CONTRACTUALISMUL

Obiectivele temei:

a)          Sa cunoasteti semnificatia conceptelor de contractualism, neocontractualism, tratamente drepte, deliberare impartiala, pozitie originara, val de ignoranta, inegalitati permise;

b)          Sa intelegeti principiile dreptatii;

c)          Sa puteti construi exemple de aplicare a teoriei rawlsiene in cazul particular al stabilirii normelor intr-o institie publica, ONG, partid.

Continut:

Semnificatia traditionala a contractualismului

Caracteristicile neocontractualismului

Subiectii contractului si puterea contractuala

Teoria rawlsiana a dreptatii si aplicatiile sale in politica

1. Semnificatia traditionala a contractualismului

Traditia contractualista este atragatoare, in cadrul ofertelor teoretice in etica, prin simplitatea sa. Potrivit acesteia, normele morale, la fel ca si cele legale, sunt rezultatul acordurilor prin care oamenii isi rezolva pasnic divergentele de interese. Supunerea la norma isi afla argumentarea chiar in aceea ca ea este rezultatul acordului liber consimtit in privinta standardelor comune. Acordurile sunt presupuse a fi rezonabile si in acelasi timp libere (vezi Kymlicka, 2006).

Contractualismul isi are originile in filosofia greaca. Forma sa discutata in etica si teorie politica apartine modernitatii iluministe (vezi de exemplu Thomas Hobbes, Jean-Jacques Rousseau).

2. Caracteristicile neocontractualismului.

In dezbaterile etice actuale contractualismul a capatat o frecventa deosebita, adaptandu-se adaptandu-se evolutiilor lumii contemporane. Termenul pe care teoreticienii il prefer este cel de neocontractualism.

Elementele caracteristice ale teoriilor contractualiste contemporane (neocontractualiste) sunt:

a)      Obligatiile contractuale sunt pure conventii (intelegeri) incheiate intre oameni; ele nu au nimic divin si sunt valabile pe durata conventiei, deci atata vreme cat conventia avantajeaza membrii grupurilor contractante, inclusiv pe aceia care nu au putere contractuala;

b) Rlul conventiilor este acela de a armoniza si apara interesele contractantilor.

Oamenii actioneaza moral daca o fac in avantaj reciproc (traditia hobbesiana) sau daca o fac potrivit principiului impartialitatii (traditia kantiana) (vezi Kimlycka, 2006). In prima abordare, nu e nimic considerat rau in a leza sau a-l face sa sufere pe altul, atata vreme cat nu avem o conventie dupa care este in avantajul reciproc sa nu ne lezam.

Raul moral se produce atunci cand, comitand o fapta incalcam conventia pe care am stabilit-o (deci, dupa ce am definit lezarea ca rea). Normele (poruncile morale): Sa nu furi!, Sa nu inseli pe cei carora le promiti!, Sa-i respecti si sa-i ajuti pe altii!, nu sunt percepte care ne vin din intuitie si inclinatie, nu sunt 'naturale' si nici divine, ci sunt norme create de catre noi fiindca am cazut de acord ca este reciproc avantajos sa ne abtinem sa facem anumite acte si, dimpotriva, sa facem altele. Am ales rational, de exemplu, sa nu inselam atunci cand oferim ceva (o marfa, un serviciu) consumatorului, clientului, pacientului, cititorului de presa, cetateanului. Aceasta alegere este rationala, dar nu are fundament moral (nu se bazeaza pe o intuitie morala). Ea sau altele devin norme morale odata ce sunt acceptate (vezi Gauthier, 1986, p. 4). Prin urmare, in perspectiva contractualsta contemporana asupra moralei consimtamantul informat joaca un rol esential.

3. Subiectii contractului si puterea contractuala

Subiect al unui contract este acea persoana care participa la negocierea lui, are puterea sa-si exprime acordul sau dezacordul, sa-i stabileasca termenii.

Desigur ca ar fi moral linistitor sa spunem ca partile aflate in contract sunt egale. Dar experienta istorica ne spune un lucru limpede: o parte din contractanti nu conteaza decat partial prin minoratul lor ca pozitie in decizie (vezi de exemplu minoritatile rasiale, etnice si femeile) sau nu conteaza deloc, sunt practic exclusi sau cu totul marginali in calitate de contractanti (vezi de exemplu in societatea romaneasca rromii nomazi sau cei foarte traditionalisti (unii fara certificat de nastere si buletin, aflati in incapacitatea exercitarii drepturilor lor) sau cei aflati in saracie absoluta. Ca sa intri intr-o negociere, conteaza mult puterea contractuala: ce oferi si de pe ce pozitie ceri.

Grupurile dezavantajate sunt practic ignorate, caci oferta lor nu este tentanta iar forta lor de presiune in cerere este tratata ca slaba. La fel sunt tratati si cei lipsiti de putere fiindca sunt copii sau infirmi (vezi Gauthier, p. 18). Ei nu fac parte din "clubul select" al negociatorilor de norme. Pot cel mult sa fie luati in seama ca obiect al moralei (lor li se aplica norme fara sa participe la negocierea acestora) nu ca subiect al ei. Dezavantajele in pozitia sociala sunt adesea vazute ca incapacitati sau deficiente. Rasistii sau sexistii s-au prevalat de ideea ca oamenii din cealalta rasa sau femeile sunt mai putin rationali, au un discernamant redus, nu isi pot fi "cap propriu", in consecinta, au nevoie de capul altuia ca sa isi organizeze viata sau sa fie reprezentati politic. Adesea aceste diferente sunt mascate de lozinca egalitatii naturale dintre oameni sau de expresii vagi de tipul: umanitatea aflata in contract ("umanitatea" rezumandu-se de fapt la grupurile de putere si influenta care vorbesc in numele tuturor)[1]. De asemenea, normele stabilite la un anumit timp t afecteaza si generatiile viitoare care nu sunt parti ale contractului. Egalitatea nu deriva atat din cea naturala (fizica sau mentala), nici din cea economica, ci din egalitatea de putere ca parte contractanta.

4. Teoria rawlsiana a dreptatii

Moralitatea cotidiana ne cere sa fundamentam interesul reciproc pe respectarea drepturilor celorlalti. Chiar daca morala hobbesiana nu se bazeaza pe argumente de tipul datoriilor naturale sau a celor obiective, ea ramane totusi o morala intr-o lume in care 'naturalul", 'obiectivul", 'divinul" nu pot sa fie folosite ca fundamente pentru principiile si normele vietii cotidiene.

John Rawls, prin celebra sa lucrarea sa A Theory of Justice (O teorie a dreptatii), 1971, este urmasul contractualist al kantianismului. El preia elementele valoroase ale ambelor traditii etice: cea contractualista si cea kantiana. Cu alte cuvinte, pe langa problema respectarii acordurilor isi pune si problema dreptatii acestora, tinand cont de statutul de scop in sine al fiecarei persoane, de imperativul categoric si de cel practic.

Ideile centrale care disting neocontractualismul rawlsian de cel de traditie hobbesiana sunt urmatoarele:

Oamenii conteaza moral nu doar pentru ca se pot leza reciproc sau se pot avantaja unii pe altii, ci si fiindca sunt 'scopuri in sine". Prin urmare ei sunt egali moral si merita cu totii sa fi e tratati cu egala consideratie. Pe aceasta abordare fundamenteaza Rawls ideea sa ca exista o datorie morala: cea de a aplica tratamente drepte si de a construi institutii drepte (termenul "institutii" trebuie inteles si intr-un sens mai general, anume cel de practici). Ca sa ne asiguram de dreptatea actiunilor noastre, e necesar sa deliberam impartial asupra normelor, atunci cand luam in considerare interesele celorlalte fiinte omenesti. Stim ca acest lucru e dificil fiindca partile contractante nu au pozitii egale. Ca sa depasim acest obstacol este necesar sa negociem de pe pozitii de egalitate. (vezi si Will Kymlicka, Traditia contractului social, in Singer, Ed. 2006) . .

Cum este cu putinta o astfel de negociere? Raspunsul rawlsian este argumentat pe baza a doua concepte: pozitia originara si valul de ignoranta.

Pozitia originara si valul de ignoranta (Rawls, A Theory of Justice, 1971)

Deosebirea intre 'starea naturala' si 'pozitia originara' (in afara de aceea ca prima a fost presupusa ca reala de catre contractualistii traditionali, iar cea de-a doua este socotita un pur experiment mental), este aceea ca Rawls sugereaza o posibilitate de depasire a inegalitatii de putere in situatia contractuala prin aceea ca partile aflate in contract delibereaza in spatele unui val de ignoranta.

Situatia originara este cea prenormativa in care:

Nimeni nu-si stie locul in societate, pozitia de clasa sau statusul social, nu-si stie bunurile sau capacitatile naturale cu care a avut norocul sa fie inzestrat, inteligenta, forta etc. Voi presupune chiar ca partile nu stiu ce conceptie au despre bine si nici ce inclinatii psihologice speciale detin (vezi trad. romaneasca in vol. Dreptatea si fericirea, Ed. A. Miroiu si M. Miroiu, 1995, p. 106).

Intentia lui Rawls este sa creeze o conditie de deliberare normativa care sa nu favorizeze si sa nu defavorizeze pe nimeni.

Cei care delibereaza asupra normelor au cateva caracteristici

a.             Nu sunt interesati in interesul altora, tind sa-si maximizeze propriile avantaje dar nu stiu de loc in ce situatie urmeaza se afle astfel incat sa stie exact ce continut normativ i-ar avantaja.

b.            Nu stiu nimic despre conditiile particulare din propria lor societate, daca ea e saraca sau bogata, ce regim politic are, cat de dezvoltate ii sunt civilizatia si cultura, carei generatii ii apartin, ce conditii de mediu au.

c.             Nu cunosc partile aflate in conflict

d.            Stiu este ca trebuie sa fie pregatiti sa traiasca dupa toate consecintele care decurg din principiile pe care le adopta, indiferent daca vor avea sau nu putere.

Ceea ce cunosc cei aflati in contract sunt urmatoarele elemente:

a.       Societatea lor se va aseza sub principiile dreptatii;

b.      Sunt constienti de felul in care au decurs faptele societatii sub aspect economic, politic;

c.       Stiu care sunt caracteristicile organizarii sociale si coordonatele psihologiei umane.

Principiile dreptatii sunt formulate astfel:

Fiecare persoana are un drept egal la cel mai larg sistem de libertati egale de baza, compatibil cu un sistem similar de libertati pentru toti ceilalti.

Inegalitatile sociale si economice trebuie sa fie astfel incat:

a)      sa asigure cel mai mare beneficiu pentru cei mai putin avantajati membri ai societatii;

b)      functiile si pozitiile sa fie deschise tuturor in conditii de egalitate echitabila de sanse (J. Rawls, 1971, p. 302).

Inegalitati permise fiinda ele avantajeaza toti participantii la o practica sunt beneficiile si raspunderile (de exemplu: prestigiul, averea, obligatia de a plati impozite: functii, posturi, pretuirea si recompensele, salariile, averea dobandita prin sansa sau prin efort - daca nu este monopol). (vezi Miroiu A, Miroiu M, (ed.), 1995, p. 108).

Ideea rawlsiana centrala cu deosebita valoare in etica politica este:

O norma este dreapta daca aplicarea ei avantajeaza si pe cel mai dezavantajat membru al comunitatii in care ea se aplica.

Neocontractualismul rawlsian este o etica inspiratoare pentru orice cod moral. Sugestia ca putem sa fim in locul oricui si sa tinem cont de aceasta atunci cand ne stabilim regulile propriei activitati trimite la cateva idei importante. Politicienii aflati la putere pot sa ajunga in opozitie sau doar cetateni care traiesc dupa o politica ale carei consecinte le suporta. Atunci cand fac legi, institutii si politici ei trebuie sa tina cont ca vor putea fi afectati de acestea si daca ar urma sa fie in cea mai dezavantajata categorie. De exemplu, in Romania actuala tipul de persoana aflata in conditia cea mai dezavantajata (cu cele mai putine sanse de dezvoltare si afirmare) este aceea de femeie rroma, fara scoala, locuieste la tara, face parte din comunitatea traditionala, este mama singura, saraca, avand un handicap fizic, iar cea situata in pozitia celor mai bune sanse este barbat, cu studii superioare, bucurestean, matur, sanatos, cu avere.

Patronii sunt si clienti, functionarii publici sunt si contribuabili, medicii sunt si pacienti, jurnalistii sunt si consumatori de presa, juristilor li se si aplica legea. Oricand si oricine poate sa ajunga in cea mai dezavantajata pozitie. De aceasta ar trebui sa tina cont atunci cand stabilesc 'regulile jocului' pentru ca acestea sa fie morale.

Cele mai semnificative critici aduse acestei teorii morale se refera la problema alegerii rationale. Pentru a crea norme drepte trebuie sa ne punem in 'locul nimanui', ori un astfel de model teoretic este vazut ca dificil de practicat. Ne situam in locul nimanui, sau in locul oricui? Este suficienta alegerea rationala, sau este necesara si empatia (intelegerea fata de altii in virtutea unor experiente comun impartasite), pentru a crea norme drepte? (vezi in acest sens: Susan Moller Okin, 1996 in trad. rom. si M. Miroiu, 1996, cap. Etici feministe).

Daca adoptam o etica neocontractualista suntem obligati sa gadindim si actionam astfel incat sa practicam un "liberalism moral" prin politici ale egalitatii de sanse pentru persoane din categorii discriminate sau defavorizate. Premiza egalitatii in fata normelor este necesara, dar nu si suficienta pentru construirea unei politici drepte. Principiul competitiei corecte, desi moral, nu este neaparat deplin drept. Oamenii nu pornesc de la egal in competitia pentru calificari, profesii, pozitii sociale. Unii sunt nedreptatiti fara vina lor, altii sunt favorzati din motive care nu tin de meritele lor.

Intrebari si aplicatii:

Relevati semnificatia conceptelor: contractualism, neocontractualism, tratament drept, deliberare rationala, pozitie originara, inegalitati permise.

Dati un exemplu de rau moral din perspectiva contractualista.

Analizati un caz ilustrativ pentru puterea sau lipsa de putere contractuala in stabilirea normelor.

Care sunt, dupa parerea dumneavoastra, grupurile dezavantajate contractual in Romania? Dar in propria institutie? Argumentati raspunsul.

Ce norma ati construi daca v-ati afla in pozitia originara, astfel incat ea sa avantajeze si pe cel mai dezavantajat membru al grupului afectat de aplicarea normei?

Dati alte exemple de inegalitati permise.