Bani publici, bani privati. Politici si politica

Bani publici, bani privati. Politici si politica

La noi, in limbajul curent, "a face politica" inseamna fie a discuta despre mai marii zilei, fie a fi simpatizant sau membru al unui partid politic. Exista o anumita distanta intre noi, oamenii de rand si ei, aflati undeva departe. Se uita cumva ca de fapt ei sunt platiti de noi, ca sunt in slujba noastra, ca i-am delegat sa rezolve nu doar anumite probleme care ii intereseaza pe ei, dar si pe ale noastre. "Statul" care trebuie sa ajute (mai mult sau mai putin, in conformitate cu orientarea personala a fiecaruia) de fapt nu exista, ca atare; noi si ei suntem statul. Noi ii subventionam constant, cu incredere si bani, pentru a face politica, respectiv pentru a proiecta politici. Ei influenteaza hotarator nu doar politica, in general, dar si anumite subdomenii specifice care ne vizeaza direct, precum educatia, sanatatea sau asistenta sociala. Acestea sunt doar cateva exemple de directii spre care se indreapta politicile publice proiectate de politicienii nostri. Pentru design-ul si realizarea lor sunt utilizate o serie de fonduri publice, care provin atat din buzunarele noastre, cat si din surse straine. Destinatia acestora, cel putin intr-o faza initiala, este de a imbunatati sub o forma sau alta traiul cotidian, pe segmentul vizat. Efectele gestionarii acestor fonduri si administrarii acestor politici se reflecta deopotriva asupra opiniilor despre aceste domenii, despre politica, in general, precum si asupra buzunarelor noastre.

Anul trecut, un domeniu important al politicilor guvernamentale a fost descentralizarea serviciilor sociale si a administratiei publice locale. Mai exact sanatatea, invatamantul si asistenta sociala au suferit transformari majore, iar Primariilor li s-au acordat responsabilitati sporite. Ce se intampla in fapt vara trecuta in diverse localitati, mai ales in cele din mediul rural? (Si nici acum situatia nu s-a schimbat prea mult ) Responsabilitatile atribuite erau depasite cu mult de capacitatile institutionale efective; coruptia, oricum existenta, inlocuia caile firesti de rezolvare a problemelor. Astfel, reparatiile scolilor trebuiau realizate din fondurile publice ale Primariilor. In vara premergatoare inceputului de an scolar, repararea scolilor a fost realizata in cele mai variate moduri; in multe sate fondurile care puteau fi oferite de Primarii erau intre insignifiante si absente; rezolvarea problemei a fost realizata, cel mai adesea, cu ajutorul parintilor, financiar sau prin munca. In alte sate au existat scoli care au beneficiat de reparatii generale, contra unor fonduri uluitoare fata de dimensiunea scolii sau de numarul de elevi al acesteia, beneficiarii directi ai fondurilor fiind de fapt diverse firme din domeniul constructiilor. (Licitatiile trucate raman unul dintre domeniile de exersare constanta a coruptiei, dar si una dintre caile principale de absorbtie de fonduri). Situatia in domeniul sanatatii este chiar mai dramatica: inca mai persista o confuzie destul de mare in legatura cu medicii de familie, iar in prima perioada de aplicare a acestui nou sistem, respectiv anul trecut, majoritatea populatiei nu intelegea prea bine ce se intampla. Erau pensionari care doar constatau ca li se mai opreste ceva din pensie, pentru ca aparea pe talon suma retinuta pentru "sanatate". Neavand la indemana informatii suficiente si nici prea explicite, ei erau ingroziti atat de cotizatia lunara pe care o plateau, cat si de faptul ca nu puteau apela la sfatul unui medic, atunci cand aveau nevoie. Astfel, o batranica de 60 de ani, dintr-un sat pescaresc din Lunca Dunarii o avea in grija si pe mama sa, bolnava si fara pensie. Ea era ingrijorata atat de suma care i se oprea din pensia destul de mica, cat si de faptul ca dispensarul din sat disparuse, lasand in loc doar doua lucruri; o cladire darapanata si disperarea batranilor de acolo, care pe langa faptul ca nu puteau ajunge prea curand la un medic, mai si trebuiau sa umble zilnic kilometrii intregi pentru a-si aduce apa. Un medic de familie la care se puteau inscrie se afla in satul "alaturat", respectiv la o distanta suficient de mare pentru a le fi destul de greu sa ajunga acolo. In alt sat, din muntii Apuseni, un batran mergea din timp in timp la oras sa isi cumpere medicamente pentru inima sa bolnava. In ultimii 7 ani el nu fusese niciodata consultat de un medic, continuand sa ceara medicamentele prescrise anterior. Drumul la un medic era prea complicat si prea costisitor pentru varsta si puterile lui. Scandalul medicamentelor compensate si gratuite ramane in actualitate si are fluxuri de maxima intensitate in momentul in care fondurile necesare pentru plata medicamentelor nu ajung la destinatarii institutionali. Consecinta gestionarii acestor fonduri publice, consecinta administrarii acestei secvente de politica publica, este resimtita acut de categoriile vizate, de pensionari si de parinti. Se intampla ca mame cu copii sub 1 an sa umble din farmacie in farmacie pentru a gasi medicamentele strict necesare. O parte dintre ele sfarsesc prin a cumpara respectivele medicamente, altele (marea majoritate) isi continua periplul pana ajung intr-o farmacie unde isi pot, in sfarsit, cumpara medicamentele atat de necesare bebelusului lor. Exista chiar cazuri in care pentru primirea medicamentelor compensate este necesara o "cotizatie" asociata retetei gratuite sau compensate. Si astfel, ridicolul situatiei ar putea deveni hilar, daca nu ar fi tragic: pentru a-si exercita un drept, pentru a primi ceea ce li se cuvine de fapt (gratuit sau compensat), oamenii trebuie sa plateasca din putinii bani pe care ii au.

Cei mai afectati de nebuloasa aplicare a politicilor publice sunt, cel mai adesea, cei mai defavorizati material, cei care nu au posibilitatea sa apeleze la solutii alternative (cum ar fi consultarea sistemului privat de sanatate, spre exemplu). Ei alcatuiesc un fel de multime tacuta si disperata, de neputinta si nevoi, care afla cu greu timp sa se aplece spre treburile cetatii, spre politica, spre vot. Abia gasindu-si resurse pentru dusul zilelor proprii, acesti oameni nu cred ca ar putea avea o influenta asupra vietii politice. Astfel, politica (si politicile adiacente ei) nu doar gestioneaza fonduri publice, dar influenteaza buzunarul personal al fiecareia sau fiecaruia, inclusiv opiniile acestora.