CONTROLUL FRONTIERELOR

CONTROLUL FRONTIERELOR

Traversarea frontierelor interne

Articolul 2 al Conventiei Schengen si art. 20-31 din Codul Frontierelor Schengen reglementeaza chestiunea traversarii frontierelor interne. Astfel, acestea pot fi traversate in orice punct, fara efectuarea unui control al persoanelor. Insa, din ratiuni de ordine publica sau de securitate nationala un stat membru Schengen poate, hotari, dupa consultarea celorlalte parti contractante, sa instituie controale la frontierele nationale pentru o perioada limitata in functie de situatia aparuta.

Traversarea frontierelor externe

Articolele 3-8 din Conventia Schengen si art. 4-5 din Codul Frontierelor Schengen reglementeaza chestiunea traversarii frontierelor externe. Acestea pot fi traversate, in principiu, numai prin punctele de trecere a frontierei, intre orele stabilite in acest scop iar partile contractante se obliga sa impuna sanctiuni pentru traversarea neautorizata a frontierelor externe prin alte locuri decat punctele de trecere sau in afara orelor fixate in acest scop.

De asemenea, este reglementata situatia pasagerilor zborurilor din state terte, care se transfera pe zboruri interne. Acestia vor fi supusi unui control la intrare, pe aeroportul de sosire a avionului care a efectuat zborul extern. Pasagerii de pe zborurile interne care se transfera pe curse aeriene cu destinatia spre state terte si bagajele de mana vor fi supusi unui control la plecare pe aeroportul unde are loc plecarea zborului extern.

Articolul 5 reglementeaza situatia strainilor care intra pe teritoriul unui stat Schengen. Pentru sederi care nu depasesc trei luni, acestora li se poate acorda permisiunea de intrare pe teritoriul unui stat Schengen, daca indeplinesc anumite conditii.

Articolele cuprinse in acest capitol mai contin reglementari referitoare la circulatia transfrontaliera la frontierele externe si la folosirea ofiterilor de legatura

2.Regimul de vize

Art. 9 din Conventia Schengen prevede adoptarea unei politici comune privind circulatia persoanelor si in special aranjamentele privind regimul de vize. In cazuri exceptionale, o parte contractanta poate sa deroge, prin consultare cu celelalte state membre, de la regimul comun de vize in legatura cu un stat tert, atunci cand ratiuni imperative de politica nationala impun adoptarea urgenta a unei decizii.

Vizele de sedere pe termen scurt

Art. 10-17 reglementeaza regimul de eliberare a vizelor pentru acele vizite care nu depasesc trei luni. Aceste vize pot fi de calatorie - pentru una sau mai multe intrari, cu conditia ca nici durata unei vizite fara intrerupere si nici durata totala a unor vizite succesive sa nu depaseasca trei luni intr-o perioada de jumatate de an, de la data primei intrari, de tranzit - traversarea teritoriilor partilor contractante o data, de doua ori sau, in mod exceptional, de mai multe ori in drumul spre teritoriul unui stat tert, cu conditia ca nici o perioada de tranzit sa nu depaseasca cinci zile.

Vizele de sedere pe termen lung

Art. 18 reglementeaza regimul de eliberare a vizelor pentru acele sederi care depasesc trei luni. Aceste vize permit posesorilor lor sa tranziteze teritoriile celorlalte parti contractante pentru a ajunge pe teritoriul partii contractante care a emis viza.

3.Circulatia strainilor in spatiul Schengen

Art. 19-24 din Conventie reglementeaza libera circulatie in spatiul Schengen, timp de maximum trei luni de la data primei intrari, a strainilor care detin vize uniforme si care au intrat in mod legal pe teritoriul unei parti contractante. Strainii care nu sunt supusi conditiei obtinerii unei vize pot circula liber pe teritoriile partilor contractante timp de maximum trei luni in decursul termenului de sase luni de la data primei intrari.

Declararea sosirii (art.22) - in momentul intrarii pe teritoriul respectiv sau in termen de trei zile lucratoare de la intrare.

Alertarea in vederea non admisiei

Art. 25 reglementeaza modalitatile de eliberare a unui permis de sedere, pentru motive serioase, cu precadere motive umanitare, sau ca urmare a angajamentelor internationale, pentru strainii in legatura cu care exista o alertare in vederea non-admisiei.

Masuri de insotire

Art. 26-27 reglementeaza obligatia transportatorului care a adus strainul pana la frontiera externa pe cale aeriana, maritima sau terestra a unui stat Schengen ce ii refuza intrarea pe teritoriul sau, de a-i returna pe straini in statul tert din care acestia au fost transportati, sau in statul tert care a eliberat documentul de calatorie cu care au efectuat calatoria sau intr-un alt stat tert unde exista certitudinea ca vor fi primiti.

4.Cererile de azil

Art. 28 reafirma respectarea de catre statele Schengen, fara nici o restrictie geografica, a obligatiilor asumate prin Conventia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiatilor, modificata prin Protocolul de la New York din 1967, si angajamentul de a coopera cu Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati la punerea in aplicare a acestor documente.

Art. 29-32 din Conventia Schengen reglementeaza procedura de primire a cererilor de azil si statul responsabil de rezolvarea acestor cereri. Indiferent de partea contractanta la care un strain isi depune cererea de azil, numai o singura parte contractanta are raspunderea rezolvarii acestei cereri. Aceasta se determina in temeiul urmatoarelor criterii:

a) Daca o parte contractanta a eliberat o viza, indiferent de tipul acesteia, sau un permis de sedere unui solicitant de azil, ea are raspunderea rezolvarii cererii. Daca viza a fost eliberata in temeiul autorizarii emise de o alta parte contractanta, raspunderea revine partii contractante care a dat autorizarea.

b) Daca una sau mai multe parti contractante au eliberat o viza, indiferent de tipul acesteia, sau un permis de sedere unui solicitant de azil, raspunderea revine partii contractante care a eliberat viza sau permisul de sedere, care din acestea expira ultimul.

(c) Daca solicitantul de azil nu a parasit teritoriile partilor contractante, raspunderea definita la lit. (a) si (b) se mentine, chiar daca perioada de valabilitate a vizei, indiferent de tipul acesteia, sau a permisului de sedere a expirat. Daca solicitantul de azil a parasit teritoriile partilor contractante dupa eliberarea vizei sau a permisului de sedere, aceste documente constituie baza pentru raspunderea definita la lit. (a) si (b), daca nu au expirat intre timp conform dispozitiilor nationale.

(d) Daca partile contractante il excepteaza pe solicitantul de azil de la conditia obtinerii unei vize, raspunderea revine partii contractante ale carei frontiere externe au fost traversate de solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriile partilor contractante.

(e) Daca solicitantul de azil a intrat pe teritoriul partilor contractante fara a fi in posesia unuia sau a mai multor documente, care urmeaza sa fie definite de Comitetul executiv, prin care se autorizeaza traversarea frontierei, raspunderea revine partii contractante ale carei frontiere externe au fost traversate de solicitantul de azil pentru a intra pe teritoriile partilor contractante.

(f) Daca un strain a carui cerere de azil este deja in curs de rezolvare de catre una din partile contractante depune o noua cerere, raspunderea revine partii contractante care se ocupa de prima cerere.

g) Daca o parte contractanta a emis deja o decizie finala cu privire la o cerere anterioara de azil din partea unui strain si acesta depune o noua cerere, raspunderea revine partii contractante care a rezolvat cererea anterioara daca solicitantul de azil nu a parasit teritoriul partilor contractante.

Art. 33-34 din Conventia Schengen reglementeaza procedura de reprimire a unui strain aflat in procedura de azil pe teritoriul statului unde a depus cerere de azil.

Art. 35-36 din Conventia Schengen reglementeaza procedura de reunificare familiala.

Art. 37-38 din Conventia Schengen reglementeaza schimbul reciproc de informatii dintre statele contractante privind procedura de azil, respectiv legislatia nationala, date statistice si orice alte informatii pe care le detin cu privire la un solicitant de azil.

Sistemul European de Identificare Automata a Amprentelor - EURODAC a fost lansat pe 15 ianuarie 2003 in statele membre ale Uniunii Europene (mai putin Danemarca), precum si in Norvegia si Islanda. EURODAC reprezinta a doua generatie a Sistemului de Informatii Schengen, precum si a Sistemului de Identificare a Vizelor.

Sistemul permite compararea amprentelor solicitantilor de azil si ale unor anumite grupuri de imigranti ilegali. Cu ajutorul acestui sistem se poate identifica mai usor statul care raspunde, potrivit Conventiei de la Dublin, de verificarea unei cereri de azil depusa intr-un stat membru. De asemenea, se doreste si eliminarea desfasurarii simultane sau consecutive a procedurilor de azil in mai multe state membre. Compararea amprentelor centralizate la nivel european prin sistemul EURODAC ofera posibilitatea de a se stabili daca un solicitant de azil, respectiv un cetatean strain care a intrat sau se afla ilegal in Romania, a depus deja o cerere de azil in alt stat membru, respectiv care este statul membru prin care acesta a intrat ilegal pe teritoriul Uniunii.

EURODAC consta intr-o Unitate Centrala la Comisia Europeana, echipata cu o baza de date complet automatizata, pentru compararea amprentelor si transmiterea electronica a informatiilor intre statele participante. EURODAC evita cererile multiple de azil. Fiecare stat membru ridica amprentele solicitantilor de azil cu varsta de peste 14 ani si le compara cu cele deja incluse in baza de date centrala. De asemenea, sistemul mai implementeaza si persoanele care au fost retinute trecand ilegal o frontiera externa si care n-au putut fi returnate in baza acordurilor de readmisie. Daca reiese ca aceleasi amprente au mai fost inregistrate intr-o alta tara participanta in sistem, aceste categorii de persoane sunt trimise in tara in care au fost amprentate pentru prima oara.

5. Cooperare politieneasca

Cooperarea politieneasca, vamala si cea judecatoreasca au fost dezvoltate impreuna cu principiul liberei circulatii a persoanelor pentru a asigura faptul ca desfiintarea controalelor la frontiera nu va conduce la o intensificare a criminalitatii organizate.

Articolul 39 stipuleaza ca autoritatile politienesti ale statelor membre trebuie sa se asiste in prevenirea si detectarea infractiunilor. Este specificata posibilitatea infiintarii unor structuri de cooperare si schimb de informatii sub forma sectiilor de politie comune si centrelor vamale de cooperare la frontierele interne.

Articolele 40, 41 si 43 se refera la instrumentele care privesc supravegherea si urmarirea transfrontaliera a unui suspect, care se sustrage urmaririi traversand frontierele nationale.

Articolele 44 si 45 stipuleaza imbunatatirea legaturilor de comunicatie (tel, fax, computere) in zonele de frontiera si obligatia adoptarii masurile necesare pentru confirmarea identitatii printr-un document de identitate valabil

Articolul 46 acorda autoritatilor politienesti dreptul de a schimba informatii cu alte state membre, din proprie initiativa, pentru prevenirea infractiunilor si amenintarilor la ordinea publica.

Articolul 16 din Codul Frontierelor Schengen reglementeaza Cooperarea intre statele membre:

Statele membre se vor asista reciproc si vor mentine o cooperare stransa si constanta in vederea implementarii eficiente a controlului frontierei.

Cooperarea operativa intre statele membre in domeniul managementului frontierelor externe va fi coordonata de catre Agentia Europeana pentru Managementul Cooperarii Operative al Frontierelor Externe ale Statelor Membre (denumita in continuare Agentia).

Asistenta reciproca in materie civila si penala

Articolele 48-69 fac referire la asistenta reciproca in materie civila si penala, care se poate acorda in actiuni intentate de autoritatile administrative cu privire la acte care sunt pedepsibile conform legislatiei nationale a uneia din cele doua parti contractante, in actiuni pentru solicitarea de daune pentru cazurile de urmarire penala sau condamnare eronata, in proceduri de gratiere, etc. Cererile de asistenta se pot face direct intre autoritatile judiciare si se pot returna pe aceleasi canale.

De asemenea, articolele respective din Conventia Schengen fac referire la aplicarea principiului ne bis in idem si la extradare. Prevederile referitoare la extradare au scopul de a completa Conventia europeana privind extradarea din 13 septembrie 1957. Statele membre Schengen se angajeaza sa extradeze intre ele persoanele care sunt urmarite in justitie de catre autoritatile judiciare ale partii contractante care face solicitarea.

6. Substante narcotice

Articolele 70-76 din Conventia Schengen abordeaza chestiunea substantelor narcotice, statele membre Schengen angajandu-se sa adopte toate masurile necesare pentru a preveni si pedepsi traficul ilegal de substante narcotice si substante psihotrope. De asemenea, statele contractante vor lua masuri pentru capturarea si confiscarea veniturilor din traficul ilegal de substante narcotice si substante psihotrope.

Conform articolului 73 din Conventia Schengen, partile contractante se angajeaza sa adopte masuri pentru a permite efectuarea de livrari controlate in contextul traficului ilegal de substante narcotice si substante psihotrope. De asemenea, este stipulata posibilitatea ca persoanele care traverseaza frontiera sa aiba asupra lor acele substante narcotice si substante psihotrope care le sunt necesare pentru tratament, cu conditia ca

la fiecare control sa prezinte o adeverinta eliberata sau autentificata de o autoritate competenta din statul in care isi au resedinta.

7. Arme de foc si munitie

Articolele 77 - 91 abordeaza problematica armelor de foc si munitiilor in contextul cooperarii Schengen. Astfel, se face referire la armonizarea legislatiei nationale referitoare la achizitionarea, detinerea, comertul si instrainarea armelor de foc si munitiilor, precum si la clasificarea armelor de foc. De asemenea, sunt enumerate armele de foc si munitiile interzise, lista armelor de foc pentru care pentru acestea, precum si conditiile in care poate fi eliberata autorizatia

Articolele 88 si 89 reglementeaza modalitatile de achizitionare a munitiei si conditiile in care listele armelor de foc se pot completa sau modifica. Este prevazuta si posibilitatea adoptarii unor legii sau dispozitii mai stricte privind achizitionarea si detinerea armelor de foc si munitiei, iar prin articolul 91 se instituie schimbul de informatii privind achizitionarea de arme de foc si munitii, modalitatea de comunicare a acestora si autoritatea nationala competenta sa trimita si sa primeasca aceste informatii.

8. Sistemul Informatic Schengen (SIS)

Potrivit Titlului IV si VI ale Conventiei de Implementare a Acordului Schengen, statele parti se angajeaza sa creeze si sa administreze un sistem comun de informatii, denumit Schengen Information System (SIS).

Categoriile de date din SIS se refera la persoane si bunuri fata de care s-a introdus o alerta de catre un stat membru, la solicitarea autoritatilor judiciare ale acestuia.

Sediul central al SIS se afla la Strasbourg (Franta), in fiecare stat membru existand o unitate nationala (N SIS), aceasta fiind identica cu fisierele de date ale sectiunilor nationale ale fiecarui stat membru.

Scopul SIS este de a mentine ordinea si siguranta publica, inclusiv securitatea nationala, pe teritoriile statelor membre si de a aplica dispozitiile Conventiei Schengen referitoare la circulatia persoanelor, folosind informatii comunicate prin intermediul SIS.

Alerta introdusa de un stat membru poate fi anulata numai de catre acel stat membru.

In prezent, SIS cuprinde baze de date din 15 state membre plus Islanda, Norvegia si Elvetia. Urmatoarea generatie a SIS, respectiv SIS II va integra baze de date din cele 25 de state membre si in curs de aderare, pana in 2006.

Protectia datelor in cadrul SIS

Conventia Schengen mentioneaza ca datele din SIS pot fi copiate numai in scopuri tehnice, cu conditia ca aceasta copiere sa fie necesara pentru ca autoritatile competente sa poata efectua o cautare directa.

Datele nu pot fi utilizate in scopuri administrative.

Alerta introdusa in SIS nu poate fi accesata, suplimentata, corectata sau modificata decat de partea care a introdus-o.

Persoanele au dreptul de a avea acces la datele personale introduse in SIS, potrivit legislatiei nationale, daca ele solicita acest lucru.

Datele introduse in SIS in scopul localizarii persoanelor urmarite se pastreaza numai atata timp cat este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate.

Orice persoana are dreptul sa ceara autoritatilor de control sa verifice datele introduse in Sistemul de Informatii Schengen cu privire la ea insasi si modul in care au fost folosite aceste date. Acest drept este reglementat de legislatia nationala a partii contractante careia i se adreseaza solicitarea. Daca datele au fost introduse de o alta parte contractanta, verificarea se efectueaza in stransa coordonare cu autoritatea de control a acelei parti contractante.