bani cu care sa lucreze, sa cumpere utilaje, seminte si s-au imprumutat, pierzand apoi pamantul. Taranimea ramane "talpa tarii" producatoare de bunuri si principala forta de munca;

-burghezia se clasifica acum in mica, mijlocie si mare; foarte importanta este burghezia bancara, apoi cea comerciala si cea industriala. Burghezia dobandeste putere economica si politica, devenind forta principala a modernizarii Romaniei;

-muncitorimea creste numeric prin dezvoltarea industriala si a economiei de marfuri;

-intelectualitatea, chiar din randurile taranilor, creste si ea.

Urmeaza, in regimul comunist

-exproprieri fara despagubiri, rationalizari, ceea ce conduce la desfiintarea ca clasa a mosierimii si burgheziei;

-se desfiinteaza proprietatea privata din toate domeniile, si se instituie cea "comuna" (socialista);

- din randurile taranilor cei mai afectati sunt chiaburii, cu gospodarie mare, care sunt persecutati, inchisi, dusi la canal, li se ia pamantul;

-prin cooperativizarea agriculturii si exproprieri creste proprietatea de stat in toate domeniile, iar proprietatea particulara ramane neinsemnata, adica mai putin de 1 000 000 ha in agricultura - lotul de langa casa;

-creste numarul muncitorilor, se micsoreaza numarul taranilor, creste intelectualitatea care este insa ingradita in gandire prin impunerea marxismului, limitarea calatoriilor in strainatate etc.

-populatia care traieste din salariu reprezinta mai mult decat jumatate din total.

Din toate aceste masuri rezulta o omogenizare sociala (nivelare), fiind eliminate elitele. Atentia cade pe clasa muncitoare, care insa nu a avut privilegii economice (doar formal era considerata clasa conducatoare).

Dupa 1989 se modifica structurile sociale prin revenire la proprietatea privata si se intampina dificultati in redarea pamanturilor luate de la tarani, ca si in rezolvarea conflictelor intre organele locale si tarani, sau tarani-tarani. Datorita lipsei cadastrului nu sunt acte care sa demonstreze clar, vin martori etc.

Privatizarea industriei intampina si ea mari dificutati.

Sa speram in democratie.