Razboiul de 15 ani si Mihai Viteazul

Razboiul de 15 ani si Mihai Viteazul

In a doua jumatate a secolului al XVI-lea habsburgii au reusit sa organizeze o alianta crestina contra turcilor, numita Liga Sfanta, formata din statele germane, Spania, orase italiene si pusa sub patronajul Papei. Alianta a functionat, cu unele defectiuni, pe parcursul razboaielor dintre turci si puterile crestine. Perioadele de razboi, destul de dese in veacul al XVI-lea, au alternat cu intense activitati diplomatice, inclusiv negocieri intre habsburgi si Poarta.

In 1593 s-a redeschis teatrul operatiunilor dintre turci si habsburgi si a inceput un lung razboi, cunoscut in istoriografie ca si razboiul de 15 ani (desi a durat doar 13 ani, intre 1593-1606). Pretextul l-a constituit un conflict de granita soldat cu macelarirea unei armate turcesti. Oricum, ambele tabere se asteptau la reizbucnirea razboiului. Habsburgii, detinand coroana de imparati ai Sfantului Imperiu Romano-German, au convocat inca din 1592 dieta imperiului si au luat masuri de pregatire a razboiului. S-au demarat activitatile diplomatice pentru reactivarea Ligii Sfinte, printr-o serie de circulare si memorii trimise de papa, care chema tarile crestine la o noua cruciada.

In urma primelor victorii ale habsburgilor pe teatrul de razboi din Ungaria, domnitorul Moldovei, Aron voda, s-a aliat crestinilor, trimitand informari despre actiunile si poruncile Portii. In 1594 a incheiat un tratat cu habsburgii, potrivit caruia Moldova era primita in confederatia germana, se garanta apararea tarii contra turcilor si se asigura refugiul domnitorului in cazul unei victorii turcesti. Se cerea Moldovei sa ii informeze despre planurile otomane, deci o participare mai putin activa.

O solie trimisa de imparatul Rudolf al II-lea in Moldova a intrat in contact cu o solie a lui Mihai Viteazul, cu boierii Buzesti, in Transilvania. Initial Tara Romaneasca si domnitorul ei, Mihai Viteazul, au fost ocolite de proiectele antiotomane ale puterilor crestine, din cauza necunoasterii intentiilor domnitorului muntean.

Mihai Viteazul s-a aliat aliantei crestine si s-a implicat activ in lupta antiotomana. A fost atat optiunea domnitorului, cat mai ales a starii boieresti, in frunte cu Buzestii, care au optat pentru schimbarea atitudinii fata de turci. Presiunea otomana devenise foarte apasatoare pentru Tara Romaneasca si clasa boiereasca se temea de pericolul transformarii tarii in pasalac, precum si de cresterea rolului turcilor si grecilor in tara. Decizia politica a fost in primul rand a starilor.

Actiunea lui Mihai Viteazul trebuie integrata desfasurarii generale a evenimentelor din Europa, in contextul acestui razboi intre Liga Sfanta si Poarta. Pe parcursul intregului razboi frontul principal de lupta in care au fost antrenate fortele turcesti nu a fost cel din Tara Romaneasca, ci pe teritoriul Ungariei, impotriva habsburgilor[1]. Desigur, integrarea actiunilor lui Mihai Viteazul, de la ridicarea contra turcilor in 1594 pana la unificarea celor trei principate, in contextul razboiului de 15 ani, nu afecteaza absolut deloc valoarea, importanta si semnificatia lor deosebita. Dar pentru o interpretare corecta a evenimentelor este necesara cunoasterea contextului international in care s-a desfasurat Mihai Viteazul.