Evolutia Comunitatilor Europene - Tratatul de la Maastricht

Evolutia Comunitatilor Europene

Tratatul de la Maastricht

Uniunea Economica si Monetara

U.E.M. a fost foarte repede considerata de statele membre ale Comunitatii drept un obiectiv realizabil. Dar a fost necesar un esec si realizari partiale inainte ca realizarea sa sa culmineze cu instaurarea unei monede unice pentru 11 state membre.

A. Esec initial si realizari partiale

a. Planul Werner: la sugestia Comisiei din februarie 1969, sefii de stat si de guvern au luat decizia la Haga (in decembrie 1969) de a studia posibilitatea crearii unei U.E.M.
In martie 1970 Consiliul l-a desemnat pe luxemburghezul Pierre Werner pentru a prezenta un raport pe aceasta tema. Inspirandu-se din acest raport, Comisia intr-un mod prudent a propus crearea unei uniuni in 10 ani.

Aceste doua initiative au prefigurat propunerile din 1988¹. Anul 1971 a fost marcat de discutiile purtate pe aceasta tema. Dar dezordinea economica si monetara provocata de deciziile americane de a abandona sistemul de la 'Bretton Woods' (rata de schimb fixa intre monede) si de a lasa dolarul sa fluctueze a provocat puternice tensiuni intre europeni care au reactionat foarte diferit. Proiectul a fost, deci abandonat.

b. 'sarpele monetar european': pe 21 martie 1972 in fata consecintelor (foarte prejudiciabile pentru functionarea pietei comune) sistemului monedelor fluctuante, 'cei 6' (si Marea Britanie) au decis sa reduca marja de fluctuatie intre monedele lor.
Acest mecanism nu s-a dovedit destul de eficace intrucat statele care au avut dificultati foarte mari nu au avut alta solutie decat sa iasa din sistem (Marea Britanie din iunie 1972, Italia in februarie 1973, Franta in ianuarie 1974, apoi, dupa o revenire in iulie 1975 - in martie 1976).
'sarpele' este cu toate acestea la originea crearii unui mecanism comunitar durabil: FECOM (Fondul European de Cooperare Monetara instituit prin regulamentul Consiliului din 3 aprilie 1973).²

c. 'Sistemul monetar european': Consiliul european de la Brme (6-7 iulie 1978) a decis in principiu crearea S.M.E. Sistemul a intrat in vigoare pe 13 martie 1979. Elementul sau esential a fost constituit dintr-un mecanism de limitare a fluctuatiilor monedelor, unele in raport cu celelalte, bazat pe un angajament al bancilor centrale.

Ca si 'sarpele', acest S.M.E. este fundamentat nu pe acte comunitare, ci pe acorduri intre guverne (care nu au nici macar valoare de tratate internationale). S.M.E. nu se aplica deci ansamblului statelor membre.

B. Noul proiect de U.E.M.

Cu ocazia negocierilor A.U.E., realizarea U.E.M. a fost din nou discutata. Reticentele Marii Britanii nu au permis decat o modificare formala a tratatului CEE constand in introducerea articolului 102A care formeaza primul capitol al titlului ii intitulat 'cooperarea in materie de politica economica si monetara' care nu adauga nimic competentelor comunitare .

Dar acest precedent a permis Consiliului european de la Hanovra (27, 28 iunie 1988) sa reaminteasca faptul ca 'adoptand Actul Uinic, tarile membre au confirmat obiectivul de realizare progresiva a U.E.M.' a carei presedintie a fost incredintata lui J. Delors, presedintele Comisiei.³

Raportul Comitetului a fost examinat de Consiliul European de la Madrid (iunie 1989) care, cu unanimitate (in ciuda puternicelor rezerve ale Marii Britanii) a considerat ca raspundea intocmai mandatului care ii fusese incredintat si a decis in principiu o revizuire a tratatului CEE. Consiliul European de la Strasbourg (decembrie 1989 a decis ca inainte de 1990 trebuia sa inceapa conferinta de revizuire ).

Tratatul de la Maastricht a prevazut in toate detaliile crearea U.E.M. consacrandu-se si doua protocoale asupra Institutului Monetar European: primul continand statutul BCE, iar cel de-al doilea, dispozitii despre deficitele excesive. Introducerea monedei unice a fost fixata pentru 1997 cel mai devreme si 1999 cel mai tarziu.

Obiectivul capitolului din tratatul de la Maastricht consacrat politicii economice si monetare, este realizarea progresiva a unei U.E.M., aceasta bazandu-se pe urmatoarele principii: ⁴

1) Sistemul economiei de piata sau al concurentei este liber acolo unde pietele sunt deschise spre interior, dar si spre exterior; 2) Stabilitatea monetara este data de dezvoltarea temeinica a economiei; 3) Existenta unui nivel inalt al politicii in domeniile muncii si al stabilitatii sociale; 4) Existenta unor finante publice puternice si sanatoase in toate statele membre; 5) Libertatea deplina a miscarii capitalurilor si o perfecta integrare a pietei financiare;

6)Stabilitatea irevocabila in ce priveste cursul de schimb si, in final, o moneda unica.
Politica eonomica si financiara este guvernata de principiul subsidiaritatii, care prevede ca statele membre pastreaza responsabilitatea politicilor lor economice si financiare, care sunt considerate totusi ca fiind probleme de interes comun si coordonandu-se la nivelul Comunitatilor.

Dezvoltarea economica a fiecarui stat membru, pe de o parte si a Comunitatilor, pe de alta parte este controlata sistematic in functie de orientarile stabilite.

Ce se intampla insa daca, in cadrul procedurilor de urmarire multilaterala, se constata ca politica economica a unuia dintre statele membre se indeparteaza de orientarile stabilite sau ameninta sa puna in pericol buna functionare a U.E.M. In acest caz, Comunitatea europeana poate adresa o recomandare statului membru in cauza.

Scopul acestor proceduri de supraveghere si de formulare a recomandarilor este acela de a garanta o politica economica si monetara a statelor membre compatibila cu obiectivele U.E.M.

O obligatie ce revine fiecarui stat membru, accentuata prin tratat, este aceea de a evita deficitul bugetar exagerat. In acest scop a fost stabilita interdictia acordarii de credite de catre bancile centrale serviciilor publice precum si responsabilitatea proprie a fiecarui stat pentru datoria publica.

Cu privire la etapa finala a U.E.M., dispozitiile tratatului prevad:
- stabilirea irevocabila a cursului de schimb;
- introducerea unei monede unice;
- crearea unui sistem european de banci centrale (S.E.B.C.) format dintr-o Banca Centrala Europeana ( B.C.E.) si Bancile centrale nationale ale statelor membre (B.C.N.S.M.).

O Uniune monetara stabila confera multiple avantaje:
- disparitia operatiunilor de schimb in tranzactiile financiare;
- eliminarea riscului de schimb in operatiunile comerciale si miscarile de capitaluri;
- cresterea securitatii calculului pretului si a planificarii;
- cresterea numarului de investitii productive si implicit, micsorarea ratei somajului.

In concluzie, Uniunea Monetara este una din cele mai insemnate realizari ale istoriei comunitare. Introducerea unei monede unice este un eveniment fara precedent in istoria monetara a continentului.

Pentru ca moneda unica sa fie credibila si stabila este insa nevoie de o politica fiscala foarte riguroasa. Trebuie precizat totusi ca politica monetara unica nu va putea garanta, de una singura, stabilirea preturilor, ci va trebui sa fie insotita de o disciplina fiscala adecvata la nivelul intregului ansamblu al U.E.M. ⁵

Philippe Manin - op.cit., pagina 29
Irina Moroianu Zlatescu, Radu C. Demetrescu - Drept institutional european, Ed. Olimp Bucuresti, 1999 - pag. 180
³ Jean Boulouis - op. cit., pagina 32
Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea -o p.cit.-, pag. 192
G. Ysaac - op. cit., pagina 54