ETICI ALE DREPTURILOR

ETICI ALE DREPTURILOR

Obiectivele temei:

a)      Sa cunoasteti semnificatia conceptului de drepturi din perspectiva liberala

b)      Sa puteti explica temeiurile pentru care sunt acceptati subiectii drepturilor

c)      Sa argumentati caracterul universal si relativ al drepturilor

d)      Sa construiti argumente pentru respectarea drepturilor fundamentale in contextul exercitarii unei anumite profesii.

Continut:

Modernitatea si constructia eticii drepturilor

Justificari si clasificari ale drepturilor

Cine poate sa aiba drepturi?

Sunt drepturile inalienabile si absolute?

Controverse in privinta drepturilor

1. Modernitatea si constructia eticii drepturilor

Problema drepturilor are o larga traditie moderna incepand cu secolul al XVII-lea, prin operele lui Grotius, Puffendorf, Locke. Ea a continuat cu dezvoltarile secolului XVIII, aflandu-se in secolul al XIX-lea la concurenta cu utilitarismul si marxismul. Traditia moralei drepturilor se leaga de cea a legii naturale si are radacini in filosofia antica (mai ales de cea stoica), in ideea ca dincolo de aspectele conventionale ale moralei, exista repere naturale. La acestea avem acces prin propria constiinta, prin intuitie. Traditia teologica crestina trateaza aceasta problema in sensul respectului pentru persoana si constiinta individuala si a discutiei asupra caracterului divin-uman al legilor (o parte din norme au origine divina, o parte sunt rezultatul conventiilor omenesti). (vezi o dezvoltare larga a teoriei dreptului natural in capitolul: Dreptul natural, Stephen Buckle, 2006)

Exista momente si autori care au avut rol substantial in constituirea eticii drepturilor.

John Locke in lucrarea sa Doua tratate despre guvernare, 1690 considera ca drepturile inalienabile sunt: libertatea si proprietatea. Aceasta idee a fost preluata in Declaratia de Independenta a SUA in 1776, incluzand si dreptul de a-ti urmari fericirea. In ambele cazuri este considerat moral legitim ca oamenii sa aiba interese si sa si le urmareasca. In gandirea lui J. Locke, egalitatea dintre oameni este fundamentata pe ideea de tabula rasa, oricare dintre noi nascandu-se fara nici o cunoastere prealabila, fara nici o intuitie care sa preceada experienta. Aceasta egalitate prin nastere legitimeaza egalitatea in fata normelor morale si legilor.

Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului, adoptata in Franta in 1789 accentueaza pe dreptul la: libertate, proprietate, securitate, rezistenta la oprimare.

O contributie importanta in dezvoltarea teoriei drepturilor in general, a avut-o Tom Paine, care, in1791, publica lucrarea The Rights of Man.

Deoarece majoritatea autorilor care pledau pentru universalitatea drepturilor excludeau accesul femeilor la ceea ce ei numeau 'universalitatea cetateniei', Mary Wollstonecraft publica in 1792 A Vindication of the Rights of Woman (O revendicare a drepturilor femeii), argumentand ca ratiunea, care sta la baza drepturilor universale, constituind temeiul acordarii lor, nu este monopol al sexului barbatesc. In consecinta, femeile au temeiuri la fel de justificate ca si barbatii sa beneficieze de drepturi, sa isi formuleze si reprezinte personal propriile interese.

Acestor lucrari si actelor normative fundationale mai sus pomenite li se adauga numeroase conventii contemporane. Actualmente, drepturile sunt in centrul dezbaterii moral-politice (mai ales cand e vorba despre violarea lor), fie in spatiul public (genocid, purificare etnica, tortura, terorism, saracie, mediu, persecutii etnice, religioase), fie in cel privat (avort, eutanasie, orientare sexuala) (vezi Brenda Almond, 2006).

2. Justificari si clasificari ale drepturilor

In mare, drepturile sunt protectiv-negative: releva cat sa nu te interferezi (sa nu te amesteci in problemele altor persoane) si protectiv pozitive cum ar fi la educatie, sanatate, protectie sociala vezi Brenda Almond, 2006).

Acestea din urma releva datoria statului de a oferi acces la educatie, sanatate si protectie sociala tuturor categoriilor de oameni, inclusiv celor care fac parte din grupuri defavorizate (de exemplu in Romania rromii traditionalisti, locuitorii satelor, saracii, au sanse foarte reduse la educatie egala, mai ales la nivel de liceu si invatamant universitar), copiii abandonati sau orfani, persoanele cu handicap, acestea din urma fiind inca foarte discriminate in privinta accesului in spatiul public, dezvoltarii persoanele, educatiei si liberatii de miscare)

Drepturile sunt tratate in abordarile adverse ca notiune cu legitimitate suspecta.. Dar aceasta soarta o au toate formele de instituire. Kant, de exemplu, foloseste formularea: acum eu spun: umanitatea din persoana ta e sfanta! Oamenii au drepturi in virtutea faptului ca sunt oameni este o astfel de instituire.

Justificarea drepturilor nu se gaseste decat controversabil si speculativ in 'legea naturala'. Ele se justifica preponderent moral, ce drepturi ar trebui sa avem si sa exercitam. Ele stau in morala alaturi de: datorie, obligatie, corectitudine, in formularea 'trebuie sa' sau 'nu este moral permis sa'. Justificarea lor e esential etica (vezi Brenda Almond, 2006).

Este mai bine, mai drept si mai echitabil sa consideram ca toti oamenii au drepturi pentru ca sunt oameni. Daca introducem diferite categorii de discriminari: de religie, sex, rasa, etnie, avere, cei mai multi oameni ajung sa fie tratati ca non-cetateni, sa devina victime ale vointei arbitrare a celor care apartin "religiei de stat", "sexului superior", "rasei superioare", "etniei pure", sunt bogati, nobili, instruiti. Unele dintre drepturi nu pot sa fie niciodata convertite in legi, de exemplu, dreptul la recunostinta, dreptul la proprie optiune.

Problemele centrale care apar in discutarea teoriilor asupra drepturilor sunt urmatoarele (vezi vezi Brenda Almond, 2006).

a) Ce si cine poate sa fie subiect al drepturilor?

b) Ce fel de lucruri pot sa fie drepturi?

c) Cum justificam drepturile? Se autojustifica?

d) Sunt drepturile inalienabile?

e) Exista drepturi absolute?

Drepturile sunt nume abstracte pentru relatiile dintre oameni, inclusiv dintre oameni si alte fapturi. Ronald Dworkin (1978), le interpreteaza ca tip special de fapte: fapte morale. Libertarienii le interpreteaza drept limitari ale actiunilor guvernarii ( Robert Nozick, Anarhie, stat si utopie). Ele sunt active si pasive (sa faci si sa te abtii sa faci), sunt formulate ca: cerinte, datorii, puteri, libertati, imunitati.

1. Cerinte: dreptul de a imprumuta e asociat cu datoria de a restitui imprumutul. Ai dreptul sa te imprumuti de la o banca, dar trebuie sa restitui imprumutul si dobanda in termenele precizate de contract

2. Puteri: dreptul de a imparti proprietatea este asociat cu puterea de a afecta drepturile altora.

3. Libertati: ai dreptul sa depui marturie contra cuiva, dar nu esti obligat sa o faci contra propriei surori.

4. Imunitati: dreptul de afiliere la sindicat este si interdictia fata de angajator sa te impiedice sa o faci). (vezi B. Almond, 2000).

Cum se poate justifica un drept? Cele mai frecvente justificari ale drepturilor in perioada actuala sunt construite pe baza teoriei contractului social, (inclusiv varianta rawlsiana a contractualismului) sau prin teoria utilitarista

(Mill, Hare), considerandu-se ca libertatea si dreptatea contribuie la fericirea umana, la implinirea fiecarei persoane si ca, in practica, societatile care garanteaza si protejeaza exercitarea acestor drepturi sunt medii mult mai propice cresterii bunastarii si fericirii individuale. Aceasta explica de ce, de exemplu emigratia se produce dinspre statele in care drepturile sunt incalcate spre cele in care drepturile sunt garantate. Oamenii isi parasesc uneori tara chiar daca au un trai material indestulat, daca ei se simt ingraditi in libertate si autoafirmare, chiar daca in tara in care pleaca o iau material de la zero. Pana la 1 ianuarie, 2007 (data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana) concetatenii nostri erau mai inclinati spre emigrare fiindca nu aveau garantia unei societati democratice cu premise spre prosperitate. Atunci cand standardele de viata vor fi mai ridicate si exercitarea drepturilor mai lesnicioasa tot mai multi emigranti se vor intoarce iar in Romania vor emigra oameni din tari care le incalca drepturile.

In afara exercitarii drepturilor sau in conditiile in care aceste drepturi sunt violate, oamenii nu pot actiona ca fiinte morale, autonome. Drepturile sunt esentiale pentru orice discurs etic si pentru construirea oricarui cod etic democratic. Ele se autojustifica. In afara drepturilor persoanelor, drepturile pot sa fie extinse la fiinte non-umane si la mediu (daca imbratisam perspective ecologiste asupra moralei), precum si la generatiile urmatoare.

3. Cine poate sa aiba drepturi?

Daca un drept este tratat ca putere (celor care pot sa si-l exercite), atunci se adreseaza celor cu capacitatea de a alege (in cazul acesta, oamenilor aflati in exercitiul discernamantului). Daca este permisie (interzicerea amestecului), e valabil pentru orice fiinta poate beneficia de el.

Pe ce criterii acceptam ca cineva poate sa aiba un drept? Cat de mare este sfera celor care pot sa beneficieze de drepturi?

Exista pozitii diferite in legatura cu temeiul pentru care este recunoscut un drept si in privinta criteriilor dupa care un drept este acceptat sau respins. De exemplu:

- Capacitatea de a suferi este un temei pentru ca orice faptura vie, dotata cu sensibilitate sa poata avea un drept. Prin acest criteriu, putem include animalele, in subiecti ai drepturilor, dar ii excludem pe cei aflati in coma ireversibila. Adeptii etici drepturilor animalelor (vezi de exemplu J. Bentham, Peter Singer) considera capacitatea de a fi afectat de o actiune sau a suferi din cauza ei un temei suficient ca sa fii recunsacut ca subiect al drepturilor.

- Capacitatea de a avea interese (mai precis, capacitatea de a avea nevoi). Dupa acest criteriu, subiecti ai drepturilor sunt si embrioanele, fetii, plantele, animalele. Adeptii laici ai politicilor anti-avort, de exemplu, isi sustin pozitia bazandu-se pe un asemena argument.

Acceptarea intereselor ca temei al faptului de a fi subiect al drepturilor include si generatiile urmatoare. Etcienii mediului, ecologistii au interesele generatiile urmatoare ca argument substantial in activismul anti-poluare, anti-industrii energofage, impotriva secatuirii resurselor naturale, pentru cresterea limitata a populatiei.

Capacitatea de a alege o detin oamenii (discernamantul este si a fost mereu temei al drepturilor si responsabilitatii) s,i in mod limitat, animalele superioare. Adesea aceasta capacitate a fost si este inca negata femeilor (in tarile cu regimuri fundamentaliste femeile nu au drept de vot nici in 2008: Brunei, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Buthan), a fost negata persoanelor de culoare. Se considera ca au nevoie de alt "cap" ca sa aleaga pentru ei: barbatii sau albii.

- Faptul de a fi persoana este temeiul cel mai frecvent acceptat pentru statutul de subiect al drepturilor. Pe el se bazeaza si documentele amintite la inceputul temei noastre. Dar conceptul de persoana este la randul lui, greu de definit foarte clar. Este fatul o persoana? Dar cineva aflat in coma ireversibila? Dar cineva care sufera de dementa senila? (vezi B. Almond, 2006). Militantii religiosi anti-avort considera ca fatul este persoana din clipa conceptiei, iar avortul este omucidere.

Pentru ca sa conturam diferite categorii de drepturi avem nevoie de criterii rationale (mai ales cand aplicam principiile eticii rationaliste moderne, de tipul kantianismului sau a contractualismului). Dar, pentru situatia in care aceste drepturi se extind dincolo de fiintele capabile de deliberare rationala, include si alte categorii de fapturi, avem nevoie si de criterii empatice de formulare a lor, respectiv de a intelege alte fiinte prin intermediul experientelor comun impartasite (vezi M. Miroiu, 2002, Empatia si morala dreptatii).

Atunci cand drepturile sunt stabilite la nivelul unei profesii, subiectii drepturilor pot sa fie de exemplu: contribuabilii, profesionistii, clientii, actionarii, proprietarii, beneficiarii, pacientii, consumatorii.

4. Sunt drepturile inalienabile si absolute?

Exista un consens redus in legatura cu caracterul inalienabil al drepturilor. Cele mai discutate in sensul inalienabilitatii sunt libertatea si viata, dar in ambele privinte, sensul exercitarii lor ca drepturi inalienabile este redus. De exemplu, este general acceptat faptul ca nimeni nu are dreptul sa se vanda ca sclav si nimeni nu are dreptul sa vanda alta persoana. In privinta vietii, consensul nu este la fel de mare. Sinuciderea este interzisa in cele mai multe coduri legale si morale, dar actual, de exemplu, se discuta tot mai mult dreptul la eutanasie (admis in anumite etici in baza faptului ca nu viata in sine are valoare, ci acea viata in care persoana mai poate avea cel putin minime satisfacti-aplelul se face preponderent la argumente utilitaristei). (vezi Brenda Almond, 2006)

In privinta caracterului absolut al drepturilor, abordarile sunt la fel de relative si consensul asupra unora dintre ele, socotite cruciale, greu de atins. Drepturile sunt uneori conflictuale intre ele. De exemplu, dreptul la libera exprimare se ciocneste uneori de respectul pentru convingerile religioase sau de dreptul la o buna imagine (cazul pornografiei care intareste imaginea femeilor ca obiecte sexuale sau, de exemplu, cazul "ofensei aduse insemnelor religioase": vezi scandalul international legat de publicarea intr-un ziar danez a unor caricaturi cu Mahomed). Nici cazul altor drepturi, inclusiv a celor socotite fundamentale, libertatea si viata, nu este atat de simplu, nu poate fi transat ca in toate cazurile sunt absolute, pentru ca ele sunt relative la ale altora. Se accepta de fapt ca absolute un singur drept, cel de a nu fi torturat (vezi B. Almond, 2006).

5. Controverse in privinta drepturilor

Ideea de drepturi e coerenta cu supozitia ca ceea ce avem in comun (nevoi, capacitati) e mai important decat ceea ce ne face diferiti. Modernitatea a construit cadrul normativ al drepturilor in jurul ideii ca orice fiinta rationala este scop in sine, poate alege pentru ea insasi si isi poate urma interesele. Aceste aspecte apartin umanitatii comune. Practica acordarii si exercitarii drepturilor a demonstrat ca supozitia universalitatii a operat adesea discriminatoriu pentru anumite categorii, in functie de sex, rasa, etnie, religie, uneori si de avere; cea mai vizibila limita a fost atinsa de drepturile politice, mai ales de dreptul la vot, dar si de acces liber la functii de putere publica. Din acest motiv, pe langa drepturile universale, pot opera si drepturi specifice pentru: femei, minoritati etnice sau rasiale, copii, persoane cu handicap. Rolul drepturilor specifice este acela de a corecta discriminarile derivate din diferente si din nedreptate istorica, sau de a proteja categoriile care au real nevoie de tratamente speciale (copiii, persoanele cu disabilitati).

Adeptii deontologisti ai drepturilor le accepta de obicei ca naturale si derivate din asemanari naturale.

Utilitaristii si neocontractualistii nu accepta drepturile ca naturale, ci ca aranjamente sociale, conventii acceptate ca pasi esentiali in dezvoltarea umanitatii. Daca, de exemplu, justificarea drepturilor ca 'naturale' este mai utila in acceptarea si exercitarea drepturilor, utilitaristii sunt de acord sa accepte si explicatiile 'naturaliste' ale deontologistilor. Important asigurarea exercitarii lor sa mareasca sansele oricarei persoane la fericire. Cu alte cuvinte, nu ne intereseaza atat legitimarea unui drept, ci faptul ca exercitarea lui face bine fiecarei persoane, o ajuta sa isi atinga scopurile.

Acceptarea drepturilor omului ca aspect esential al dezvoltarii morale, politice si al prosperitatii personale si comunitare nu reprezinta un consens general intre teoreticieni.

Ideea lor centrala a marxistilor este aceea ca oamenii trebuie intai sa isi poata satisface nevoile de hrana, locuire si siguranta si abia apoi pe cele legate de libertatea de exprimare, autoafirmare etc. Din acest motiv ei insista mai degraba pe cele pozitive (dreptul la munca, la concediu de odihna platit) si opereaza cu alte categorii de drepturi universale, dupa principiul dependentei drepturilor de dezvoltarea relatiilor de productie si abolirea proprietatii private (lichidarea exploatarii si a inegalitatii economice dintre oameni). Oamenii, sustin marxistii, nu pot sa fie liberi daca sunt alienati fata de produsul muncii lor. Exploatarea este intotdeauna imorala iar munca libera de exploatare exprima esenta umana si este o conditie fundamentala a moralitatii. Dreptul la munca este drept fundamental.

Drepturile (in sens democrat-liberal) pun probleme dificile nu numai stangii politice, dar si conservatorilor (dreptei conservatoare) pe motiv ca submineaza traditia si obiceiurile (vezi de exemplu Edmund Burke, Reflectii asupra Revolutiei din Franta, 1790). Pe aceasta baza, cea a incalcarii traditiei si a specificului unei comunitati particulare, le resping islamicii si ortodocsii fundamentalisti. Universalizarea drepturilor in formele consacrate in abordarea occidentala este vazuta drept imperialism cultural occidental, ca un produs al gandirii individualiste si cosmopolite, opus caracterului organic al societatii, 'parasutat' in comunitati care au altfel de valori si traditii. (vezi B. Almond, 2006). De exemplu, din ratiuni multiculturaliste, guvernele francez si britanic tolereaza poligamia in comunitatile islamice, ba chiar acorda ajutoare pentru mai multe neveste (cazul Marii Britanii), chiar daca poligamia (gamos: sot, sotie) este de fapt numai poliginie (ginos: femeie), niciodata poliandrie (andros: barbat) si reprezinta un caz de discriminare impotriva femeilor.

Individualismul liberal care a fost generatorul eticii drepturilor si este sustinatorul actual cel mai consecvent este atacat de catre ideologiile de stanga, de catre cele de dreapta si chiar din interior, de exemplu, in virtutea multiculturalismului si dreptului la diferenta).

Obiectia frecventa impotriva unui astfel de cadru normativ centrat pe drepturile persoanei este aceea ca accentueaza egoismul si lipsa de responsabilitate fata de altii. Cu alte cuvinte, ca individualismul promovat de liberalism este ne etic. Dar o astfel de obiectie nu se poate sustine. Este gresit sa consideram ca individualismul liberal centrat pe drepturi este incompatibil cu responsabilitatea odata ce fiecare drept pe care il are o persoana este limitat de acelasi drept pentru alta persoana. Libertatea oricui are o singura limita: libertatea altei persoane. Problema cea mai importanta, cel putin in perspectiva utilitarista si in cea a eticii virtutii o reprezinta contributia extinderii si exercitarii drepturilor la dezvoltarea omeneasca (B. Almond, ibid.).

In regimul comunist romanesc drepturile fundamentale erau cele la viata, munca si pace. In acelasi timp, exista pedeapsa cu moartea, nu se raportau nascutii vii decat dupa o saptamana pentru ca, in cazul in care acestia mureau, sa fie trecuti la avorturi, nu la decese. Grija era indreptata spre fiintele nenascute. Dreptul la munca avea cel putin doua aspecte corelate: obligatia de a munci si inchisoarea pentru parazitism, legarea de un loc de munca prin repartitie si disparitia relatiei salariu-merit. Dreptul la pace era exercitat propagandistic si implica 'razboiul intregului popor'. Drepturile la libertate, proprietate si cautarea fericirii erau incompatibile cu un astfel de regim, precum si cu codul moral specific acestuia (un cod moral colectivist Codul eticii si echitatii socialiste, al muncii si vietii comunistilor) in care constructia comunismului era scop in sine iar indivizii, mijloace pentru atingerea lui. Un astfel de cod exprima in acelasi timp, disparitia distinctiei intre morala publica si cea privata, intre morala privata si cea profesionala. 'Munca si viata', implicate in titlu, anulau posibilitatea alegerii intre moduri de viata alternative, ca si posibilitatea crearii autonome a codurilor particulare pentru diverse profesii. Un cod universalizant, totalizant, in cazul de fata, incalca un principiu generic al oricarei etici in general, pe cel al autonomiei persoanei.

Intrebari si aplicatii:

Care sunt drepturile fundamentale ale omului in abordarile traditionale ale modernitatii?

Ce relatie puteti construi intre imperativul practic kantian si etica drepturilor?

Intra contractualismul in conflict cu etica drepturilor? Dar utilitarismul?

Cum se pot justifica drepturile?

Argumentati care sunt, dupa parerea dumneavoastra, subiectii drepturilor.

Analizati un drept si aratati daca are caracter absolut.

Argumentati pro sau contra drepturilor specifice pentru o minoritate la alegere.

Analizati un caz in care respectul pentru multiculturalism in Romania coincide cu respectarea drepturilor individuale si altul in care acest respect conduce la discriminari de tratament.