POLITICA, GANDIREA POLITICA, ISTORIA IDEILOR POLITICE. CATEVA DEFINITII

Politica, gandirea politica, istoria ideilor politice. Cateva definitii

In literatura de specialitate contemporana, se vehiculeaza definitii dintre cele mai diverse ale politicii, nelipsind acelea care fac din politica o stiinta sau o arta (spre exemplu Dictionarul de filosofie intocmit de Didier Julia, publicat in Bucuresti in 1996: "politica, arta sau stiinta a afacerilor publice"). Alte definitii de referinta:

Enciclopedia Blackwell: "un proces prin care un grup de oameni, ale caror opinii si interese sunt initial divergente, ajunge la decizii si la optiuni colective, care se impun grupului, simbolizand o politica comuna".

Dictionar de analiza politica (autori Jack C. Plano, Robert E. Riggs, Helenan S. Robin, Bucuresti, 1993): "o activitate umana prin care se iau si implementeaza decizii pentru medierea conflictelor in sanul unei comunitati, distribuirea autoritara a valorilor nedisponibile in cantitati mari si atingerea unor obiective de interes general".

Politica este, intotdeauna, un act de exercitare a puterii in plan social. Definim puterea politica, impreuna cu Jean-Claude Lugan (Elemente de analiza a sistemelor sociale, Toulouse, 1983, p. 60) drept "capacitatea de a-i obliga pe actorii unui sistem social dat sa-si indeplineasca obligatiile pe care le impun obiectivele colective, mobilizand resursele societatii in vederea atingerii obiectivelor propuse". Constrangerea materiala naste in mod obligatoriu putere politica, dar serveste la mentinerea acesteia si ii este absolut indispensabila. Constrangerea materiala nu este decat unul dintre fundamentele puterii. Conform analizei lui Max Weber, se pot distinge trei tipuri de dominatie legitima: legal-rationala, traditionala sau charismatica.

Demersul de cercetare a domeniului politicii il constituie stiinta politica. Pentru Jean-Wiliam Lapierre, "Stiinta politica este fiica istoriei politice si a dreptului constitutional. In mod traditional, ea se ocupa de descrierea si compararea institutiilor (legislative, guvernamentale, administrative, juridice), a grupurilor care lupta pentru putere (partide politice, grupuri de presiune), a formelor de lupta si a succesiunii etapelor in lupta pentru putere: schimbari de regimuri, reforme, revolutii" (Analiza sistemelor. Aplicatii la stiintele sociale, Paris, 1992).

In aceste conditii, o istorie a ideilor politice (care, raportat la volumul enorm al literaturii politice in cursul istoriei nu poate fi decat partiala, cu pretentia de a surprinde esentialul), ar trebui sa satisfaca cel putin urmatoarele exigente:

Sa descrie si sa interpreteze in logica lor interna, cele mai importante opere de gandire politica;

Sa incerce analiza acestora in corelatie cu contextul istoric, mai ales sub aspectele politic, social, economic si cultural;

Sa puna in ecuatie opera cu personalitatea autorului (influentele geografic-culturale, mediul familial, experiente personale, trasaturi de personalitate);

Sa urmareasca posteritatea operei respective; un demers de cunoastere politica este cu atat mai important cu cat a creat scoli de gandire, sau a fost obiectul unor analize critice numeroase.

Acestor cerinte incearca sa raspunda partial lucrarea de fata, intr-o schita extrem de succinta, adaptata la nivelul intelectual si de cunostinte al studentilor care pasesc in primul an intr-o facultate de profil.