Organizatii Economice Internationale - C.A.E.R

Organizatii Economice Internationale

C.A.E.R

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) a fost creat la initiativa URSS in 1949 ca organizatie economica a statelor comuniste europene pentru a constitui un echivalent al Comunitatii Economice Europene. CAER-ul a fost raspunsul la Planul Marshall. El avea misiunea de a stimula comertul dintre tarile din blocul estic. In realitate, URSS nu a putut oferi tarilor comuniste un ajutor comparabil cu cel acordat de SUA tarilor occidentale. Membre ale CAER erau: URSS, RDG, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria si Romania. Alte tari comuniste neeuropene (Mongolia, Cuba, Vietnam) au luat si ele parte in ultimii ani la unele sesiuni ale Consiliului. La activitatea CAER nu au luat parte Republica Populara Chineza, Coreea de Nord si Albania. Secretariatul si multe din Comisiile CAER aveau sediul la Moscova. CAER nu a reusit sa indeplineasca rolul pentru care fusese creat, in principal datorita sistemului planificat centralizat al economiei statelor membre, schimburile de marfuri continuand sa se desfasoare prin tratative bilaterale cu pastrarea echilibrului balantei de plati. Indeosebi incepand din anul 1962, delegatiile romane in CAER au avut o pozitie critica in CAER la adresa propunerilor sovietice de integrare a economiilor acestor tari.

Organe de baza

• Sesiunea Consiliului, este organul suprem al CAER. Ea este imputernicita sa dezbata toate problemele care intra in competenta Consiliului si sa adopte recomandari si hotarari conform prezentului Statut
• Consfatuirea Reprezentantilor tarilor in Consiliu
• Comisiile permanente
• Secretariatul

Ulterior au mai fost admise Albania (din 1949 pana in 1961), Cuba (in 1972), Republica Democratica Germana (in 1950), Mongolia (in 1962) si Vietnam (in 1978), in calitate de membri deplini. Iugoslavia a participat din anul 1964 ca membru asociat, iar China si Coreea de Nord s-au bucurat de statutul de observator.

Infiintat in mod ostentativ ca raspuns la planul marshall si la integrarea economica inceputa in Europa Occidentala, caer a contribuit doar in mica masura la dezvoltarea economica integrata a blocului socialist pana la revizuirea, in anul 1959, a statutului, care a pus un mai mare accent pe cooperarea economica si tehnica dintre tarile membre. caer a promovat cooperarea economica in comertul exterior si coordonarea planurilor economice nationale. In  anul 1975 a fost adoptat un plan de integrare multilaterala care prevedea dezvoltarea proiectelor industriale comune. Totusi, pentru ca toate deciziile adoptate de CAER trebuiau sa fie unanime, multe dintre planurile si proiectele propuse au fost respinse de unele tari membre - ca Germania de Est si Romania - care cautau sa duca o politica economica independente si/sau erau incredintate ca majoritatea avantajelor de pe urma colaborarii erau obtinute de URSS.

Refuzul CE de a lua parte la negocieri comerciale inter-blocuri i-a stimulat pe membrii caer sa urmeze exemplul Iugoslaviei si sa-si creeze legaturi economice individuale cu tarile vestice. CAER a reusit totusi sa incheie acorduri de cooperare cu Finlanda (1973), Irak (1975) si Mexic (1975).

In sedinta din luna aprilie a Centrului de Studii Ruse si Sovietice, condus cu rigoare si competenta de dl. Vasile Buga, au fost audiate doua excelente comunicari, prezentate de tinerii cercetatori Liviu Taranu si Brandusa Costache, privind infiintarea si activitatea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), precum si locul Romaniei in acest organism.

In legatura cu circumstantele crearii CAER, in cursul discutiilor, s-au conturat doua puncte de vedere: a) mentionarea Romaniei ca initiatoare, alaturi de Uniunea Sovietica, a consfatuirii care a pus bazele CAER, a fost o manevra a Moscovei pentru a da impresia ca si tarile satelite aveau initiative; b) Romania a facut efectiv o propunere privind crearea unei structuri de colaborare economica a URSS si tarilor est-europene din sfera de influenta a Uniunii Sovietice.

Cercetatoarea rusa Nina Bistrova este, dupa stiinta noastra, ultima care s-a ocupat de infiintarea CAER, in lucrarea ei URSS si geneza confruntarii blocurilor militare in Europa, 1945-1955, in limba rusa (Moscova, 2007). Ea aminteste ca decizia convocarii unei consfatuiri inchise, in ianuarie 1949, a URSS si tarilor satelite (Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria), a fost luata de Biroul Politic al Partidului Comunist (bolsevic) al Uniunii Sovietice la 23 decembrie 1948, Ministerul de Externe sovietic fiind insarcinat cu invitarea participantilor, cu precizarea ca initiativa apartinea Uniunii Sovietice si Romaniei.

Atat din activitatea CAER, cat si din aceea a Tratatului de la Varsovia, se stie ca, intr-un sir de imprejurari, Moscova a solicitat partenerilor ei sa formuleze propuneri si puncte de vedere ca si cum initiativa le-ar fi apartinut satelitilor. Patronul sovietic nu dorea ca pozitia sa atotputernica in cadrul celor doua organisme sa fie atat de evidenta. In consecinta, Kremlinul fie "sugera" initiative, fie isi asocia satelitii la initiativele sale. Ar fi, asadar, foarte posibil ca mentionarea Romaniei, alaturi de URSS, drept fondatoare a CAER, sa fie doar o simpla manevra diplomatica.

In ce ne priveste, credem ca, in cazul discutat aici, Romania a avut, realmente, o initiativa, care, aflandu-se in concordanta cu intentiile insesi ale Uniunii Sovietice, a fost acceptata. Ne intemeiem, in acest punct de vedere, pe informatiile furnizate de istoricul rus Leonid I. Ghibianski, unul dintre cei mai avizati specialisti in istoria blocului sovietic. Intr-un studiu publicat in vol. Razboiul rece, 1945-1963. Retrospectiva istorica (Moscova, 2003, pp. 175-176), el arata ca, in toamna anului 1948, in timp ce Stalin se afla la odihna in Caucaz, ambasadorul sovietic la Bucuresti, Serghei I. Kavtaradze, a transmis propunerea facuta de Vasile Luca, pe atunci, secretar al CC al PMR si ministru de Finante, privind crearea unui "bloc economic", alcatuit din URSS si tarile de democratie populara.

La 21 ianuarie 1949, Molotov, care primise aprobarea lui Stalin, a comunicat lui Kavtaradze ca "prietenii de la Moscova" (formula utilizata de sovietici pentru a desemna factorii de decizie de la Kremlin) nu obiecteaza la propunerea partii romane privind o mai stransa colaborare economica, dar ca - potrivit formularii date de istoricul rus, care a vazut telegrama - termenul de "bloc economic necesita explicatii".

Leonid I. Ghibianski se intreaba el insusi daca in crearea CAER a existat, intr-adevar, si o initiativa romaneasca, avand in vedere ca - asa cum s-a aratat - Uniunea Sovietica ii folosea, uneori, pe sateliti ca portavoce a planurilor ei. Cererea lui Molotov ca partea romana sa explice ce intelege prin "bloc economic" este considerata de istoricul rus drept un argument in favoarea tezei ca a existat o initiativa romaneasca. Credem ca Leonid I. Ghibianski are dreptate. In iarna 1947-1948, a existat o convergenta intre intentia URSS de a crea o structura de coordonare si control economic in cadrul blocului sovietic, precum si dorinta unor sateliti - intre care si Romania - de a consolida si dezvolta legaturile economice dintre URSS si tarile de democratie populara. In cazul de fata, cuvantul hotarator a apartinut, evident, URSS, dar Kremlinul a fost bucuros sa poata prezenta decizia sa ca fiind luata impreuna cu Romania.

In opinia noastra, evenimentele se articuleaza in felul urmator: 1) in toamna anului 1948, partea romana, prin Vasile Luca, comunica Moscovei propunerea de a se crea un bloc economic, compus din URSS si tarile de democratie populara; 2) la 23 decembrie 1949, Biroul Politic sovietic decide convocarea, la 5 ianuarie 1949, a unei consfatuiri secrete cu participarea URSS, Bulgariei, Cehoslovaciei, Poloniei, Romaniei si Ungariei, consfatuire aratata a fi rodul initiativei Uniunii Sovietice si Romaniei; 3) consfatuirea se desfasoara la Moscova, in zilele de 5-8 ianuarie 1949; 4) in sedinta Biroului Politic al CC al PMR, din 10 ianuarie 1949, Gheorghiu-Dej informand despre consfatuirea de la Moscova, afirma: "initiativa discutarii acestei probleme apartine conducerii partidului nostru, si in discutiile care au urmat a fost mentionat acest lucru. Ideea a fost gasita de foarte mare importanta si s-a subliniat chiar ca am intarziat" (declaratia lui Gheorghiu-Dej este de primit cu cuvenita rezerva critica); 5) dupa decizia crearii CAER, la 21 ianuarie 1949, V.M. Molotov i-a cerut lui Kavtaradze sa comunice lui Vasile Luca ca URSS era, in prinicipiu, de acord cu propunerea sa, dar dorea explicatii privind termenul "bloc economic".

Este o ironie a istoriei ca, din anii '60, participarea Romaniei la CAER avea sa devina una din sursele de tensiune in raporturile romano-sovietice, conducerea de la Bucuresti opunandu-se vehement incercarilor de subordonare economica intreprinse de "marele frate" sovietic. Este si motivul tacerii desavarsite care s-a asternut asupra initiativei romanesti din 1947-1948.

Deoarece,  din 1945, a intrat in sfera de influenta sovietica, Romania nu a mai putut  desfasura legaturile traditionale de politica externa avute in perioada  interbelica. 

Prin  tratatul de pace, semnat la Conferinta de la Paris, la 10 decembrie 1947,  recunostea anularea dictatului de la Viena, din 1940, dar consfiintea si  juridic ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei si a tinutului Herta de catre  U.R.S.S. Romania a devenit membra a Organizatiei Natiunilor Unite in anul 1955.  Dupa  al Doilea Razboi Mondial, U.R.S.S. a impus Romaniei orientarea politicii sale  externe mai cu seama catre Est si restrangerea relatiilor cu lumea occidentala  la minimum.  Romania  avea aceeasi pozitie fata de evenimente cu cea a U.R.S.S. si a lagarului  comunist.  Statul  roman a devenit, in 1949, membru fondator al Consiliului de Ajutor Economic  Reciproc (organizatia economica a tarilor comuniste, C.A.E.R.), cu sediul la  Moscova, si a Organizatiei Tratatului de la Varsovia, creata in 1955, alianta  militara a statelor comuniste satelite ale Uniunii Sovietice, opusa N.A.T.O.   Abia  la cativa ani dupa moartea lui Stalin, Gheorghe Gheorghiu-Dej a inceput sa  promoveze o politica de distantare fata de U.R.S.S., mai ales dupa 1958, cand  trupele sovietice au fost retrase din Romania.  

Insa  nu s-a pus niciodata problema sa fie parasite C.A.E.R. si Organizatia  Tratatului de la Varsovia.   Romania  s-a pronuntat, in anul 1964, pentru limitarea amestecului sovietic in treburile  interne ale altor tari comuniste, pe fondul neintelegerilor dintre sovietici si  chinezi. Tot in 1964, Romania a condamnat si planul Valev, de integrare economica a tarilor socialiste, prin care  se propunea ca zone din sud-estul Romaniei, nord-estul Bulgariei si parti din  U.R.S.S. sa se specializeze in productia agricola .   Tara  noastra a inceput, dupa 1960,  sa  dezvolte relatii si cu state democratice din Occident, pentru a importa  tehnologie necesara industrializarii.

Drept urmare a schimbarilor politice din anul 1989 si 1990, CAER s-a autodesfiintat in 1991.