Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (1992)

Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (1992).

Adoptarea Actului Unic European a dat un imbold puternic constructiei europene. Pentru realizarea obiectivelor fixate de acesta statele membre ale Comunitatii Europene au adoptat o serie de masuri ce vor conduce la o reformare substantiala a sistemului comunitar.

F realizarea unei uniuni politice intre statele membre

Astfel, in completarea pietei unice introduse prin Actul Unic European s-a reluat problema infiintarii unei Uniuni economice si monetare, Consiliul european intrunit la Hanovra in iunie 1988 incredintand misiunea de a studia si a propune etapele concrete ale infiintarii acesteia unui comitet in fruntea caruia se afla Presedintele Comisiei, Jaques Delors.

Ca urmare a evenimentelor istorice ce au avut loc in anii 1989-1991 - caderea comunismului si reunificarea Germaniei, a fost intrunit la Dublin in aprilie 1990 Consiliul european special pentru a discuta problema reunificarii germane si a relatiilor ce vor fi stabilite cu statele est-europene. Cu aceasta ocazie s-a discutat si problema definitivarii proiectului de stabilire a unei uniuni politice intre statele membre, la insistentele guvernelor francez si german luandu-se hotararea convocarii in paralel a doua Conferinte interguvernamentale, una dedicata uniunii economice si monetare, iar a doua dedicata realizarii uniunii politice.

Cele doua conferinte interguvernamentale, ce au fost deschise la 15 decembrie 1990 la Roma, au avut ca rezultat redactarea unui proiect de modificare a tratatelor institutive, proiect ce a fost dezbatut la Consiliul european din 9-10 decembrie 1991.

F Uniunea Europeana

F Tratatul de la maastricht

La 7 februarie 1992 reprezentantii celor douasprezece state membre au semnat    , in localitatea olandeza Maastricht, Tratatul asupra Uniunii Europene, ce va intra in vigoare la 1 noiembrie 1993, dupa ratificarea sa de catre parlamentele nationale.Tratatul, ce a reprezentat a doua revizuire fundamentala a tratatelor constitutive , inscrie alaturi de obiectivul economic initial al Comunitatii (realizarea unei piete comune) si obiectivul realizarii unei uniuni politice intre statele membre.

In scopul intensificarii integrarii europene, statele membre au luat decizia instituirii unei Uniuni Europene formata din cele douasprezece state membre ale Comunitatii Europene, care nu se substituie Comunitatilor initiale, ci le inglobeaza intr-un ansamblu mai larg[2].

F piloni

Potrivit Tratatului de la Maastricht, Uniunea se prezinta din punct de vedere structural ca un "templu" bazat pe trei "piloni" de natura diferita - unul de natura comunitara si doi de natura interguvernamentala:

a) primul pilon, cu caracter comunitar, este reprezentat de Comunitatile europene. Modificarile aduse prin tratatul de la Maastricht in acest domeniu au constat in:

- extinderea competentelor comunitare prin includerea de noi domenii (educatie, pregatire profesionala, cultura, sanatate publica, protectia consumatorilor, politica industriala, retelele trans-europene), avand la baza principiul subsidiaritatii[3] care functioneaza in raporturile dintre Uniune si statele membre;

F cetatenie europeana

- crearea cetateniei europene, conditionata de cetatenia nationala[4], in virtutea careia persoana respectiva are dreptul de a circula liber si de a munci pe teritoriul Uniunii, de a vota si de a candida la alegerile municipale si europene, de a fi protejat pe teritoriul statelor terte de catre autoritatile diplomatice ale oricaruia dintre statele membre;

F Uniune Economica si Monetara

- s-a prevazut crearea Uniunii Economice si Monetare in trei etape:

1) pana la 31 decembrie 1993    liberalizarea circulatiei capitalurilor,

2) incepand cu 1 ianuarie 1994 pregatirea de catre Institutul Monetar European a trecerii la moneda unica, prin coordonarea politicilor economice, in scopul de a reduce inflatia, rata dobanzilor si fluctuatiile schimburilor valutare, de a limita deficitele si datoria publica a statelor;

3) crearea unei monede unice la 1 ianuarie 1999 si infiintarea Bancii Central Europene.

- transformarea Comunitatii Economice Europene a fost in Comunitatea Europeana;

- intarirea rolului exercitat de Parlamentul European prin introducerea procedurii de "codecizie" prin care Parlamentul European devine asociat cu Consiliul in procesul de legiferare.

F PESC

b) al doilea pilon, cu caracter interguvernamental, se refera la instituirea, pe baza mecanismului de cooperare politica stabilit prin Actul Unic European, a unei politici externe si de securitate comuna (PESC). Aceasta permite adoptarea unor actiuni comune in politica externa, deciziile trebuind sa fie luate in unanimitate, iar masurile ce le insotesc prin vot cu majoritate calificata.

F JAI

c) al treilea pilon, tot cu caracter interguvernamental, il constituie cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne (JAI). Acesta a fost conceput pentru a facilita si a face mai sigura libera circulatie a persoanelor pe teritoriul Uniunii Europene.

Desi Uniunea astfel creata prin Tratatul de la Maastricht nu are personalitate juridica[5], ea reprezinta o etapa importanta in procesul de unificare progresiva.

Unitatea dintre cei trei piloni ai Uniunii Europene este realizata prin stabilirea unui cadru institutional unic, a unor obiective si principii unice, precum si prin stabilirea unei singure proceduri de revizuire sau de aderare pentru ansamblul Uniunii Europene.

F sistem institutional unic

Sistemul institutional unic este format din institutiile comunitare si Consiliul european. Utilizarea institutiilor comunitare si in ceea ce priveste PESC si JAI se va face insa cu doua exceptii: Curtea de Conturi ramane o institutie exclusiv comunitara, iar Curtea de Justitie isi va limita in principiu competentele la pilonul comunitar, primind doar competente limitate in cadrul pilonului PESC, dar nu si in pilonul JAI.

Consiliul european, astfel cum a fost el institutionalizat prin Actul Unic European, este organul care " da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si definirii orientarilor politicii generale"[6], trebuind sa prezinte anual un raport in fata Parlamentului european.

Sunt stabilite ca obiective comune ale Uniunii Europene (art. B):

Ø      promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil;

Ø      afirmarea identitatii Uniunii pe scena internationala;

Ø      intarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre;

Ø      dezvoltarea unei cooperari stranse in domeniul justitiei si al afacerilor interne;

Ø      mentinerea integrala a realizarii comunitare si dezvoltarea acesteia.

Principiile pe care se intemeiaza uniunea sunt principiile libertatii, democratiei, respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, statul de drept, principii care sunt comune tuturor statelor membre.