Bunastarea individuala si calitatea vietii. Directii de cercetare, tematica si functii. Factori de influentare directa a bunastarii individuale de catre conditiile de viata. Relatia om - mediu in politica Uniunii Europene

Bunastarea individuala si calitatea vietii. Directii de cercetare, tematica si functii. Factori de influentare directa a bunastarii individuale de catre conditiile de viata. Relatia om - mediu in politica Uniunii Europene

Bunastarea individuala (calitatea vietii) este rezultatul atat al conditiilor de viata obiectiv observate, cat si al evaluarilor subiective ale membrilor societatii. Continutul notiunilor de "bunastare generala", "stat al bunastarii generale", "calitatea vietii" releva urmatoarele:

a."Bunastarea generala" este uneori echivalenta cu: "asigurarea unui anumit standard de viata", "conditii de viata satisfacatoare", "binele tuturor", "prosperitate". Cel mai adesea insa, cei interogati fac referiri la ajutorarea de catre societate a celor mai lipsiti de mijloace, asimiland bunastarea cu: "ajutor pentru handicapati", "prevederi sociale pentru toti", "siguranta in perioadele dificile ale vietii", "institutii de asistenta sociala de stat", "acordarea de ajutor celor saraci".

b."Statul bunastarii generale" este o notiune asociata uneori cu "subventii nesatisfacute", "intretinerea lenesilor de catre stat". Totusi si in acest caz predomina raspunsurile pozitive, referitoare atat la prestatii sociale pentru cei lipsiti de mijloace, cat si la securitate sociala si la nivel de viata ridicat pentru toti cetatenii.

c."Calitatea vietii" este notiunea in legatura cu care s-au facut asociatiile cele mai pozitive: "dezvoltarea personalitatii umane conform inclinatiilor individuale, combinata cu egalitatea sanselor in toate domeniile", "viata imbelsugata", "bunastare", "libertatea deciziei", "suma conditiilor de viata ideale", "multumire", "siguranta", "prosperitate individuala".

Doua au fost motivele care au dus la aparitia unei directii de cercetare in domeniul calitatii vietii. In primul rand, constatarea ca, in ciuda progresului economic al societatii, o buna parte a populatiei continua sa traiasca in saracie, in conditii de viata precare. Al doilea impuls vine din directia ecologiei : "perturbarile suferite de mediul ambiant, ca efect al industrializarii si urbanizarii necontrolate are consecinte dramatice in planul calitatii vietii". (UNESCO, "Quality of Life" in "Socio-Economic Studies", nr.5, 1985)

Calitatea vietii este un concept evaluativ ce are semnificatie pentru viata fiecarui om ce rezultat al evaluarii sale globale. Calitatea vietii este "rezultanta raportarii conditiilor de viata si a activitatilor ce compun viata umana, la necesitatile, valorile, aspiratiile umane". (C.Zamfir)

Calitatea vietii se refera atat la evaluarea globala a vietii - cat de buna, de satisfacatoare este viata pe care diferitele persoane, grupuri sociale, colectivitati o duc - cat si la evaluarea diferitelor sfere ale vietii. In acest ultim caz avem in vedere calitatea mediului ambiant, calitatea vietii de munca (sau calitatea umana a muncii), calitatea relatiilor interpersonale si calitatea vietii de familie. Asa cum am precizat, saracia si poluarea sunt motivul aparitiei noului domeniu al calitatii vietii. Ponderea lor, insa, este diferita : daca de saracie sufera doar un fragment al societatii, poluarea, in schimb, degradeaza calitatea vietii tuturor, fara exceptie. Saracia este un concept ce capata configuratia numai prin raportare la un anumit context social-economic, afectand doar un procent al populatiei. Mai mult, sociologii contemporani considera saracia ca forma de patologie sociala cosubstantiala societatii, asemenea delicventei si criminalitatii. Poluarea, insa, este un insotitor permanent al societatii.

In conditiile unei societati superdezvoltate si determinate de persistenta poluarii si saraciei, cercetarile sistematice referitoare la calitatea vietii debuteaza in S.U.A. la inceputul deceniul al saptelea al secolului al XX-lea. Vizand intr-o prima instanta cu precadere, aspectele economice si obiective ale calitatii vietii, curand, acestei dimensiuni avea sa-i se adauge componenta subiectiva, respectiv, modul cum apreciaza oamenii viata pe care o traiesc. In acest sens, calitatea vietii reprezinta o reluare - dar dintr-o alta perspectiva - a conceptului de fericire. Dar, daca fericirea se refera la starea subiectiva rezultata din trairea propriei vieti, calitatea vietii se refera atat la conditiile obiective in care viata umana se constituie, cat si la modul subiectiv in care fiecare isi evalueaza propria sa viata (stare de satisfactie, implinire, fericire). Daca fericirea este asociata cu o perspectiva predominant etica (ce strategii trebuie sa adopte individul pentru a maximiza fericirea sa), calitatea vietii este asociata mai mult cu o perspectiva sociologico-politica. Interesul cade, in primul rand, pe determinarea factorilor obiectivi care sunt responsabili de variatia calitatii vietii si pe elaborarea strategiilor social-politice de actiune in vederea sporirii acesteia.

In cadrul tematicii calitatii vietii se desprind trei mari functii :

1)- Functia de definire operationala a obiectivelor dezvoltarii social-economice ;

2)- Functia de feed-back al activitatii social-economice : eficienta umana ultima a activitatii social-economice este data de efectul ei asupra calitatii vietii ;

3)- Functia de instrument de evaluare operationala a progresului social : putem vorbi despre un progres efectiv doar in masura in care s-a inregistrat o crestere a calitatii vietii.

Tematica calitatii vietii, subliniaza C.Zamfir, se inscrie in prezent, pe urmatoarele aliniamente mari :

1)- Constituirea unui sistem complex de indicatori ai calitatii vietii. "Deja in anii '60 s-a produs o trecere de la setul de indicatori strict economici la o gama mai larga de indicatori care sa caracterizeze viata colectivitatii - indicatorii sociali. Pe la inceputul anilor '70 s-au facut eforturi intense de dezvoltare mai departe a indicatorilor pe care colectivitatea ii utilizeaza spre indicatorii calitatii vietii. Acesti indicatori preiau indicatorii economici si sociali, ii reinterpreteaza si chiar remodeleaza, in asa fel incat sa fie semnificativi pentru estimarea calitatii vietii."

2)- Identificarea efectelor negative ale proceselor sociale caracteristice societatii contemporane asupra calitatii vietii. "Ambitia este extrem de ridicata : sa ofere un set ultim de criterii de evaluare a starii societatii - criterii umane - care sa depaseasca evaluarea exclusiv economica, care este o evaluare sectoriala, iar nu globala. Efortul este orientat spre oferirea unei formulari operationale a acestor criterii. Este o tentativa ce poate fi considerata intrarea intr-o noua faza istorica : operationalizarea idealurilor ca preconditie a transformarii lor din deziderate abstracte in obiective pragmatice ale actiunii".

3)- Elaborarea unui program reformist de schimbare sociala. Ideologiile calitatii vietii promoveaza o strategie de perfectionare a organizarii existente, implementand mecanisme de orientare a sistemelor existente spre realizarea obiectivului cresterii calitatii vietii. "Doua mari aliniamente sunt cuprinse in aceasta strategie :

a)- Implementarea in sistemul economic existent a orientarii globale spre cresterea calitatii vietii ;

b)- Promovarea de activitati specific orientate spre acest obiectiv."

In acest context se pot inscrie programe in premiera istorica, plasate in sfere si la niveluri diferite ale societatii : de la promovarea unui tip nou de responsabilitate a intreprinderilor pentru calitatea vietii de munca si umanizare a muncii salariatilor, pentru calitatea vietii colectivitatii in care functioneaza, pana la proiectarea unor noi stiluri de viata capabile sa ofere o viata de calitate. Umanizarea mediului natural, urban, socio-cultural si interpersonal devine obiect al unor programe speciale a caror tehnologie este in curs de elaborare.

In stransa legatura cu preocuparile pentru calitatea vietii s-a dezvoltat problematica politicii sociale subsumata orientarii sociale active a colectivitatii bazata pe ideea de welfare - stat al bunastarii.

Orientarea curativa (adevarate cruciade impotriva saraciei, criminalitatii, marginalizarii si izolarii, prejudecatilor si intolerantelor de tot felul) se impleteste cu orientarea constructiva (promovarea unui mediu uman de calitate). "As putea spune in rezumat ca ideea de calitate a vietii a fost axul ideologiei perfectionarii societatii moderne ajunsa intr-un inalt stadiu de eficienta economica si tehnologica". (C.Zamfir) Mitul unei societati care se regleaza spontan este depasit. Studiile de calitatea vietii pot contribui la ghidarea si evaluarea intregului proces social.

Problema principala a cercetarii calitatii vietii este in prezent identificarea celor mai bune criterii de apreciere, tipuri de observatie si puncte de referinta ale bunastarii individuale. In aceasta problema se confrunta doua curente:

a) Obiectivismul - obiectivistii pornesc de la consemnarea conditiilor de viata de catre observatori neutri, care le califica, conform unor standarde stiintifice sau / si morale, drept optime, bune, medii, minime, substandard, etc., premisa teoretica a cercetarii fiind posibilitatea practica a identificarii unor nevoi fundamentale, a caror satisfacere sa duca la bunastare. Deci, obiectivistii pleaca de la necesitati, nu de la dorinte.

Abordarea obiectivista este caracteristica "Programului de indicatori sociali" care defineste bunastarea ca functie a realizarii unui numar de nevoi fundamentale, comune tuturor tarilor membre, nevoi masurabile prin "indicatori sociali".

b) Subiectivismul - subiectivistii pornesc de la psihologia sociala potrivit careia, ceea ce oamenii considera real, are pentru ei si consecinte reale, ceea ce inseamna ca "la urma urmei bunastarea trebuie perceputa de individ" (Campbell). Potrivit abordarii subiectiviste, nivelurile exigentelor individuale si de grup se constituie in procese de comparare, din care rezulta stari cognitive si afective, dar si actiuni pe termen lung. In consecinta, deficitele de exigente pot fi reduse, fie prin coborarea nivelului exigentelor, fie prin actiuni de imbunatatire a situatiei reale.

In cercetarea actuala a calitatii vietii cele 2 moduri de abordare converg: obiectivistii leaga resursele si conditiile de viata cu bunastarea prin nivelul exigentelor individuale; subiectivistii admit existenta unor procese de comparare si sustin ca satisfactiile reactioneaza asupra conditiilor de viata prin actiuni specifice, resursele individuale de actiune permitand o influentare activa (Strumpel).

Daca bunastarea subiectiva ar fi independenta de conditiile de viata obiective, aceasta ar avea consecinte social-politice catastrofale, caci masurile sociale ar fi sortite esecului.

In acest sens au fost identificati urmatorii factori de influentare directa a bunastarii individuale de catre conditiile de viata:

1.nivelul satisfactiei de viata este direct proportional cu nivelul absolut al veniturilor gospodariilor, caci acesta din urma determina marimea gospodariei si deci nivelul necesitatilor;

2.nivelul satisfactiei privind conditiile de locuit depinde in primul rand de calitatea locuintei, de dotarile acesteia, de spatiul ce revine unei persoane, si in al doilea rand de tipul constructiei si de felul proprietatii;

3.nivelul satisfactiei privind munca este direct legat de castig si de posibilitatea de organizare independenta la locul de munca;

4.casnicia, familia si gospodaria sunt evaluate foarte pozitiv, cu toata existenta conflictelor. Aceasta inseamna ca sunt satisfacute necesitatile umane de afectiune si atasament.

5.satisfactia de viata este puternic afectata de starea de sanatate, care se inrautateste cu varsta. In starea de boala, relatiile sociale dobandesc o importanta deosebita in mentinerea unui nivel minim de bunastarea individuala. In cazul persoanelor singure, un rol important revine, in acest sens, contactelor cu prietenii.   

Relatia om-mediu in politica sociala a UE consta in aceea ca obiectivul major al legislatiei privind mediul inconjurator este acela de a proteja viata si sanatatea omului si de a asigura, in acelasi timp, pastrarea si utilizarea eficienta a resurselor naturale (apa, aer, sol, fauna, flora) atat de importante pentru existenta si calitatea vietii umane.

Un alt obiectiv al comunitatii il constituie si imbunatatirea nivelului de trai, a conditiilor de munca si locuit, ceea ce implica si o imbunatatire a calitatii mediului inconjurator si stipuleaza faptul ca tarile membre vor contribui impreuna la o dezvoltare armonioasa a activitatii economice.

Programele UE promovate in domeniul protectiei mediului inconjurator au fost axate pe gasirea unor solutii imediate la gravele probleme ale poluarii optandu-se in urma rezultatelor obtinute spre o politica axata pe prevenire. Aceasta strategie preventiva a facut ca sa se considere mediul inconjurator ca un element esential al intregii politici sociale si economice a UE , fapt ce implica o insertie mai activa a politicii din aceasta sfera in celelalte politici comunitare (agrara, industriala, energetica, sociala).

Pentru ameliorarea calitatii si cadrului vietii, a mediului ambiant in conditiile prevenirii, reducerii si suprimarii poluarii de orice gen, programele comunitare contin directive vizand protectia apelor de suprafata si submarine, dulci si marine, fixeaza obiectivele de calitate si limitele poluarii aerului cu plumb, bioxid de azot si alte substante nocive, proiectandu-se o strategie globala in ce priveste reducerea poluarii atmosferice. De asemenea, reglementarile UE determina metodele de masurare a zgomotului si stabilesc nivelurile poluarii sonore pentru automobile, camioane, tractoare, avioane, iar mai nou s-au fixat asemenea limite si pentru aparatele electrice de uz casnic, elicoptere si mijloace de transport pe cale ferata.

Toate aceste realizari in protectia mediului inconjurator ale UE au avut la baza si o dinamica activitate de cercetare stiintifica. Printre temele abordate retin atentia cateva: efectele sanitare si ecologice ale poluantilor; impactul produselor chimice asupra calitatii apei, aerului si solului; reciclarea deseurilor; tehnologiile cele putin poluante, mici consumatoare de materii prime si mici producatoare de deseuri.