Studiu de caz - Latinitate si dacism

Studiu de caz - Latinitate si dacism

→F I S A S T U D I U L U I D E C A Z←

Titlu: Intre istorie si mit

Tema: Romanitate si dacitate

Premise

Latinitatea si dacismul sunt concepte care desemneaza doua curente de idei in literatura, istorie si cultura romana.

Latinitatea incepe sa fie pusa in evidenta in secolele XVI-lea si al XVIII-lea de cronicarii ca Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce. Promovarea latinitatii atinge apogeul prin reprezentantii Scolii Ardelene, dar evident apare o serie de exagerari, referindu-se la originea pur romana a poporului si limbii romane. Impotriva acestor exagerari se vor situa reprezentantii Junimii, in special Titu Maiorescu.

Dacismul se contureaza ca un curent de idei odata cu interesul pentru etnogeneza sau mitologia spatiului geto-dac.

Introducere

Istoria cunoaste, de-a lungul timpului, diferite tipuri de randuiri social-economice si politice, de la comuna primitiva pana la societatea socialista.

In cazul statului dac, din punct de vedere politic, raspunsul este usor, Burebista era rege, regimul politic fiind monarhia. Din punct de vedere social-economic, principalele dovezi arheologice si datele pe care autorii antici ni le ofera, ne indeamna sa consideram statul lui Burebista ca un stat sclavagist patriarhal.

Atat politica, cat si economia, ne indeamna sa consideram statul Dac din vremea lui Burebista ca fiind un stat sclavagist incepator. El nu a fost singurul de acest fel din istoria antica a Europei. Roma, Macedonia si Grecia trecusera si ele prin acest stadiu de dezvoltare, dar, spre deosebire de Dacia, si-au desavarsit dezvoltarea, ajungand sa cunoasca faza superioara a societatii sclavagiste in timp ce statul daco-get avea sa cada sub loviturile romanilor, iar progresul sau avea sa fie brutal intrerupt.

"Vox fera, trux vultus,verissima Martis imago,

Non coma,non ulla barba resecta mamu."

Au glas si chip salbatic, aidona lui Marte:

Nici barba nu si-o taie,nici parul de pe cap.

Publius Ovidius Naso

"Maxima pars hominum,nec te,pulcherrima curat

Roma,nec tusonii militis arma timet,

Dant illis animos arcus plenaeque phartrae;

Quamque libet longis cursibus aptus eguus:

Quodque sitim didicere din tolerare famenque. "

De tine-aceste hoarde, o! Roma mea,Nau frica,

Nici nu se tem de arma soldatului roman,

Caci doara ei in arcuri si-n cucurile pline,

Se bizuie si-n caii ce-alearga drumuri lungi.

Si stiu mult timp sa rabde de foame si de sete.

Publius Ovidius Naso

Tristia, v7,v. 13-14

Ponto, I, 2, v. 83-87.

"At cum trisitis hiems squalentia protulit ora

Terraque marmoreo est candida facta gelu,

Dum prohibit Boreas et nix hatare sub Arcto,

Tum patet has gentes axe tremente premi.

Tartague commoti vis est Aquilovis, ut altas

Aegued humo turres tectaque rapta ferat.

Pellibus et sutis arcent mala frigora bracis

Oraque de toto corpore sola patent.

Saepe sonant moti glacie pendente capilli

Et nitet inducte candida barba gelu."

Dar cum se lasa iarna si gerul cel cumplit

Intinde peste fluvii un pod incremenit,

Sub Ursa Borealul cand bate, crunt latrand,

Sa vezi atunci barbarul cu viscolul luptand!

Acoperisuri smulge nepotolitul vant

Si turnuri Acvilonul doboara la pamant

Barbarii - imbraca cioareci sub frigu ingrozitor

Se vede, din cojoace abia obrazul lor.

Au turturi de gheata din plete clopotei!

Le pune promoroaca in aspre barbi scantei!

Publius Ovidius Naso

1. Tristia, III, 10, v.9-12, 17-22

3. GETO - DACII

De la Burebista la Decebal

Moartea lui Burebista a provocat o adanca tulburare in tinuturile pe care le stapanise. Triburile de alt neam pe care le cucerise isi recapata independenta, cetatile grecesti nu-i mai recunosc autoritatea, au loc framantari in Dacia propriu-zisa, deoarece statul dac nu ajunsese la o unitate economica trainica. Nu se formase o piata unica pentru intreaga Dacie, iar legaturile de schimb dintre diferite parti ale tarii nu aveau neaparata nevoie de un stat unic puternic centralizat.

Aristocratia tribala, cu tendintele ei centrifuge, fusese unita un timp de puterea lui Burebista si amenintarea romana, dar acum Burebista fiind mort, iar Roma tulburata de razboaie civile, separatismul aristocratiei se accentueaza si teritoriul Daciei se imparte in mai multe formatiuni politice.

Cel mai important dintre aceste formatiuni avea sa fie statul Dac Transilvanean, cu centrul in Muntii Orastiei. Sapaturile arheologice efectuate pe scara larga in Muntii Orastiei n-au constatat nici o intrerupere a activei si intensei vieti economice a complexului, ci, dimpotriva dezvoltarea acestora. Cetatile au fost intretinute si marite, iar asezarile civile au crescut.

Din pacate, izvoarele literare, nu ne spun in marea lor majoritate, mai nimic. Doar Jordanes, dupa opera lui Dio Crisostomul, consemneaza lista urmasilor lui Burebista la tronul statului Dac Transilvanean.

'Iar dupa ce Deceneu a murit l-au avut in aproape aceeasi veneratie pe Comosicus, deoarece acesta nu-i era mai prejos in iscusinta. El era socotit, si rege pentru dansii, si preot, si judeca poporul ca judecator suprem. Si dupa ce el a lasat cele omenesti a venit la conducere Coryllus, regele getilor' Tot Jordanes ne spune ca lui Coryllus i-a urmat Diurpaneus si ca Decebal a fost ultimul rege al dacilor.

Veridicitatea informatiilor lui Jordanes ne este confirmata si de sapaturile arheologice. Intr-una din locuintele de la Sarmisegetusa, s-a descoperit un vas de ceremonie cu inscriptia 'Decebalus per Scorilo'. Iata-l deci pe vestitul Decebal aparand ca fiul lui Scorilo.

E greu sa ne inchipuim ca Scorilo a fost o persoana deosebita fata de Coryllus din opera lui Jordanes. In cazul acesta, Diurpaneus a putut fii un frate a lui Scorilo, care a preluat conducerea dupa moartea acestuia, si a condus pana Decebal a devenit major.

Din toate acestea putem stabili o lista a urmasilor lui Burebista, la tronul statului Dac Transilvanean: Deceneu, Comosicus, Scorilo, Diurpaneus si Decebal.

Jordanes ne ajuta sa cunoastem soarta statului Dac Transilvanean, dar pentru alte regiuni ale Daciei el nu este de nici un folos. Din nefericire, celelalte izvoare ne spun prea putin. Istoricul Florus ne vorbeste despre regele Cotiso, ca fiind un dusman al Romei. Si poetul Horatiu il sfatuieste pe prietenul sau, Mecena sa nu fie ingrijorat caci armatele lui Cotiso au pierit.

3.2. Infatisarea si portul geto-dacilor

In ceea ce priveste infatisarea dacilor, marturiile literare antice ii aseamana pe acestia, ba chiar si pe traci cu popoarele locuind in tinuturile de miazanoapte ale Europei: sciti, celti, germani.

Inalti si robusti, barbatii daci aveau, in general, pielea de culoare deschisa, ochii albastri si parul blond-roscat. Oamenii de rand purtau parul retezat pe frunte si lasat in plete destul de lungi pe umeri, ceea ce le-a si atras numele de "comati"-"pletosii"; la dacii nobili (tarabostes, pileati) e mai greu de stabilit portul parului din pricina caciulitei de lana (pileum) pe care o purtau ca semn distinctiv al rangului lor. In orice caz si unii si altii purtu mustati si barba bogata, potrivita cu foarfecele. Unii autori antici afirma ca geto-dacii s-ar fi tatuat; dupa altii, tatuajul era specific doar sclavilor lor.

Femeile dace par sa fi fost frumoase, de o frumusete severa, aspra chiar, dar expresiva. Columna lui Traian le infatiseaza ca fiind zvelte, inalte, aparent puternice, purtand parul pieptanat pe tample, cu carare la mijloc si strans la spate intr-un coc.

3.2.1. Imbracamintea geto-dacilor

Imbracamintea geto-dacilor destul de simpla semana intrucatva cu portul popular romanesc: barbatii purtau pantaloni (cioareci) de doua feluri : mai largi sau mai stramti pe picior, in genul itarilor.

Camasa despicata in parti o purtau pe deasupra cioarecilor, incingandu-se cu un brau lat, probabil de piele, sau eventual din panza groasa. O haina cu maneci si cu creturi, o mantie scurta, fara maneci avand uneori franjuri sau o suba cu blana pe dinauntru, nu prea lunga constituiau vesmintele de deasupra.

Femeile purtau o camasa incretita, cu maneci scurte si o fusta. Columna Traiana ni le infatiseaza purtand uneori si o manta lunga. O basma probabil colorata le acoperea parul.

3.2.2. Religia geto-dacilor

Istoricul HALICARNAS ne-a oferit primele stiri cu adevarat istorice despre daci, tot el, intr-un important pasaj al operei sale, ne da cea mai completa si mai cumprinzatoare stire antica despre religia acestor populatii: " inainte de a sosi la Istru, primul popor pe care il supuse Darius au fost getii care cred ca sunt nemuritori iata in ce chip se socoteau ei nemuritori. Ei cred ca nu mor ci ca cel ce isi da sfarsitul se duce la zeul ZAMOLXIS, unii dintr edansii cred ca acesta este GEBELEIZIS. Tot la 5 ani eu trimit la el pe unul dintransii, tras la sorti, si il insarcineazacu cate ne cere fiecare. Iata cum il trimit: cativa din ei se aseaza in rand tinand cate trei sulite in mana, iar altii apucand de maini si de picioare pe cel hotarat sa fie trimis la ZAMOLXIS, il arunca in sulite; daca el e strapuns si moare ei cred ca zeul le este pielnic, dar daca nu moare il huiduiesc si-l dojenesc ca pe un netrebnic si pacatos si dupa aceea il trimit pe altul caruia ii dau aceeasi insarcinare cit e inca in viata. Tot acesti geti cand tuna si fulgera trag cu sageti in sus spre cer, amenintand pe zeu caci ei cred ca cel care tuna si fulgera nu e alt zeu decat al lor.

Dupa cate am aflat de la grecii care locuiesc la HELLESPONT si la PONT acest ZAMOLXIS, fiind un om a servit la SAMOS ca sclav, a fost chiar rob al lui Pitagora in urma insa castigandu-si libertatea se spune ca si-a strans o mare avere si imbogatindu-se s-a intors in tara lui, dar fiindca tracii duceau o viata mizerabila si erau ignoranti, acest ZAMOLXIS crescut in obiceiurile ioniene si avind o invatatura mai solida decat aceea a tracilor, deoarece fusese in contact cu grecii si inca cu unul din cei mai insemnati dintre filozofii eleni, cu Pitagora a pus sa i se zideasca o sala pentru primirea si ospatarea celor mai de seama concetateni ai sai, unde sa-i invete ca nici el, nici oaspetii sai si nici cei care se vor naste vreodata dintransii nu vor pierii ci vor merge intr-un loc unde vor vietui vesnic bucurandu-se de toate cele bune. Pe cand ei faceau toate pe cate le-am spus si vorbeau astfel el isi sapa o locuinta subterana si indata ce-si termina aceasta locuinta, se facu nevazut pentru traci. Coborandu-se in locuinta subterana ramasa acolo timp de 3 ani. Tracii il regretara si-l jelira ca pe un mort. In al patrulea an insa el li se arata astfel ca ei vazura adeverindu-se toate cele spuse de ZAMOLXIS.

Aceastea spun grecii ca le-a facut el."

Herodot al IV- lea, pag. 93 - 96

Cine ar crede ca acest text scurt si destul de limpede a dat nastere unor inversunate dispute in jurul problemei religiei geto-dace Si totusi asa s-a intamplat, incetul cu incetul lucrurile s-au lamurit, exagerarile au fost abandonate. Dar pana intr-o epoca relativ recenta a ramas in discutie problema principala a credintelor geto-dace: era aceasta religie monoteista sau politeista?

3.2.3. Monoteism sau Politeism

Aparator infocat al primei ipoteze a fost VASILE PARVAN. Idealist animat de subiective conceptii ascetice, acest istoric si arheolog a facut incercarea de a-i prezenta pe geti ca pe un popor complet deosebit de celelalte neamuri ale antichitatii, superior tuturora prin conceptia sa monoteista si speiritualista.

Dupa Parvan, zeul unic al getilor nici macar nu avea nume; ZAMOLXIS si GEBELEIZIS erau doar doua din multimea pe care acest zeu cu putere atot cuprinzatoare le avea.Lacasul zeului se afla in cer si getodacii dispretuind viata pamanteasca se bucurau sa-trimita sufletele langa dansul.

Mai tarziu C. DAICOVICIU a aratat ca PARVAN a interpretat absolut gresit cuvintele lui Herodot spunand ca istoricul antic nu spune ca GEBELEIZIS era alt nume al lui ZAMOLXIS, ci ca unii dintre getii isi inchipuie viata de dincolo de mormant pe langa ZAMOLXIS, altii pe langa GEBELEIZIS.

Alte izvoare istorice atesta ca dacii adorau o zeita a vetrei si a focului, corespunzand HESTIEI grecesti si VESTEI romane.

Sigur e ca dansii se inchinau unui zeu razboinic, asemanator lui Ares (marte); tot atat de sigura e adorarea zeitei Bendis, corespunzand Dianei.

Politeismul getodacilor e clar demonstrat si de descoperirile arheologice precum si sanctuarele de Costesti si Sarmisegetuza, bizare daca ar fi fost consacrate unei singure divinitati.

Confruntari intre istoricii romani cu privire la religia monoteista sau politeista au existat destule, si nici macar in ziua de azi nu s-a ajuns la un consens.

4. Romanii

4.1. Imbracamintea romanilor

Haina traditionala a barbatului roman era toga, o stofa din lana sau in, taiata in semicerc, in mod riguros alba, care putea atinge cinci centimetri diametru si care era drapata in jurul corpului. Este vorba de o imbracaminte reprezentativa, bine asortata solemnitatii la care romanii tineau mult, dar foarte incomoda.

Intr-adevar cetatenii romani renuntau la ea de cate ori era posibil, in favoarea tunicii, o haina lunga pana la genunchi si stransa in jurul taliei cu o centura.

4.1.1. Imbracamintea feminina

Echivalentul feminin al togii era tola, o vesta fara maneci,lunga pana la glezne,care se purta cu tunica.Deasupra in functie de clima,se purta o mantie larga(palla),care putea acoperi si capul. Severitatea imbracamintii era atenuata de posibilitatea pentru femei de a utiliza stofe colorate.

4.1.2. Arta pieptanaturilor

Conform scriitorilor latini, frumusetea unei femei depinde mai ales de ingrijirea fetei si de modul de aranjare a parului. Existau iniafinite coafuri, adoptate formei fetei, clasei sociale, varstei, starii sufletesti, ocaziei etc.

Pieptanaturile traditionale erau relativ simple, cu parul dus in spate si fixat cu un nod sau cu carare pe mijloc; in epoca imperiala s-au impus coafuri mult mai complexe si o larga utilizare a bijuteriilor.

4.2. Religia Romanilor

Roma nu avea o religie asa cum o intelegem noi astazi, adica o structura ierarhica codificata de divinitati si credinte, ci mai degraba un intreg de complexe rituale, deseori de origine ancestrala si de origine diverse.

Paganismul traditional roman tindea nu atat sa creeze forme de mysticism si comportament fideist, straine mentalitatii latine, ci sa reglementeze scrupulous raportul contractual de debit si credit pe care romanii il aveau cu proprii zei.

Pe deasupra inca din timpul expansiunii lor in Italia, romanii au asimilat multe credinte si divinitati straine, alte culte au fost instituite divnizand virtuti abstracte (Concordia, Fides, Virtus).

Primele mituri in latina au fost probabil legate de divinitati considerate primordiale, adica preexistente nasterii cosmosului. Erau insa si mituri care se refereau la zeii aparuti succesiv si altele legate de actiunea civilizatoare a eroilor, adica stramosilor divinizati: un tip de creeatie legat mai ales de creerea de noi asezari. Divinitati primordiale erau Ianus, Saturn si Vulcanus, in timp ce probabil este mai recent cultul Fortunei, Primigenia, vazuta ca si mama a lui Jupiter si Junanei.

Intre eroii civilizatori se evidentiaza Picus si Faunus, demoni - regi cu aspect ambiguu care dau caractere umane unor animale (Picus este figura totemica a ciocanitoarei in timp ce Faunus amesteca, in functie de versiuni si de locuri, caracterele lupului, ale caprei si sarpelui).

O pereche divina foarte veche era cea formata din Marte si Ops.

Multe din aceste mituri se impleteau sau erau facute sa se uneasci, in cea mai mare constructie mitologica din Roma, aceea legata de nasterea si destinul cetatii.

Astfel, conform unei posibile genealogii, Picus, ciocanitoarea, fiul lui Marte, unindu-se cu o nimfa, ar fi dat nastere lui Faunus, lupul-capra-sarpe care unindu-se la randu-l sau cu Fauna, ar fid at viata lui Latinus, primul rege si eponimul latinilor si primul care nu avea aspect monstrous sau de animal.

In epoca tarquinilor, acestei credinte I se suprapune istoria lui Hercule, care ar fi urmasul lui Latinus printr-o fiica a lui Faunus.

5. Formarea Poporului si a Limbii Romane

5.1. Dacia, rara avis

Inconjurata de provincii romanizate, cu Dunarea fluviu roman, Dacia nu mai putea opune o stavila romanizarii, cu atat mai mult cu cat Imperiul, pentru siguranta granitei sale de nord, trebuia sa pacifice aceasta regiune si sa-si asigure stapanirea ei. Din punct de vedere economic, Dacia prezenta un mare interes pentru minele sale de aur si de sare care au fost exploatate in timpul lui Traian.

Civilizatia romana se raspandise la nordul Dunarii prin comercianti inainte de cucerirea lui Traian, de la 50 pana la 106 e.n. ii vedem pe acesti pionieri ai civilizatiei patrunzand in interiorul teritoriului nord-dunarean. Desi provincia romana, Dacia cuprinde in mod efectiv Oltenia, Banat si o parte din Transilvania, romanii au intemeiat asezari si in Muntenia si Moldova, descoperirile arheologice atestand prezenta romana pana la est de Prut.

MEMENTO MORI

de Mihai Eminescu

Si-n zenit opri ostirea-i peste armia romana.

-Decebal!el striga-n nouri-il detun,ii iau in goana

Si Danubiul o sa beie a lor sacre legiuni.

Si coroana si-o ridica catr-imaginea augusta

Si se uita cu durere la ilustrii sai strabuni.

Iar pe plaiuri verzi de munte ostile-urbei risipite

Privesc cerul,zeii dacici,armiile lor pornite-

Rupt e sirul lor pe-alocuri,de al soarelui ros foc.

Pe un trunchi inalt de stancs chiar cezarul sta-n uimire:

-Ridica-ti semnele urbei inspre-a cerului ostire

Si strigati:Cu noi e Roma!-Codri-adanci si-ntunecosi

Clocotesc de lungul freamat si de-a armelor sunare.

Armia: ,,Cu noi e Roma!Acvilele-i ard in soare.

Van din Sarmisegetuza vin sageti in rosii ploi,

Scuturi se indrept spre dansa,oprind grindina de-arama,

Si de fulgeri lungi siroaie curg in muntii rupti si goi.

DECEBAL CATRA POPOR

de George Cosbuc

Viata asta-i bun pierdut

Cind n-o traiesti cum ai fi vrut!

Si-acum ar vrea un neam calau

S-arunce jug in gitul tau:

E rau destul ca ne-am nascut,

Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,

C-o moarte tot sintem datori!

Totuna e daca-ai murit

Flacau ori mos iigirbovit;

Dar nu-i totuna leu sa mori

Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,

De s-ar lupta si-n primul rind,

Ei tot atit de buni ne par

Ca orisicare las fugar!

Murmurul, azi si orisicind,

E plinset in zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!

Toti mortii tac!Dar cine-i viu

Sa rida!Bunii rid si cad!

Sa ridem,dar,viteaz rasad,

Sa fie-un hohotit si-un chiu

Din ceruri pina-n iad!

De-ar curge singele pirau,

Nebiruit e bratul tau

Cind mortii-n fata nu tresari!

Si insuti tie-un zeu iti pari

Cind rizi de ce se tem mai rau

Dusmanii tai cei tari.

Ei sint romani!Si ce mai sint?

Nu ei,ci de-ar veni Cel-sfint,

Zamolxe,c-un intreg popor

Dei zei,i-am intreba:ce vor?

Si nu le-am da nici lor pamint

Caci ei au cerul lor!

Si-acum,barbati,un fier si-un scut!

E rau destul ca ne-am nascut:

Dar cui i-e frica de razboi

E liber de-a pleca napoi,

Iar cine-i vinzator vindut

Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!

Voi bratele jurind le-ati pus

Pe scurt!Puterea este-n voi

Si-n zei!Dar va ginditi,eroi,

Ca zeii sint departe,sus,

Dusmanii linga noi!

Razboiul daco-roman

In ajunul razboaielor daco-romane, la nord de Dunare luase sfarsit eclipsa puterii geto-dace. Restauratorul este regele Decebal (87-106) care este caracterizat de Dio Cassius, om politic si istoric grec. 'Era foarte priceput in ale razboiului si iscusit la fapta, stiind sa aleaga prilejul pentru a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut.'

Insusirile personale a lui Decebal s-au unit cu progresele inregistrate de societatea geto-daca pentru a conferi forta regatului din Carpati si de la Dunare. Statul lui Decebal era mult mai omogen sub aspect etnic si mai articulat in privinta structurii politico-militare decat statul lui Burebista.

Regatul geto-dac nu a fost o simpla formatiune 'barbara' nascuta din unirea mai multor triburi sub autoritatea unui conducator militar de talent, ci statul neam a carui elita, politica avea un ansamblu de reprezentari si concepte politice si religioase, relevate de descoperirile arheologice de la Gradina Muncelului (anexa nr. .) cat si de scriitorii antici Dion Chriysostomos si Iordanes despre viata spirituala si culturala a geto-dacilor.

Atacul roman din primavara anului 101 s-a iscat pe baza temerilor lui Traian, generate de consolidarea Regatului geto-dacilor, Dio Cassius spunand: 'vazand cum odata cu intarirea fortelor militare sporea si trufia lor.' Replica lui Decebal in acest razboi a fost una bine gandita, strategica, astfel romanii au avut mari pierderi dar totusi au invins. Astfel, Traian ridica in locul luptei un monument triumfal 'Tropaeum Traiani' (anexa nr. .)

Acceptarea pacii a devenit obligatorie, Decebal acceptand conditiile grele impuse de Roma, care urmarea sa-l priveze pe regele dac de mijloacele sale de putere. Armata romana condusa de Traian, a trecut Dunarea, in vara anului 105, pe podul construit de vestitul arhitect al timpului, Apolodor din Damasc, la Drobela, a inaintat spre Sarmisegetusa (anexa nr. ..), o incercuiesc si o asediaza.

Decebal reuseste sa paraseasca resedinta sa, dar urmarit, s-a sinucis decat sa fie luat in captivitate. Victoria decisiva si deplina a lui Traian a dus la disparitia Regatului si transformarea teritoriului cucerit in provincie romana. Imparatul si-a sarbatorit la Roma victoria, inaltand tot atunci si Columna lui Traian. (anexa nr. )

Columna lui Traian

Columna lui Traian este unul dintre cele mai vestite monumente ale Romei, Construita din ordinul imparatului Traian pentru a comemora victoria in campania sa de cucerire a Daciei, a fost inaugurata la 12 mai in anul 113.
Pentru romani, Coloana are o semnificatie speciala: ea ilustreaza evenimentele istorice care au dus la formarea poporului roman: cele doua razboaie ale dacilor cu romanii din 101-102 si 105-106 care au dus la cucerirea Daciei de catre armata romana condusa de Traian, transformarea ei intr-o provincie romana si inceputul procesului de romanizare. Columna lui Traian este certificatul de nastere al poporului roman.Columna face parte dintr-un ansamblu imperial, Forum Ulpium - Forumul lui Traian (la nord de Forumul roman) si un cadou al lui Traian facut Romei. Mai multe ansambluri anterioare din Roma, (ca Forumul Roman, cel al lui Iulius Cezar, al lui Augustus, Vespasian si Nerva) ocupasera intreaga suprafata plata disponibila intre cele sapte coline ale Romei. Pentru a face loc unui nou ansamblu, un deal a fost complet inlaturat, nivelandu-se solul intre Capitoliu si Quirinal. Pe acest teren au fost inaltate doua cladiri semicirculare (numite exedra), o bazilica, doua biblioteci - una pentru volume latine si alta pentru volume grecesti, un arc de triumf, toate proiectate de faimosul arhitect Apollodor din Damasc. Coloana a fost realizata din marmura alba de Carrara (18 blocuri masive, cantarind 40 de tone) si pozitionata intre cele doua mari biblioteci. A fost initial un monument topografic, inaltimea ei de aproape 40 de metri marcand inaltimea dealului care a fost dislocat, asa cum se poate citi pe o inscriptie: ‑ca sa arate inaltimea acestui deal si loc dinaintea construirii acestor marete monumente  - ‑ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus .
Coloana cu un diametru de 4 m este impodobita cu un cu un sir continuu de sculpturi - un basorelief in forma de spirala ce cuprinde 155 scene, cu 2500 figuri, care evoca scene din razboaiele daco-romane, intre care si moartea viteazului rege Decebal, fiind unul din documentele cele mai pretioase din intreaga antichitate latina. In soclul coloanei a fost depusa in anul 117 urna cu cenusa imparatului Traian, azi disparuta, ca si statuia lui Traian din varful Columnei, inlocuita astazi cu o statuie a Sfantului Petru.
Basorelieful prezinta scene de lupta din campaniile lui Traian impotriva dacilor din 101-102 (in partea de sus a columnei) si 105-106 (in partea de jos). Soldatii romani si daci sunt prezentati in timpul bataliei sau in timpul pregatirilor de lupta. Traian apare de 59 de ori in basorelief.

Colonizarea

Teritoriul provinciilor a cunoscut o masiva colonizare. Potrivit lui Eutropius, Traian, dupa cucerirea Daciei, a adus 'o multime foarte mare de oameni din toate colturile lumii romane pentru popularea oraselor si cultivarea ogoarelor, caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma lungului razboi al lui Decebal.'

Aculturatia

Stapanirea romana a durat in Dacia timp de 165 de ani si ea reprezinta un exemplu semnificativ in invaluirea dintre doua culturi, cea autohtona, geto-daca si cea romana, a administratiei armatei si colonistilor , o invaluire in desfasurarea careia, cele doua culturi au dialogat dar s-au si confruntat -una din ele- cea romana, s-a impus ca biruitoare fiind asimilata de 'bastinasi'.

Romanizarea cunoaste doua aspecte:

a) Romanizarea lingvistica, fundamentala si decisiva pentru evolutia limbii romane.

b) Romanizarea non-lingvistica: preluarea de catre autohtoni a unor rituri, credinte, forme de organizare.

Astfel, mediul in care interactiunea culturilor s-a manifestat a fost cel lingvistic. Veniti de pe tot intinsul Imperiului Roman, colonistii nu puteau comunica intre ei, cu autoritatile si autohtonii doar in limba latina. Aceasta a devenit principalul, dar nu unicul mijloc de comunicare in Dacia Romana.

Pastrarea elementelor dacice

In limba romana exista dupa unii specialisti circa 80 de cuvinte, dupa altii circa 160-170 de cuvinte dace, ca: balaur, baliga, barza, brad, branza, catun, droaie, farama, gard, groapa, gusa, magura, naparca, necheza, parau, tap, vatra, viezure, etc. Numarul tradus al cuvintelor de origine geto-daca nu inseamna ca autohtonii au fost nimiciti, au disparut, ca urmare a razboaielor si cuceririi Daciei de catre romani.

Datorita lui I. I. Russu, filologul caruia ii datoram cele mai importante contributii la cunoasterea limbii geto-dace, aflam ca 'elementele autohtone au derivate in numar mai mare decat oricare dintre celelalte categorii lexicale, dovada si aceasta despre vechimea si importanta de care se bucura ele in alcatuirea si economia generala a limbii romane."

Latinitatea Limbii Romane

Limba romana este limba latina vorbita neintrerupt in provinciile dunarene romanizate (Dacia, Pannonia de Sud, Dardania, Moesia Superioara si Inferioara) din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre. Insa, aceasta limba a suferit transformari neincetate atat prin evolutia ei normala cat si prin influenta exercitata de limbile cu care a venit in contact.

Limba romana s-a dezvoltat pe o larga baza teritoriala romanizata, cuprinzand provincia Dacia nord-dunareana adica: Oltenia, Banatul, Transilvania si celelalte teritorii locuite de catre 'dacii liberi' , Muntenia, sudul Moldovei, iar la vest si sud-vest: Pannonia, Dardania si cele doua Moesii.

Cunoasterea limbii latine era necesara pentru populatie acestor regiuni, dupa romanizare, nu numai in raporturile cu administratia romana ci si ca mijloc de comunicare intre oamenii veniti din regiuni atat de diferite ale Imperiului Roman. Deci limba latina devine o necesitate si raspandirea ei printre daci se explica ca fiind nevoia de comunicare intre oamenii ce vorbeau limbi diferite.

Limba romana este cea mai orientala limba dintre limbile romanice si a conservat cel mai bine specificul latin al limbii. 60 % din fondul principal de cuvinte sunt latine. In fonetica, morfologie, sintaxa, sau lexic se gasesc urme de latinitate, inexistente sau de mult timp disparute din celelalte limbi romanice.

Sistemul fonetic

a) legi cu caracter general

• rotacismul (transformarea lui l intravocalic in r la cuvintele de origine latina).

Ex:

sale=sare

sole=soare

• l intervocalic ramane nemodificat

Ex:boala,fala

• a urmat de n--)a

Ex:lana--)lana

• caderea consoanelor finale s,t,m

Ex: latina : lutus,capus,solem

romana:lut, cap, soare

b) legi cu caracter accidental

• rotacismul maramuresean

n intre douavocale--)r

Ex:bene-bire-bine

Sistemul morfologic

--> se aseamana cu cel al latinei populare

• declinarea subs.,genurile subs.,articolul,gradele de comparatie ale adjectivelor,pronumele,numeralul de la 1-10,conjugarea verbului.

Sintaxa

-mentine in general structura frayei din limba latina insa:

• sunt reduse propozitiile subordinate in favoarea celor coordonate
• apare tendinta inlocuirii infinitivului cu conjugarea verbelor in fraza
• sunt simplificate timpurile in conjugarea verbelor

Vocabularul

Fondul principal de cuvinte al limbii romine este in proportie de 60% de origine latina,mostenim:

nume de actiuni si procese omenesti:viata,moarte

nume ale partilor corpului:inima,cap,ochi.

nume de rudenie:mama,tata,fiu

nume de fiinta:om,barbat

nume de plante sau parti ale lor:pom,floare

nume de alimente:paine,sare

natura:lac,camp,padure

animale:arici,albine

timp:azi,dimineata,iarna

Contactul cu lumea romanica apuseana s-a mentinut prin legaturi carturaresti sau religioase pana in secolul al VII-lea. Pana sa fie limba oficiala in Dacia si in Moesia.

5.5.3. Factori ai Romanizarii

Daca limba latina a fost factorul invizibil al romanizarii si unificarii diverselor etnii aflate in Dacia, armata romana a reprezentat agentul cel mai vizibil al prezentei imperiale la nordul Dunarii.

Prezenta militarilor romani, fiind recrutati de pe tot intinsul imperiului, intocmai ca si colonistii au intrenat difuzarea limbii latine si romanizarea populatiei. In jurul castrelor (puncte militare de control si de rezinstenta) s-au construit diferite asezari civile, unde negustorii si mestesugarii au o pondere importanta. Asezarile au primit denumirea de "canabae", la Apulum sunt semnalate canabae inca din primii ani ai ocupatiei romane.

Poate ca marturia cea mai elocventa a rolului armatei in romanizarea Daciei este faptul ca cuvantul "batran" provine din latinescul "veteranus", termenul folosit pentru a desemna pe soldatii romani care dupa 25 de ani de slujba militara intrau in viata civila. Cuvantul batran din limba romana este un indiciu concludent ca un mare numar de soldati romani la incheierea serviciului militar au ramas in Dacia, unde si-au intemeiat familii si gospodarii.

Un alt factor al romanizarii au fost orasele. Geto-dacii nu ajunsera la nivelul unei vieti urbane, asezarile lor ar putea fi considerate avand un caracter semi-urban. Cucerirea romana a adus cu sine o autentica inflorire a oraselor. Provincia a numarat 12 asezari urbane fondate de colonisti si de veterani. Prima a fost insasi capitala provinciei Ulpia Traiana, Augusta dacica, Sarmisegetuza cu statutul de colonie intemeiata prin 108-110, alte orase ca Drobeta, Napoca, Apulum, Potaissa, aveau statutul de municipii.

Orasele erau centre de productie si schimb, resedintei administrative si militare, aveau o viata publica intensa.

In sfarsit un loc important in procesul de romanizare a revenit contractelor umane si in primul rand casatoriilor. Afirmatia lui Eutropius despre Dacia "secatuita de barbati" este evident o exagerare, dar nu se poate spune ca razboaiele nu au avut mari pierderi in randul populatiei masculine a Regatului Dac. Colonistii au umplut aceste goluri, astfel casatoriile mixte au devenit tot mai frecvente.

Romanizarea intensa a autohtonilor getodaci constituie esenta procesului de aculturatie. El a inceput inainte de cucerirea Daciei de catre romani, prin legaturile economice dintre cele doua maluri ale Dunarii si a continuat si dupa plecarea administratiei si armatei imperiale prin legaturile economice si religioase dintre nordul si sudul Dunarii de Jos si prin prezenta garnizoanelor romano-bizantine pe malul stang al fluviului.

5.5.4. Raspandirea crestinismului

Desfasurarea etnogenezei romanilor a fost insotita de raspandirea crestinismului in aria de formare a acestui popor, ceea ce a fundamentat afirmatia ca " romanii s-au nascut crestini ".

Crestinismul in Dacia patrunde sub forma latina, generalizarea cultului crestinesc nu se produce decat in secolul al IV-lea, crestinismul se infiltrase in Dacia prin colonistii orientali.

Obiectele de cult crestin din sec. al IV-VI aflate in Dacia, au apartinut populatiei romanizate ramase in Dacia dupa evacuarea ei.

6. CONCLUZII

Intotdeauna au existat dispute cu privire la latinitatea sau dacitatea poporului roman.

In urma creerii acestui studio de caz ne+am dat seama ca superioritatea civilizatiei romane asupra celei geto-dace s-a demonstrate. Aceasta s-a impus in spatiul carpato-danubian, i-a romanizat pe asa zisii "bastinasi" si a facut din geto-daci mai intai romani, apoi romanici iar in cele din urma ROMANI.

Indiferent de procentul in care suntem mai mult latini sau geto-daci, noi suntem mandri de ceea ce suntem, ca suntem romani si ca ne-am dovedit statornici pe spatiul carpato-danubiano-pontic si folosim limba, obiceiurile strabunilor nostri.

Cum spune si Dumitru Micu:

" a fost necesar sa ne intoarcem mereu la inceputuri, sa reluam iar si iar totul de la capat. Mereu ne-am vazut obligati sa repetam ca "de la romani ne tragem", ca suntem romani si vorbim romaneste, ca e normal sa scriem, cu caractere latine, de vreme ce limba noastra deriva din latina, ca n-am parasit nici o clipa meleagurile pe care locuim"

Anexe

Ceramica geto-dacica din secolul I

Ceramica geto-dacica lucrata la roata

Coiful de aur de la Cotofenesti, jud. Prahova

D E C E B A L

Obiecte utilitare din os de epoca dacica

Tezaurul dacic de la saraesau, jud. Alba

Vas dacic cu inscriptia decebalus per scorilo

Capul lui Decebal sculptat in stanca

Burebista - statuie din Orastie

Columna lui Traian

Sarmizegetusa

T R A I A N

Tropaeum Traiani

BIBLIOGRAFIE

Al. Rosetti, Istortia Limbii romane, I, de la origine pana inceputul secolului al XVII-lea, Editie definitiva, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1986, pag. 75-85

Florin Constantin, O istorie sincera a poporului roman, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1999, pag. 34-41, 48

Adrian Costache, Florin Ionitei, M. N. Lascar, Adrian Savoiu, Limba si literatura romana, manual pentru clasa a XI-a, Grup Editorial Art, pag 13, 18