Autoritatea executiva centrala- caracterizare generala

Autoritatea executiva centrala- caracterizare generala

In cadrul puterilor statului se distinge, prin continut si trasaturi specifice, puterea executiva. Aceasta putere este nominalizata in stiinta si legislatie, in Constitutie in primul rand, fie prin expresia "putere executiva", fie prin cea de "autoritate executiva", fie prin cea de "administratie de stat". In fond, toate aceste denumiri exprima unul si acelasi lucru, existenta unei puteri care pune in aplicare actele normative adoptate de organele legiuitoare. Constitutia Romaniei reglementeaza organele puterii executive, in cadrul Titlului al III-lea, intitulat "Autoritatile publice", consacrand institutiile Presedintelui Romaniei, Guvernului si Administratiei publice. Conform acestor prevederi rolul central in organizarea si functionarea puterii executive in Romania il are Guvernul Romaniei.

Rolul important si pozitia esentiala a Guvernului este evidentiata de reglementarile exprese continute in cadrul Titlului III al Constitutiei, in doua capitole distincte, III si IV, care cuprind norme de principiu cu privire la rolul, structura, investitura si actele Guvernului, la raspunderea membrilor sai si la incetarea mandatului, la raporturile cu Parlamentul si la alte probleme care ii definesc natura si locul in sistemul autoritatilor publice din Romania. Prin continutul, trasaturilor si atributele sale, rezultate din aceste 14 articole constitutionale, Guvernul reprezinta una dintre cele mai importante si distincte institutii ale statului. Importanta acestei puteri decurge din faptul ca ea este cea care organizeaza si conduce efectiv societatea. Drept urmare, ea se afla cel mai mult si cel mai direct in legatura cu cetateanul. Din aceasta cauza, Guvernul ii intereseaza in cea mai mare masura pe cetateni, intrucat de activitatea si eficienta acestuia se leaga in mare masura realizarea aspiratiilor si intereselor lor .

O reglementare cu valoare de principiu, in acest sens este cuprinsa in articolul 102 din Constitutia Romaniei, in care se prevede ca Guvernul Romaniei potrivit programului sau de guvernare, acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a statului roman si exercita conducerea generala a administratiei publice, pentru indeplinirea acestor atributii Guvernul cooperand cu organismele sociale interesate. Deducem de aici dublul rol al Guvernului, cel politic si cel de conducere, la nivel suprem, a activitatii administrative . Rolul politic al Guvernului decurge din originea sa parlamentara si din dependenta sa de programul de guvernare acceptat de Parlament. Acceptarea aceasta are ca efect acordarea increderii Parlamentului pentru realizaarea obiectivelor cuprinse in program, responsabilitaea infaptuirii lor revenind numai Guvernului. Astfel Parlamentul nu se face copartas la actul guvernarii, la modul in care se realizeaza programul, ci numai accepta liniile sale directoare, programul fiind un document politic care apartine in exclusivitate Guvernului.

Pe plan statal, Guvernul are rolul de a exercita conducerea generala a administratiei publice, stabilindu-se pentru aceasta raporturi juridice de drept administrativ care pot fi de subordonare ierarhica, in raport cu ministerele, cu celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate si cu prefectii; de colaborare, in raport cu autoritatile centrale autonome sau de tutela administrativa, fata de consiliile locale, primari si consiliile judetene . Asadar, pozitia Guvernului in cadrul sistemului administrativ este determinata, pe de o parte, de rolul sau conducator, aparand astfel ca organ suprem al administratiei publice si, pe de alta parte, de competenta sa generala.