Comisia europeana (ce.)

COMISIA EUROPEANA (CE.)

Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii Europene. Ea constituie nucleul procesului de elaborare a politicilor Uniunii Europene.

Obiective constante:

sa identifice interesul european;

sa consulte cat mai aprofundat posibil;

sa respecte principiul subsidiaritatii;

Originile Comisiei Europene se leaga de inalta Autoritate a Comunitatii Europene Carbunelui si Otelului (CECA), care a fost precursorul Comisiei pe care o cunoastem astazi.

De la intrarea in vigoare a tratatului de fuziune a executivelor, in 1967, exista o comisie unica pentru toate cele trei comunitati europene (CECA, Euratom si CE). Comisia Europeana inglobeaza interesul general al Uniunii Europene si joaca rolul motor in procesul de integrare, care propune directiile care trebuie urmate si pune in practica actiunile decise de catre Consiliu si Parlament. Ea este responsabila politic in fata Parlamentului European, care are puterea de a initia prin functiile sale adoptarea unei motiuni de cenzura. Comisia este compusa dintr-un colegiu de 20 de membri. Presedintele, doi vicepresedinti si alti 17 membri ai Comisiei sunt alesi in functie de competenta lor generala si prezinta toate garantiile de independenta. Este vorba despre personalitati care au exercitat inainte functii politice in tara lor de origine, adesea la nivel ministerial.

Reinnoirea Comisiei intervine la fiecare cinci ani, in cele sase luni care urmeaza alegerii Parlamentului European. Acest interval permite, mai intai, noului Parlament sa acorde increderea sa presedintelui Comisiei, desemnat de catre statele membre, inainte ca presedintele desemnat sa constituie, in intelegere cu guvernele statelor membre, viitoarea sa echipa. Prin urmare, Parlamentul se pronunta pe ansamblul Colegiului, printr-un vot de aprobare. Dupa ce a obtinut increderea Parlamentului, noua Comisie poate, in mod oficial, sa-si ia in primire functiile, in luna ianuarie a anului urmator.

Comisia Europeana este organismul cu atributii de initiativa, implementare, management si control, fiind gestionara tratatelor si purtatoarea intereselor Comunitatii⁸.

Comisia este formata din 20 de membri independenti (catre doi comisari din Franta, Germania, Italia, Spania si Marea Britanie si cate unul din celelalte state membre), inclusiv un presedinte si doi vicepresedinti. Comisia este numita pe un mandat de cinci ani, prin acordul statelor membre si este votata de Parlamentul European, in fata caruia raspunde. Comisarii sunt asistati de o administratie formata din directorate generale si departamente specializate, ai caror angajati isi desfasoara activitatea la Bruxelles si Luxemburg.

La adoptarea Tratatului de la Amsterdam, Conferinta Interguvernamentala a luat nota de intentia Comisiei de a pregati reorganizarea sarcinilor intre comisari si departamente.

Noua Comisie, formata la 23 ianuarie 2000 si avand un mandat de cinci ani, a lansat reforme institutionale de amploare, in vederea modernizarii metodelor de lucru si a procedurilor, asigurand un proces colegial de luare a deciziilor, delegand sarcini mai multe in domenii specifice (de exemplu, politica regionala). Intentiile Comisiei de a realiza reforme se reflecta in Cartea Alba, adoptata la 1 martie 2000.

in perspectiva extinderii Uniunii, s-a pus problema stabilirii componentei Comisiei. Conferinta Inter guvernamentala, lansata in februarie 2000 si incheiata cu semnarea Tratatului de la Nisa, la summit-ul Consiliului European din decembrie 2000, a adus modificari in organizarea Comisiei.

Aderarea a 12 state noi la UE a dus la un numar de 33 comisari, adica de patru ori mai mult decat in anterior. Din acest motiv. Tratatul de la Nisa limiteaza numarul comisarilor la unul pentru fiecare stat membru, incepand cu anul 2005. Numarul maxim de comisari se impune odata ce UE are 27 state membre. Consiliul va trebui sa decida in unanimitate cu privire la numarul exact de comisari, care trebuie sa fie mai mic de 27. Nationalitatea comisarilor se va determina printr-un sistem de rotatie.

Totodata, Tratatul de la Nisa prevede cresterea atributiilor presedintelui Comisiei, considerat ca avand un rol esential in asigurarea coerentei unui organism cu peste 20 de membri. Presedintele Comisiei va decide asupra alocarii portofoliilor, realocarii responsabilitatilor pe timpul mandatului Comisiei, putand cere demisia unui comisar, cu aprobarea Comisiei.

Functiile Comisiei Europene

Comisia Europeana exercita patru functii esentiale:

- propune textele de lege Parlamentului si Consiliului; - administreaza si pune in practica politicile comunitare; -supravegheaza, in spiritul dreptului comunitar(in conlucrare cu Curtea de Justitie);

-constituie purtatorul de cuvant important al Uniunii Europene si negociaza acordurile internationale, in special pe cele de comert si de cooperare. Initiatoare a politicilor comunitare

Propunerile Comisiei privesc domeniile definite in tratate, dintre care mai ales transportul, industria si politica sociala, agricultura, mediul, energia, dezvoltarea regionala, relatiile comerciale sau coopearea pentru dezvoltare in virtutea "Principiului subsidiaritatii', initiativele Comisiei nu privesc decat domeniile unde initiativa la nivelul Uniunii Europene apare mai eficace decat actiunea unei intreprinderi la nivel national, regional sau local.

Prin urmare, aceste propuneri vizeaza sa apere interesele Uniunii si ale cetatenilor sai, si nu ale tarilor sau sectoarelor private.

De indata ce propunerea Comisiei a fost prezentata Consiliului si Parlamentului European, cele trei institutii conlucreaza pentru a ajunge la un rezultat satisfacator. Consiliul statueaza, in general cu majoritate calificata, pentru propunerile Comisiei (in unanimitate daca Consiliul hotaraste sa se distanteze de o propunere) si Comisia examineaza cu atentie amendamentele Parlamentului European inainte sa prezinte, eventual, propunerile sale modificate.

Organ executiv

Comisia este organul executiv al Uniunii Europene, Aceasta functie acopera toate domeniile in care intervine Uniunea, dar rolul Comisiei este in special important pentru sectoare bine definite cum ar fi concurenta (controlul fuziunilor, eliminarea sau controlul ajutoarelor publice discriminatorii), agricultura (elaborarea reglementarilor agricole) sau cercetarea si dezvoltarea tehnologica (promovarea si coordonarea pro grame lor-cadru comunitare).

Gestiunea bugetului comunitar tine de Comisie, sub controlul Curtii de Conturi. Scopul comun urmarit de cele doua institutii este sa asigure o buna gestiune financiara. Pe baza raportului anual al Curtii de Conturi, Parlamentul European voteaza descarcarea Comisiei pentru executarea bugetului.

Supraveghetoarea tratatelor

Comisia vegheaza pentru ca legislatia europeana sa fie aplicata in mod corect statelor membre, pentru a asigura mentinerea unui 'climat de incredere reciproca intre statele membre, operatiile economice si particulare.

Ea ia masuri in caz de nerespectare a obligatiilor comunitare (de exemplu impotriva unui stat membru care nu aplica o directiva europeana).

Daca situatia nu este regularizata in timp, Comisia este desemnata sa sesizeze Curtea de

Justitie care asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor. Hotararea Curtii este obligatorie pentru statele membre ca si pentru institutiile europene. Comisia supravegheaza, in spiritul regulilor concurentei, intreprinderile, sub controlul Curtii de Justitie.

Comisia Europeana indeplineste si urmatoarele functii:

1 .are dreptul sa initieze proiecte legislative si sa faca propuneri legislative Parlamentului European si Consiliul Uniunii Europene;

2.este responsabila pentru implementarea legislatiei europene (directive, regulamente, decizii),a bugetului si programelor adoptate de catre Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene;

3.administreaza si gestioneaza bugetul Uniunii Europene; prin procedura delegarii de putere, are competenta de a elabora regulamente care completeaza anumite legi comunitare si aplica regulile de competitie ale Tratatului;

4.actioneaza ca un gardian al Tratatelor si garanteaza impreuna cu Curtea de Justitie ca dreptul comunitar este aplicat corespunzator de catre statele membre. Daca nu, Comisia va actiona impotriva statelor membre, inclusiv prin proceduri legale la Curtea de Justitie;

5.reprezinta Uniunea Europeana la nivel international si negociaza acordurile internationale, in special in domeniul comertului si cooperarii.

Comisia isi aduce de multe ori contributia cu impulsuri importante spre continuarea integrarii europene (crearea monedei euro, extinderea UE).

Presedintele si membrii Comisiei Europene sunt numiti pentru o perioada de cinci ani de catre statele membre dupa ce au primit votul de aprobare din partea Parlamentului European.

Comisia Europeana este sprijinita de o administratie publica, cu sediul la Bruxelles (Belgia) si Luxemburg. Ea cuprinde 25 de departamente, numite directorate generale, fiecare avand responsabilitatea de a implementa politici comune si de a asigura administrarea intr-un anumit domeniu. Cu un personal de 16.000 de angajati, Comisia este cea mai mare institutie a Uniunii Europene. O cincime din personal lucreaza in serviciile de traducere si interpretare.

Comisia de bucura de independenta in indeplinirea sarcinilor sale. Ea reprezinta interesul comunitar si nu primeste nici o instructiune din partea vreunui stat membru. Cu toate acestea, Comisia nu este o institutie cu puteri depline, deoarece propunerile, actiunile si deciziile sale sunt verificate de celelalte institutii europene. Ea nu ia deciziile principale ce privesc politicile si prioritatile Uniunii: aceasta este prerogativa Consiliului de Ministri, intr-o serie de cazuri, impreuna cu Parlamentul European.

Comisia detine un rol important in adoptarea hotararilor Consiliului. Ea are drept de initiativa in cvasiunanimitatea cazurilor in care Consiliu] urmeaza sa decida, indiferent daca se cere conditia majoritatii calificate sau cea a unanimitatii. Acest drept poate fi exercitat oricand considera ea necesar, afara de dispozitii legale care prevad altfel. Consiliul are posibilitatea de a cere Comisiei sa intreprinda orice studii pentru atingerea obiectivelor comune si sa-i prezinte propunerile care se compun. Daca in urma studiilor efectuate, Comisia constata ca nu este cazul sa faca propuneri, ea informeaza Consiliul in cadrul procedurilor de consultare. (In caz contrar, rolul Comisiei ar putea fi limitat ia unul executoriu, pur si simplu, fara posibilitate de apreciere, Consiliul urmand sa obtina solutia in sensul pe care 1-a preconizat ab iniiio). Comisia isi poate modifica propriile propuneri facute Consiliului sau chiar le poate retrage, in timpul procedurilor care conduc la adoptarea unui act comunitar atata vreme cat Consiliul n-a decis inca. Propunerile sunt pregatite de serviciile Comisiei compuse din experti numiti de guvernele statelor membre care actioneaza in nume propriu. Pot fi consultate si partile interesate sau orice alta parte. Dupa mai multe sedinte de lucru, Comisia adopta decizia si o prezinta Consiliului sub forma propunerii. Daca este cazul, se consulta Parlamentul, Comitetul Economic si Social si alte comitete.

Avand in vedere propunerea Comisiei si avizele pe care le primeste, decizia Consiliului este pregatita in cadrul COREPER (Comitetul Reprezentantilor Permanenti). In discutiile de aici pot fi prezentate amendamente de catre administratiile nationale prin reprezentantii lor. Acestea pot fi avute in vedere de Comisie sau pot fi refuzate. COREPER decide dupa deliberari daca va inainta propunerea Comisiei in forma initiala sau amendata, anexand, totodata, amendamentele propuse si orice alte avize ale institutiilor consultate.

Comisia respecta principiul subsidiaritatii in exercitarea dreptului de initiativa, pregatind acte legislative doar in acele domenii in care UE este mai bine pozitionata decat statele membre.

Odata ce propunerea Comisiei este prezentata Consiliului de Ministri si Parlamentului European, aceste trei institutii lucreaza impreuna pentru a ajunge la un rezultat de compromis. in acord cu Comisia, Consiliul poate modifica o propunere cu majoritate calificata, dar in cazul unui dezacord, modificarea reclama votul in unanimitate. Parlamentul imparte puterea de codecizie cu Consiliul in majoritatea domeniilor si dispune de drept de consultare in altele. Atunci cand revizuieste propunerile, Comisia ia in considerare amendamentele Parlamentului. Cele patru functii cu care este investita Comisia si care au fost enumerate mai sus sunt esentiale pentru functionabilitatea Comunitatilor.

Comisia este gardianul tratatelor, sens in care vegheaza la aplicarea corecta a legislatiei comunitare. Daca ea considera ca un stat membru nu si-a indeplinit obligatiile, procedeaza la consultari cu statul respectiv. in cateva domenii prevazute de tratatele comunitare acestea nu sunt posibile. Daca consultarile se dovedesc eficiente, in sensul incetarii neindeplinirii obligatiilor, procedura nu mai este declansata. In caz contrar, Comisia organizeaza o procedura legala prevazuta de tratate, care da posibilitatea statului membru sa-i supuna observatiile si comentariile sale. In cazul nesolutionarii litigiului, Comisia actioneaza in consecinta, printr-o decizie motivata, si acorda un termen pentru indeplinirea ei. Decizia este executorie, in termenul fixat. Cu acordul Consiliului, Comisia suspenda plata oricarei sume de bani pentru care este raspunzatoare Comunitatea fata de statul respectiv; autorizeaza celelalte state membre sa ia masuri derogatorii de la principiile fundamentale ale dreptului comunitar in scopul corectarii efectelor neindeplinirii obligatiilor.

in sistemul Tratatelor CE si EURATOM, spre deosebire de Tratatul CECO, daca se constata ca statul in litigiu persista in actiunea initiala, Comisia pronunta un aviz motivat, apoi sesizeaza Curtea de Justitie.

Conditiile necesare de admisibilitate a actiunii Comisiei⁹ (faza procedurala administrativa) se declanseaza atunci cand se constata: existenta unei neindepliniri sau a unei incalcari, nerespectari de catre statele membre a obligatiilor lor. Pentru a depasi situatia, Comisia este obligata sa initieze discutii formale, care dau posibilitatea celui considerat in culpa sa-si prezinte observatiile. intr-o procedura formala il invita printr-o scrisoare sa infatiseze problemele in litigiu si elementele necesare pentru a-si pregati apararea. Discutiile care urmeaza dupa primirea scrisorii pot sa ajunga la un rezultat pozitiv, in sensul ca statul admite observatiile si constatarile Comisiei. in caz contrar, se trece la avizul motivat. Faza procedurala administrativa ia sfarsit, prin acest act Comisia considerand cu titlu definitiv ca statul respectiv nu a indeplinit obligatiile ce decurg din tratate. Ea evalueaza dosarul si da avizul statului membru. Acest aviz va constitui elementul de referinta pentru o actiune in fata Curtii si pentru dezbaterile acesteia. Comisia stabileste un termen pentru avizare.

Daca statul nu se conformeaza in termenul fixat, sesizeazaCurtode JustitiecuproblemaMgioasa.

In calitate de organ executiv, Comisia gestioneaza politicile europene si negociaza acordurile de comert si de cooperare internationala. in anumite domenii, cum ar fi agricultura, concurenta si comertul, se bucura de o autonomie considerabila pentru a lua decizii fara a supune Consiliului de Ministri propunerile, in virtutea puterilor specifice care-i sunt conferite de tratate sau a puterii delegate de Consiliu.

Limitele puterii Comisiei sunt insa si ele clar definite. Deciziile legislative se iau in Consiliu si Parlament. Chiar daca se bucura de drept de initiativa, Comisia nu adopta deciziile principale in ceea ce priveste politicile si prioritatile UE. Aceasta responsabilitate incumba Consiliului ai carui membri sunt ministrii guvernelor statelor membre si Parlamentului European, dupa caz. Datorita neutralitatii si a cunostintelor sale tehnice insa, Comisia este adesea chemata sa rezolve situatiile conflictuale dintre statele membre. Impartialitatea si angajamentul in favoarea interesului comun o fac un mediator acceptat de catre toti.

Comisarii sunt numiti, incepand cu 1995, pentru un mandat de cinci ani, care poate fi reinnoit. Guvernele statelor membre, in consultare cu presedintele Comisiei anterior desemnat -prin acordul comun al guvernelor si dupa consultarea Parlamentului -, desemneaza celelalte personalitati pe care intentioneaza sa le numeasca in calitate de membri ai Comisiei. Presedintele si membrii Comisiei sunt supusi impreuna, colectiv, votului de aprobare din partea Parlamentului. Dupa aceasta aprobare, ei sunt numiti, de comun acord, de guverne. Comisia trebuie sa cuprinda cel putin un resortisant de fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor avand nationalitatea unui stat sa fie mai mare de doi.

In practica, fiecare comisar primeste o responsabilitate speciala cu privire la un sector anume al activitatii comunitare, potrivit articolului 12 din Regulamentul interior (din 17 februarie 1993) al Comisiei. in cadrul Comisiei este instituit, prin acelasi Regulament, un sistem de delegare de competenta, Astfel, Comisia poate, cu conditia ca principiul raspunderii colegiale sa fie pe deplin respectat, sa abiliteze pe unul sau mai multi dintre membrii sai sa ia in numele si sub controlul sau masuri de gestiune si de administrare clar definite si in special acte preparatorii la o decizie de luat ulterior de catre membrii Comisiei. Ea mai poate sa insarcineze pe unul sau mai multi dintre membrii sai, in acord cu presedintele, sa adopte textul definitiv al unui act sau al unei propuneri de supus celorlalte institutii, al carei continut ea 1-a definit in cursul deliberarilor sale. Functia de membru al Comisiei inceteaza prin: reinnoirile obisnuite, la expirarea mandatului; prin demisie voluntara: demisie din oficiu; deces. O modalitate aparte de incetare a mandatului este cea care se produce prin votarea unei motiuni de cenzura, cand Comisia demisioneaza in bloc. De asemenea, daca un membru al Comisiei nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor, el poate fi declarat demisionar de catre Curtea de Justitie, la cererea Consiliului sau a Comisiei.

Cei mai prestigios si mai influent post din Comisie este cel al presedintelui. Cu toate ca deciziile importante sunt luate colectiv, presedintele este reprezentantul Comisiei in dialogul cu alte structuri institutionale, cu alte state. In nominalizarea sa, rolul cel mai important il are Consiliul European, pe baza propunerilor facute de catre statele membre; investitura este supusa aprobarii Parlamentului.

Comisia poate sa si numeasca unul sau doi vicepresedinti. in indeplinirea sarcinilor, fiecare comisar este ajutat de un grup de specialisti ce alcatuiesc cabinetul personal. Aceste grupuri sunt formate dintr-un numar mic de oficiali, cu exceptia Cabinetului Presedintelui, care este mai mare si numara injur de 12 persoane. Membrii Cabinetului sunt, de regula, din aceeasi tara cu comisarul, dar cei putin unul trebuie sa fie dintr-o alta. Intre indatoririle Cabinetului se numara: elaborarea rapoartelor, strangerea de informatii pentru a tine la curent comisarul in legatura cu celelalte parti ale Comisiei sau sa actioneze in Comisie ca un/de avocat/protector neoficial al tarii comisarului. Sefii de cabinet se intrunesc saptamanal pentru a pregati sedintele.

Comisia dispune de un Secretariat General, care are sarcina sa-1 asiste pe presedinte in indeplinirea atributiilor privitoare la coordonarea activitatilor interne si asigurarea relatiilor curente cu celelalte institutii.

Personalul administrativ al Comisiei este de departe cel mai numeros din structura administrativa a UE. Din 26.400 de functionari UE in 1993, aproape 18.000 lucrau pentru Comisie - 12.000 in administratie, 3.400 in cercetare si dezvoltare tehnologica, iar 1.600 erau traducatori si interpreti, Majoritatea lor isi desfasoara activitatea la Bruxelles si sunt angajati prin concurs. Cei de grad A sunt clasificati pe o scala de opt puncte in care varful este Al pentru directori generali si A8 pentru nou-angajati. In structura de cariera se respecta ordinea interioara si, in consecinta, majoritatea posturilor importante sunt obtinute prin promovari.

Activitatea Comisiei este impartita in mai multe domenii, asemanator cu ministerele unui guvern national. Fiecare comisar este responsabil de un anumit domeniu sau portofoliu si raspunde de departamentul numit directorat general. Cu exceptia agentiilor, si serviciilor specializate - cum ar fi Biroul Statistic sau Centrul comun de cercetare -, unitatile de baza ale Comisiei sunt directoratele generale

Organizare

Conform art. 213 din Tratatul privind Uniunea Europeana¹⁰:

,,{1) Comisia este compusa din douazeci de membri, alesi pe baza competentei ior generale si care ofera toate garantiile de independenta.

Numarul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotarand in unanimitate. Numai cetatenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei. in componenta Comisiei trebuie sa intre cel putin un cetatean din fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor care au cetatenia aceluiasi stat membru sa fie mai mare de doi.

(2) Membrii Comisiei isi exercita functiile in deplina independenta, in interesul general al Comunitatii.

In realizarea indatoririlor lor, ci nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la vreun guvern si nici de la un alt organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu indatoririle lor. Fiecare stat membru se angajeaza sa respecte acest principiu si sa nu influenteze membrii Comisiei in indeplinirea sarcinilor lor.

Pe durata functiei lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o alta activitate profesionala, fie ea remunerata sau neremunerata. La preluarea functiei, ei se angajeaza solemn ca, pe durata exercitarii functiei si dupa incetarea ei, sa indeplineasca obligatiile care rezulta din functie, mai ales datoria de a manifesta onestitate si circumspectie in acceptarea anumitor pozitii sau avantaje dupa incetarea functiei lor. in cazul incalcarii acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizata de Consiliu sau de Comisie, poate, dupa caz, sa destituie membrul in cauza, in conditiile articolului 216, sau sa-1 declare decazut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care il inlocuiesc.'

Conform art. 214:

"(1) Membrii Comisiei sunt numiti pe o perioada de cinci ani, conform procedurii prevazute in paragraful 2, subrezervaarticoiutiri201,dacaestecaziiM

(2) Guvernele statelor membre desemneaza, de comun acord, dupa consultarea Parlamentului European, persoana pe care intentioneaza sa o numeasca presedinte al Comisiei.

Guvernele statelor membre, consultandu-se cu presedintele desemnat, desemneaza celelalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca drept membri ai Comisiei.

Presedintele si ceilalti membri ai Comisiei astfel desemnati sunt supusi, ca organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Dupa aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membri ai Comisiei sunt numiti, de comun acord, de guvernele statelor membre.'

In privinta organizarii acestei institutii, se mai poate cita si art. 217¹¹, care prevede urmatoarele:

"Comisia poate numi unul sau doi vicepresedinti dintre membrii sai.'