| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
UNIREA DIN 1859
TARILE ROMANE DUPA 1848
Dupa infrangerea revolutiei de la 1848, armatele tariste (rusa) si turcesti n-au mai parasit teritoriile Moldovei si Munteniei.
Profitand ca intre Turcia si Rusia izbucnise in 1853 un razboi de lunga durata, austriecii au ocupat cele doua tari romanesti cu gandul ascuns de a le pastra si dupa incheierea conflictului.
LUPTA PENTRU UNIRE
Unirea Moldovei cu Muntenia a fost dupa 1848 principala preocupare a romanilor. Fostii conducatori ai revolutiei si-au continuat activitatea in tara, dar mai ales in strainatate. Ei au incercat sa obtina simpatia marilor puteri europene.
Franta, Rusia, Italia si Germania (Prusia)au fost de acord cu realizarea Unirii, insa Turcia si Austria s-au opus categoric. Cele doua puteri antiromanesti si-au dat seama ca unirea celor doua tarisoare ar fi fost un pas important spre castigarea independentei si spre unirea cea mare a tuturor romanilor.
Austria sustinea ca moldovenii si muntenii nu doresc sa se uneasca. Atunci, cele sapte puteri au hotarat ca in cele doua tari sa se formeze Adunari ad-hoc, alcatuite din deputati alesi de catre populatia satelor si a oraselor. Acestia urmau sa voteze pentru sau contra "Unirii".
Pentru prima data in istoria romanilor, au fost chemati si taranii sa hotarasca istoria tarii. Atunci s-au remarcat mos Ion Roata (din Vrancea) si Ion Ababei (din Blagesti - Bacau), in Moldova, Tanase Constantin si Mircea Malaieru, in Tara Romaneasca.
INFAPTUIREA UNIRII
PROCLAMAREA UNIRII (24 IANUARIE 1859)
Desi Adunarile ad-hoc au votat
pentru unire, marile puteri europene au hotarat ca cele doua tari sa aiba legi
comune,dar domnitori si guverne separate.
Romanii nu puteau accepta asa ceva. La 5 ianuarie 1859, la Iasi, a fost ales domn al Moldovei Alexandru Ioan Cuza si, apoi, la 24 ianuarie si in Muntenia. Aceasta dubla alegere a fost recunoscuta in 1861 de catre Marile Puteri.
REFORMELE LUI CUZA
Noul domn isi castigase respectul tuturor prin inteligenta, cinste si patriotism.
Timp de trei ani a luptat pentru recunoasterea Unirii de catre Marile Puteri ale Europei. A mers personal in vizita la Constantinopol. Sultanul l-a primit cu mari onoruri si a fost de acord pana la urma cu unirea definitiva a Moldovei cu Muntenia.
Noul stat s-a numit Romania, iar capitala s-a stabilit la Bucuresti.
Sprijinit de cei mai luminati oameni ai neamului ca: Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si alti revolutionari de la 1848, Cuza a trecut la schimbarea vechilor oranduieli.
Prin legea agrara (rurala) din 1864, 500 000 de familii taranesti au fost improprietarite cu pamant provenit din mosiile manastirilor si ale marilor proprietari de terenuri agricole. Astfel Cuza a ramas in istorie ca un adevarat mantuitor al taranimii.
O alta lege importanta pentru modernizarea Romaniei a fost cea a instructiunii publice. Se stabilea organizarea invatamantului pe trei nivele: primar, secundar si superior. Cel primar era declarat obligatoriu si gratuit. La Iasi si Bucuresti au fost infiintate universitati.
Au fost create legi pentru dezvoltarea industriei si comer-tului, pentru organizarea administratiei publice si a armatei etc.
DETRONAREA LUI CUZA
Multe dintre reforme (in special cea agrara) au fost puse in aplicare impotriva vointei marilor proprietari. De aceea, acestia au hotarat sa-l indeparteze pe Cuza de la domnie.
In noaptea de 11 februarie 1866, dusmanii domnitorului au patruns in palat, l-au silit sa abdice (sa renunte la tron) si sa paraseasca tara. El a murit in 1873, in Germania. Trupul sau a fost adus in tara si inmormantat intai la Ruginoasa, iar apoi la biserica "Trei Ierarhi" din Iasi.
INSEMNATATEA DOMNIEI
Cuza a insemnat renasterea Romaniei. El a fost omul nou care a dat tarii legi noi, asa cum au visat revolutionarii de la 1848.
Unirea si crearea unui stat modern au reprezentat primii pasi catre obtinerea independentei fata de Imperiul Otoman.
OCAUA LUI CUZA
- LECTURA -
Cuza - Voda obisnuia adesea sa se imbrace ca un om de rand si sa se amestece prin norod. Dorea sa afle el insusi cum traiesc cei multi. Asa, intr-o zi, si-a pus caciula si suman taranesc, a luat doua putini cu lapte acru si s-a dus in targ la Galati. Pasamite, aflase maria sa ca unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, asa cum hotarase o lege din acea vreme si caruia poporul ii spunea "ocaua lui Cuza". A cautat deci "taranul" sa vanda laptele la un bacan, despre care se spunea ca n-ar fi tocmai- tocmai cinstit si ca vinde cu "ocaua mica", dar nimeni nu-l putea prinde cu inselaciunea.
- Jupane negustor, nu-ti iau bani, s-a tocmit "taranul", ci ne invoim ca la sase ocale de lapte sa-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind smecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, "ocaua lui Cuza", si-a masurat laptele: douazeci si patru de ocale. A socotit ca trebuie sa plateasca in schimb patru ocale de untdelemn.
- Cata sa-mi masuri drept, cu aceeasi oca, a staruit "taranul".
- Nu se poate, ca-i plina de lapte. Iti masor cu asta!
Si a scos de sub tejghea alta oca.
- Pai, ocaua asta-i mai mica, a zis "taranul".
- Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca si gata!
Atunci "taranul" a scos caciula din cap, a lepadat sumanul si s-a aratat in tunica albastra, cu epoleti auriti, ca un domnitor. Negutatorul a inlemnit. De multa uimire a scapat ocaua din mana.
- Ei, negustorule, mai zici si-acum ca nu te-am prins cu ocaua mica?
- Nu mai zic, Maria ta! Iertare mila prea bunule.
Cuza - Voda a poruncit sa-i lege de gat cele doua ocale si sa-l poarte pe uliti, sa afle lumea ca a cautat sa insele cumparatorii.
- Sa ridice ocalele pe rand, sa le arate lumii si sa spuna tare cu care va vinde si cu care n-are voie sa vanda de-aici incolo.
Strajuit de slujitori domnesti, negutatorul mergea pe uliti, ridica ocaua mica si striga cat il tinea gura:
- Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare si striga si mai tare:
- Cu asta, da!
Si asa l-au plimbat slujitorii domnesti prin tot targul: "Cu asta, nu!""Cu asta, da!" Si i-a fost de ajuns aceasta plimbare, ca sa se faca om cinstit.
LUPTA PENTRU IDENTITATE NATIONALA A ROMANILOR DIN TRANSILVANIA, BASARABIA SI BUCOVINA
- LECTURA -
TRANSILVANIA
Infrangerea revolutiei de la 1848 a adus cu sine si arestarea si condamnarea conducatorilor ei de catre autoritatile habsburgice. Singura rezistenta romaneasca armata a continuat in Muntii Apuseni, sub conducerea lui Avram Iancu. Aceasta l-a determinat pe imparat sa acorde unele drepturi si libertati Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului. De aceste drepturi s-au bucurat mai mult maghiarii care visau in continuare realizarea unei Ungarii mari prin alipirea fortata a Transilvaniei.
In fata acestui pericol, romanii si-au pus nadejdea in Biserica si Scoala. Preotii ortodocsi si uniti, precum si carturarii ardeleni au fost cei care au organizat si condus lupta pentru limba, cultura si drepturile romanilor. Printre ei s-au remarcat: mitropolitul Andrei Saguna, Gheorghe Baritiu, Ioan Ratiu, Vasile Lucaciu, Timotei Cipariu si altii.
In 1861, ei au infiintat Asociatia pentru Cultura Romanilor din Transilvania (ASTRA), prin care s-au creat biblioteci, case de lectura, reviste literare pentru scriitorii si poetii romani, serbari muzicale si de teatru.
Slabita in urma unor infrangeri, in 1867, Austria accepta impartirea conducerii imperiului cu Ungaria, careia ii cedeaza Transilvania.
Acest an a insemnat inceputul unei politici de deznationalizare si maghiarizare fortata a romanilor, pornind de la numele localitatilor si ajungand pana la schimbarea numelor romanesti cu nume unguresti.
In fata acestor abuzuri, romanii s-au organizat in partide nationale care, in 1881, s-au unit intr-unul singur: Partidul National Roman. Fruntasii acestuia au alcatuit un Memorandum (un document) care cuprindea nemultumirile romanilor fata de politica maghiara, pe care l-au prezentat imparatului de la Viena, in 1892. Acesta l-a trimis la Budapesta (capitala Ungariei). Memoriul a fost respins, iar autorii au fost arestati si condamnati la inchisoare.
La interventiile regelui Carol I si ale unor mari personalitati europene, memorandistii au fost eliberati.
BASARABIA
Prin rapirea Basarabiei de catre Rusia tarista, in 1812, Moldova a pierdut mai bine de jumatate din teritoriul sau: "hambarul" tarii.
Timp de cateva saptamani, poporul a umplut cele doua maluri ale Prutului, luandu-si adio de la fratii, parintii si prietenii cu care traisera laolalta.
O vreme, Basarabia s-a bucurat de autonomie (independenta), fiind condusa de boieri si preoti romani, insa guvernul tarist a inceput apoi rusificarea populatiei. Au fost adusi tot felul de oameni: germani, evrei, rusi, bulgari carora li se daruia pamant, chiar daca nu aveau habar de agricultura. In schimb, mii de familii romanesti au fost mutate cu forta in zonele pustii si neprielnice ale Rusiei.
Incepand cu anul 1867, teroarea a devenit si mai crunta. A fost inlocuita limba romana cu cea rusa, atat in scoli cat si in biserici. Poporului roman i s-a interzis sa se roage lui Dumnezeu in limba romana. Cartile sfinte au fost stranse si arse.
In ciuda acestor greutati, basarabenii si-au pastrat totusi limba si traditiile stramosesti.
BUCOVINA
Zona de nord a Moldovei, dulcea si frumoasa Bucovina, presarata la tot pasul cu manastirile si bisericile lui Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare, a fost ocupata de habsburgi in 1775.
Ca si in Ardeal, austriecii au incercat deznationalizarea romanilor, aducand aici germani, slovaci, unguri, evrei, ucraineni si polonezi.
Lupta pentru credinta si limba a fost dusa mai ales de catre preotii si carturarii romani, printre care trebuie amintiti: Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Aron Pumnul si multi altii.
Ardelenii, basarabenii si bucovinenii au luat parte cu bucurie la marile impliniri ale neamului romanesc de la 1859 si 1877, luptand chiar cu arma in mana.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1853
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
