ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR STRAINI

ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR STRAINI

Prin Romanitate se intelege in primul rand ideea despre descendenta romana a romanilor. Din ansamblul acestei categorii istorice, mai fac parte o serie de idei inrudite si adiacente cum ar fi:

Ideea descendentei romane a romanilor , din colonistii adusi de romani in Dacia Traiana si latinitatea limbii romane , ceea ce presupune continuitatea geto-dacilor dupa razboaiele daco-romane si dupa retragerea aureliana , in perioada migratiilor , unitatea de neam a romanilor din intreg teritoriul locuit de ei , pastrarea esentei romane in datini si obiceiuri.

Ideea continuitatii daco-romane si romanilor in teritoriul fostei Dacii

Ideea unitatii de neam si limba a romanilor din teritoriile locuite de ei

Ideea latinitatii romanilor.

Romanitatea romanilor a retinut atentia cronicarilor , istoricilor, filologilor , geografilor si etnografilor si a altor oameni de stiinta , dar cei care s-au ocupat cel mai mult de aceasta teme au fost istoricii. Ei s-au straduit sa demonstreze romanitatea romanilor , aducand dovezi de ordin logic, arheologic , lingvistic, etnografic, istoric.

Romanitatea orientala este o realitate ce nu poate fi pusa in discutie si ea se identifica cu poporul roman Acesta apare documentar la cumpana dintre primul si cel de al doilea mileniu al erei crestine sub numele de vlahi, volohi, blahi, valahi, termen ce desemneaza un popor neslav , de origine romanica. Numele de vlahi, valahi, dat de catre straini romanilor marcheaza sfarsitul etnogenezei poporului roman si exprima ca

racterul sau romanic.

Romanii nu s-au numit niciodata decat romani , dupa numele cetatii mame, Roma, fapt confirmat de imparatul bizantin, Constantin al VII lea Porfirogenetul ( sec. X)El

denumeste populatia neslava din Balcani , in contextul asezarii slavilor , cu numele de romani, in opozitie cu bizantinii care sunt denumiti romei.

Originea latina a poporului roman , precum si prezenta neantrerupta a romanilor in teritoriile nord-dunarene , au fost pentru mult timp un fapt de constiinta istorica europeana , in conditiile aparitiei si dezvoltarii pericolului otoman.

Primii care s-au referit la originea romana a romanilor au fost cronicarii bizantini , slavi , maghiari.Sursele bizantine mentioneaza la nord de Dunare , intre secX-XIII, populatii sub numele de " daci"sau " geti"Aceste denumiri se refera la romani.Autorii bizantini au constiinta faptului ca locuitorii din tinuturile carpato-dunarene (romanii) sunt descendentii populatiilor omonime antice ce locuiau in aceste teritorii. Cronicarii maghiari , Anoymus si Simon de Keza , admit explicit prezenta "vlahilor" sau a "pastorilor si colonilor" romanilor in bazinul Dunarii , inainte de cucerirea lui Arpad sau chiar a lui Attila

In veacurile XV-XVI, umanistii Flavio Biondo . Enea Silvio Piccolomini, , Francesco della Vale, Johannes Leunclavius, Antonio Bonfinius sunt preocupati sa explice insulele de romanitate din Europa rasariteanasi sa cunoasca poporul roman care daduse importanti luptatori antiotomani, participanti la cruciadele tarzii, ca : Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Iancu de Hunedoara, Stefan cel Mare si Mihai Viteazu La toti ideea descendentei romanilor din coloniile romane aduse de Traian la nord deDunare , sta la baza teoriei umaniste despre autohtonia romanilor asociata cu latinitatea limbii lor.Toti se numesc " romani"Umanistii italieni puneau in evidenta mostenirea civilizatiei antice pe care o doreau reanviata si activau pentru trezirea constiintei contemporanilor in vederea stavilirii pericolului otoman.

In sec XVI , fenomene ca :Renasterea,descoperirea Lumii Noi, tiparul scrisul in limba romana, Reforma , determina reactii ale carturarilor romani , ca : Nicolaus Olahus, care scrie despre originea latina a romanilor, a limbii , ideea sustinuta si de dalmatul Anton Verancsics, care subliniaza si existenta unei constiinte a descendentei latine a romanilor

Unirea Tarilor Romane in timpul lui Mihai Viteazul (1600-1601)a avut un mare ecou si a dus la politizarea ideii romanitatii romanilor.Umanistul ungur, Stefan Szamoskozi, care afirmase initial ca romanii se trag din romani isi schimba parerea afirmand ca ei se trag din daci romanizati in timpul stapanirii romane.

In sec XVII , umanistii romani scoliti in Italia sau Polonia, readuc in discutie problema latinitatii si continuitatii poporului roman. Grigore Ureche observa in Letopisetul Tarii Moldovei asemanarea dintre cuvintele romanesti si cele latinesti si trage concluzia ca " toti de la Ram se trag"iar Miron Costin sustine in mai multe lucrari originea latina , aratand ca dupa ce Dacia a fost cucerita de romani acestia au populat-o cu romani originari din Italia , care au ramas dupa retragerea aureliana si au dat nastere poporului roman.

In sec XVIII , pe plan europen se afirma constiinta nationala moderna .In aceste conditii probleme originii popoarelor, problema istorica ,se transforma in problema politica.Este un conflict acut intre " Europa Imperiilor" si "Europa Natiunilor"

Situatia in Transilvania se complica din cauza intereselor dominatiei austriece si revendicarilor nationale maghiare, ambele in contradictie cu interesele romanilor, majoritari in Transilvania.Ei erau considerati "natiune tolerata", neavand drepturi politice. O parte a romanilor s-au unit cu Biserica Romei in 1699-1701, tocmai pentru a obtine drepturi , a fi considerati cetateni, si de pe aceasta pozitie sa poata lupta pentru drepturi politice si religioase egale cu ale natiunilor privilegiate. Ioan Inochentie Micu ( Klein), in 1744, apoi Scoala Ardelean cu Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, au incercat prin argumente de ordin filosofic,istoric, politic sa obtina recunoasterea natiunii romane in Transilvania. Eforturile lor au fost continuate de Supplex Libellus Valachorum, 1791, Miscarea memoradista 1892-1894

Din pacate,teoria imigrationista ,fabricata de Robert Roesler , in 1871, Studii romanesti. Cercetari cu privire la istoria veche a Romaniei, la Leipzig, incerca sa fundamenteze " stiintific" ideea ca romanii s-au format ca popor la sud de Dunare , de unde in sec XIII, au migrat la nordul acesteia , in teritoriile deja ocupate de maghiari si sasi Asa cum spunea George Baritiu, de aici decurge " nu dorinta sincera de a spune adevarul cat mai vartos tendinte curat politice"

Primul istoric roman care il combate este Bogdan Petriceicu Hasdeu , care sustine supravietuirea elementului autohton geto-dac in urma cuceririi Daciei , continuitatea daco-romanilor si apoi a romanilor pe tot parcursul evulului mediu.

Cea mai sistematica si viguroasa replica a dat-o A.D.Xenopol , in lucrarea Istoria romanilor din Dacia Traiana, apoi filologul A. Philippide, istoricii Dimitie Onciul, D. Photino. Mihail Kogalniceanu, Nicolae Iorga, Vasile Parvan , Gh. Bratianu,in lucrarea " Oenigma si un miracol, poporul roman, in 1937, in care demonstreaza , fara drept de apel , in context european , ca romanitatatea si continuitatea romanilor, nu sunt miracole ci procese istorice reale. Lor li se adauga Constantin C Giurescu, David Prodan, Constantin Daicoviciu, Sextil Puscariu.