Ce vrea Noua Ordine Mondiala

Ce vrea Noua Ordine Mondiala

DEMOCRATIA DE TIP OCCIDENTAL

Cu zece ani in urma, inainte de 'glasnost' si de 'perestroica' si de reunificarea Germaniei, intr-una din rarele sale aparitii publice, Alexandr Soljenitin a fost intrebat cum vede el solutia dezastrului sovietic. Raspunsul lui a fost: 'E necesara regenerarea poporului din Uniunea Sovietica.' Nici n-a pomenit 'democratia de tip occidental' - pe care o traia si-o cunostea bine. Ne-am mirat atunci si nu l-am inteles. Dar astazi stim ca salvarea Romaniei vine prin regenerarea si asanarea morala, intelectuala, juridica si economica, pornind de la individ si terminand cu structura cea mai larga a statului si nu din imitarea formelor externe de guvernamant din tarile vestice cu toata coruptia lor. Iata cateva aspecte ale 'democratiei de tip occidental' din Statele Unite.

Sub pretext ca 'lupta impotriva traficului cu stupefiante', agentiile guvernului federal confisca averea mobila si imobila a cetatenilor nevinovati care nici macar nu sunt acuzati de nimic si nu sunt nici macar arestati ori adusi in fata justitiei. Un simplu denunt al oricui, indiferent cat de mincinos, este suficient. In realitate, agentii federali isi pun ochii pe cate-o proprietate si apoi pretind ca au primit un denunt impotriva proprietarului - sau solicita un denunt. In fiecare an, sunt in medie 52.000 de victime ale acestor procedee. Pare de necrezut? Sa vedem:

Paul si Rosie Berger din Sand Springs, Montana, in varsta de 84 si 91 de ani respectiv, s-au trezit la 6 si jumatate in dimineata zilei de Miercuri, 25 Martie 1993 cu o banda de 20 de agenti federali care i-au terorizat si brutalizat timp de 6 ore in asa chip incat dupa aceea au trebuit sa fie dusi la spital. Timp de 6 ore nu li s-a permis sa vorbeasca cu nimeni si nimanui nu i s-a permis sa se ocupe de ei. Agentii federali au confiscat de la sotii Berger doua camionete si utilaj agricol (Don McAlvany, The Waco Massacre: A Case Study on the Emerging American Police State, Iulie 1993, apud Catholic Family News, 'The Nazi-communist takeover is under way in America', Octombrie 1994, pp. 12-18, 23).

Rusty Hardenburg din Ohio s-a trezit cu peste 12 agenti FBI inarmati care i-au confiscat cele peste 100 de computere de care avea nevoie in munca pe care o depunea la serviciile Rusty'n'Eddie Bulletin Board. Rusty Hardenburg n-a fost nici macar acuzat de absolut nimic; nimeni altcineva n-a fost nici acuzat nici arestat; dar agentii federali au luat prada si-au ramas cu ea (ibidem).

In 1989 farmacia lui Robert Harwood din California i-a fost luata sub pretext ca ar fi putut distribui valium fara reteta. N-a avut loc nici un proces; nu s-a dovedit niciodata nimic impotriva lui Robert Harwood; dar guvernul i-a confiscat atat cladirea cat si marfa din farmacie. Atat Robert Harwood cat si sotia lui au murit din cauza persecutiilor pe care le-au suferit din partea guvernului (ibidem).

Don Carlson din San Diego, California s-a trezit intr-o dimineata in 1992 din cauza ca cineva ii darama usa de la intrare. Crezand ca sunt banditi care cauta sa-l jefuiasca (si nu era departe de adevar), Carlson si-a luat pistolul si-a tras un foc inspre invadatori. Acestia erau agenti FBI si-au raspuns cu o grenada care l-a ranit pe Carlson in asa fel incat si-a pierdut pentru totdeauna uzul bratului si piciorului drept. Agentii federali nu aveau nici un fel de dovada ori plangere impotriva lui Carlson si nici nu exista nici un fel de banuiala impotriva lui (emisiunea televizata 60 Minutes, CBS, 22 August 1992).

Sotii Hasselman din nordul Californiei isi luau dejunul intr-o dimineata cand in casa lor a dat buzna o banda inarmata; crezand ca sunt banditi neoficiali, doamna Hasselman a incercat sa telefoneze plitiei - dar atat ea cat si sotul ei au fost trantiti la pamant si imobilizati acolo o ora si jumatate (Catholic Family News, loc. cit.).

Intr-o seara friguroasa de Martie din 1993, Janice Hart, cosmeticiana din Portland, Oregon, intorcandu-se de la pravalie unde fusese sa cumpere alimente insotita de cei doi copii ai ei de 12 si 4 ani si un copil de 9 ani al unei vecine, si-a gasit casa sparta si ravasita de o banda inarmata care s-au dovedit ulterior a fi agenti federali ai biroului Alcoolului, Tutunului si Armelor de Foc (BATF). Dandu-se jos din masina, Janice Hart a fost trasa in casa de unul dintre ei care i-a spus: 'Inchisoarea te paste.' Copiii au fost brutalizati; masina a fost perchezitionata; iar in casa, Janice Hart privea cu uimire cum agentii BATF ii golesc dulapurile si sertarele, trantind farfuriile si paharele de podea si smulgand hainele de pe umerase. Ea a spus: 'Ma numesc Janice Hart. Astea sunt lucrurile mele,' la care agentii au raspuns: 'Ai s-ajungi la-nchisoare, Janice.' Apoi opt agenti au dus-o in pivnita unde au interogat-o timp de peste o ora, fara sa-i permita sa intre in legatura cu nimeni. In cele din urma au dus-o la politie si i-au deschis un dosar, luandu-i amprentele digitale; dupa care, privind amprentele, o femeie de la politie a spus: 'Nu e asta persoana', si-ntorcandu-se spre Janice Hart i-a spus: 'Poti pleca acasa' (The Oregonian din 7 Martie 1993, apud Catholic Family News, loc. cit.).

Willie Jones, comerciant din Texas, era in drum spre Houston unde intentiona sa cumpere puieti pentru comertul lui agricol, pe care intentiona sa-i plateasca cu bani pesin. Agentii federali insa i-au confiscat suma de $9.000, fara sa-l acuze de nimica si fara sa existe nici un cap de acuzare si nici o banuiala impotriva lui. Intrebati de reporterul programului 60 Minutes pe ce s-a bazat confiscarea banilor, agentii federali au raspuns ca drepturile cetatenesti garantate de constitutie nu se aplica in cazuri civile, numai in cazuri penale; cu alte cuvinte, criminalul acuzat de o crima are drepturi cetatenesti, dar cetateanul nevinovat care nu este acuzat de nimic NU ARE DREPTURI CETATENESTI.

Dreptul comun al coloniilor care s-au constituit in Statele Unite ale Americii arata ca 'libertatile constau in principal din folosirea libera a securitatii personale, a libertatii personale si a proprietatii personale.' Treptat au fost insa infiintate agentii federale ca BATF (Bureau of Alcohol,Tobacco, and Firearms), FBI (Federal Bureau of Investigation), IRS (Internal Revenue Service) si DEA (Drug Enforcement Administration) care constituie o aparatura de oprimare tiranica ce se considera deasupra legii. O ilustrare a actiunilor acestor agentii este masacrul de la Waco, Texas.

La 28 Februarie 1993, agentii BATF, pretextand ca exista banuiala ca unii copii ar fi prost tratati in complexul de locuinte din Waco, au inceput un asediu de 51 de zile, pe durata caruia au torturat cei 86 de oameni, intre care 24 de copii, privandu-i de electricitate, taindu-le aprovizionarea si contactul cu exteriorul, privandu-i de somn si odihna prin lumina orbitoare proiectata toata noaptea si zgomote asurzitoare continui de animale in agonie si de monodii tibetane, punctate cu cantece in care refrenul era 'ai sa fii ars', ca in cele din urma sa-i impuste din helicoptere, sa-i gazeze, sa-i striveasca cu tancurile si sa le dea foc. Cercetarile anterioare dovedisera ca nici un copil nu fusese niciodata maltratat acolo. Victimele erau membrii unui grup numit Branch Davidians care studiau Biblia sub indrumarea lui David Koresh, si-si castigau existenta muncind in diferite profesiuni in localitatile din apropiere. Toate pretextele sub care au fost torturate si ucise aceste victime ale guvernului federal (maltratarea copiilor, depozit de arme ilegale) s-au dovedit mincinoase, dupa cum tot o minciuna este faptul ca cei peste 100 de agenti inarmati cu tancuri, cu helicoptere, cu aruncatoare de flacari, au fost nevoiti sa inceapa asediul pentru ca nu li s-a permis sa patrunda in cladire. Atacul fusese planuit de mult in asa fel incat sa extermine toate victimele si pentru antrenarea ucigasilor cu aproape un an inainte se construise in Arkansas o cladire identica cu cea ocupata de victimele guvernului. Agentii federali si-au inceput operatia nu somand sau cerand sa fie lasati sa intre, ci impuscand civilii neinarmati care lucrau in curte, impuscand cainii si impuscand prin plafon din helicopter o tanara mama care sedea pe pat alaptandu-si copilul. La 19 Aprilie, acesti agenti atat de ingrijorati de 'maltratarea copiilor' au pompat timp de 6 ore gazul CS (malonitril o-clorobenziliden) in incaperile in care se refugiasera mamele cu copiii, un gaz pe care Statele Unite s-au angajat la conventia de la Paris impotriva armamentului chimic sa nu-l foloseasca nici macar impotriva trupelor inamice in razboi, un gaz care imobilizeaza inainte de a ucide facand imposibila fuga victimelor, un gaz extrem de inflamabil. Agentii federali si-au aratat clar intentia de a ucide, nu de a evacua, pe toti acei copii de maltratarea carora erau asa de ingrijorati; caci au telefonat tuturor spitalelor din jur si pana si spitalelor din Dallas, avertizandu-le ca vor avea un numar mare de pacienti cu arsuri - dar n-au chemat pompierii decat la o jumatate de ora dupa ce-au dat foc victimelor de la Waco, asteptand ca focul sa ucida toti supravietuitorii si sa stearga orice urma; apoi au daramat cladirile cu tancurile peste victimele gazate si arse, astfel incat eventualii supravietuitori sa moara striviti si sa fie imposibil de reconstituit cursul evenimentelor. Cadavrul lui David Koresh a fost gasit cu un glonte in mijlocul fruntii, alaturi de cadavrul lui Steve Schneider care avea un glonte in ceafa; amandoi au fost declarati 'sinucisi' (McAlvany, apud Catholic Family News).

BATF a executat mii de raiduri similare in Statele Unite, practicand 'democratia de tip occidental.' Numai in 1993, scrie McAlvany, 'BATF a invadat 2000 de case si pravalii ucigand multe victime nevinovate si confiscand bunuri in valoare de zeci de milioane.' Subcomitetul Senatului pentru Justitie a raportat ca '75% din actiunile BATF-ului au fost indreptate impotriva unor cetateni nevinovati fara intentii sau cunostinte de vreo faradelege, care-au cazut in capcane pregatite de BATF.' Intr-o astfel de capcana a cazut familia Weaver din Idaho.

Randall (Randy) Weaver traia cu sotia, trei copiii si un caine in casa lui de la Ruby Ridge din Idaho, unde, sub pretext ca ar fi vandut o pusca unui agent federal secret careia ii scurtase teava cu un centimetru (ulterior s-a dovedit ca Randall Weaver vanduse o pusca normala si legala, dar agentii federali au scurtat teava pustii) a fost inconjurat de o banda de agenti federali si jandarmi locali care venisera sa ucida, nu sa aresteze. Au inceput prin a impusca cainele care-i mirosise cum se furisasera ascunsi prin tufisuri; apoi l-au impuscat in spate pe Sammy Weaver, copil de 14 ani, asasinandu-l; prietenul familiei, Kevin Harris, a ripostat in legitima aparare si in acest schimb de focuri a fost ucis marsalul William F. Degan. Cu toate eforturile de musamalizare ale guvernului, s-a aflat ulterior ca William Degan a fost impuscat din spate, nu din fata, deci nu de catre victimele asediului. Lon Horiuchi si Richard Rogers, doi agenti FBI, au fost trimisi de urgenta la Ruby Ridge cu o armata de 50 de oameni si cu ordin sa traga in orice forma omeneasca fara sa astepte vreun semn de ostilitate (in mod legal agentii guvernului n-au voie sa traga decat in legitima aparare). Inarmat cu aceste dispozitii, agentul federal Lon Horiuchi a impuscat-o in gat pe Vicky Weaver, care-si tinea sugarul la san, in usa casei ei, zdrobindu-i capul. Acelasi Horiuchi a aparut ulterior printre ucigasii federali de la Waco, Texas (Raportul confidential al Departamentului Justitiei, citat in The Balance, Decembrie 1994, p. 4). Intentia trupelor de asalt a fost sa ucida toate victimele si sa le dea foc, ca la Waco si doar prezenta de spirit a unui reporter care le-a dat de stire ca filmeaza totul i-a oprit (McAlvany, apud Catholic Family News). Sub pretext ca fusese ucis William F. Degan, supravietuitorii au fost inchisi si acuzati de 'complot de a asasina functionarii guvernului.' Randall Weaver a ajuns in inchisoare si fiicele lui pe drumuri. Desi a fost gasit nevinovat de catre juriu, Randall Weaver, cu sotia moarta, fiul ucis, viata zdrobita, a fost condamnat de judecator la plata unei amenzi mari pe care nu avea de unde s-o plateasca.

S-ar parea ca metoda favorita a agentilor federali de tratare cu publicului este asasinarea si arderea. Tot asasinat si ars a fost Gordon Kahl, dupa ce o trupa de agenti insotiti de jandarmi locali i-au atinut drumul in stil banditesc cand se intorcea cu sotia, fiul si prieteni din Medina. Jandarmii au deschis focul asupra lor fara sa-i someze, fara sa se identifice si fara nici macar sa invoce vreun pretext oarecare. Banuind un atac banditesc din partea autoritatilor, fiul lui Gordon Kahl, Yorie, care-si adora tatal, insistase sa-si schimbe hainele; imbracat cu jacheta si palaria tatalui sau, Yorie Kahl a fost impuscat in stil de executie, si-a scapat cu viata ca prin minune - ca sa fie arestat, fara sa fi facut absolut nimic si sa fie si astazi in inchisoare, dupa 11 ani. Nu e singurul detinut politic care geme in inchisorile americane pentru ca a iubit dreptatea si adevarul. Gordon Kahl a fost asasinat in 1983 de catre agenti federali in Arkansas si casa in care se gasea cadavrul lui a fost arsa (ibidem).

De ce comit agentii federali aceste fapte? McAlvany scrie: '1. Ca sa faca bani. Ca piratii din Marea Caraibilor, cei care 'fac ordine' isi impart prada intre ei si cu agentiile lor (locale, de stat si federale) dupa raid. 2. Ca sa-i distruga pe cei care nu le sunt simpatici, cei care rezista actiunilor lor de fortare si de reglementare si care protesteaza prea tare la metodele folosite impotriva lor. 3. Ca sa-si faca reclama si 4. Ca sa sperie oamenii si sa-i faca sa se supuna guvernului in toate ca sa nu pateasca la fel' (Catholic Family News, pp. 12-13). Victimele torturate si ucise cu atata cruzime la Waco, Texas erau un grup care traia pe proprietatea proprie si muncea independent in diferite profesiuni. Erau un grup de oameni religiosi care credeau in dreptul garantat de constitutie de a purta arma. Randall Weaver si familia lui traiau independent in casa lor si credeau in dreptul lor garantat de constitutie de a purta arma. Gordon Kahl, erou militar, era un om foarte respectat si mult admirat de toti cei care-l cunosteau, carora le explica constitutia si felul in care este incalcata. Nu acestia sunt cetatenii ideali ai Noii Ordini Mondiale - ci hoardele de vite care intra cuminti in tarcuri unde asteapta ca guvernul sa le dea de mancare, sa le dea de lucru, sa le dea ingrijire medicala si sa-i duca la abator cand crede de cuviinta. E usor de vazut de ce sunt executati, eliminati si lichidati oamenii capabili, demni si liberi din Statele Unite; exact asa au procedat autoritatile sovietice cand au 'eliberat' tarile satelite si-au instaurat 'democratia de tip socialist'. Dar de ce tin agentii BATF sa dea foc victimelor? De ce neaparat acest ritual al focului? Am vazut in reportajele filmate agentii BATF cum stateau in jurul cladirii in care ardeau cei 86 de femei, barbati si copii nevinovati din Waco facand gesturi ciudate de parca se inchinau - dar nu stim cui si in ce ritual.

Tot timpul cat a durat tortura si asediul victimelor de la Waco, Texas, publicul a fost inundat de o propaganda intensiva prin mass-media si prin toate canalele guvernamentale, impunandu-se lozinca: 'erau niste fanatici religiosi care aveau arme si-si merita soarta.' Dar nu toate creierele din America au putut fi spalate astfel. Unii sunt nedumeriti si se intreaba cat de bine sunt feriti de maltratare copiii cand sunt ucisi prin foc, prin gazare si striviti sub tancuri. Au inceput sa se ridice voci ale unora care se intreaba de ce trebuie lichidati cu atata cruzime oameni muncitori si cinstiti care au boala sa citeasca Biblia. Drept raspuns la aceasta nedumerire, guvernul i-a pedepsit pe cei doi agenti federali, Charles A. Sarabyn si Phillip J. Chojnacki, care condusesera masacrul de la Waco, mutandu-i la Washington. Dar cei doi agenti au refuzat sa-si ia postul in primire la Washington (unde salariile lor erau mai mici), si-au ramas astfel fara serviciu - dar nu pentru multa vreme; ambii au facut intampinare si-au cerut sa fie reinstituiti in posturi cu plata retroactiva. Sarabyn il acuza pe alt agent, James Cavanaugh, pentru ca i-ar fi ascuns unele informatii care i-ar fi permis sa evite dezastrul de la Waco. E greu de aflat adevarul la BATF. Aceasta agentie a avut in 1993 un buget de $359 milioane, dintre care $280 de milioane erau alocate 'mentinerii ordinii'. BATF a confiscat in acel an 15.011 pusti, la pret de $18.553 de pusca; majoritatea au fost confiscate pe nedrept, caci erau arme legale detinute in mod legal. Sute de cetateni nevinovati au devenit victimele BATF-ului; sute de oameni vin acasa de la lucru si-si gasesc locuinta distrusa. Dar in fine un agent BATF a ucis si un om care nu e complect nevinovat: un agent BATF din Sacramento a tras un glonte in cap unui alt agent BATF. La Chicago, intreg biroul BATF este sub investigatii pentru luare de mita, pentru delapidare si pentru ca confisca arme de la cetateni nevinovati pe care le vand apoi pe sub mana bandelor de criminali; sase agenti din Chicago au fost gasiti pasibili de pedeapsa si-au fost pedepsiti - cu transferul (The Balance, Decembrie 1994, p. 6).

Din paginile astea, agentii federali apar in majoritatea lor ca niste ticalosi lipsiti de orice scrupule. Astfel de oameni sunt promovati in guvernul 'democratiei de tip occidental'; de astfel de oameni are nevoie Noua Ordine Mondiala pentru intimidarea maselor. Acum 20 de ani, in Statele Unite te bucurai cand vedeai un politist, stiind ca vei fi aparat daca esti nevinovat. Astazi, politistii se comporta ca si banditii. Capii politiei din Washington, D.C. si din New York au declarat ca mare parte din coruptia care domneste in randurile politiei provine din faptul ca au fost recrutati criminali cu antecedente penale printre politisti (The CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 5).

La 7 Octombrie 1994, Congresul american a votat o lege care cere companiilor telefonice sa instaleze aparatura de spionat toate convorbirile telefonice. Primii patru ani, contribuabilii vor plati primele $500 de milioane din costul instalatiilor, dupa care companiile vor trebui sa acopere restul (estimat la cateva miliarde de dolari) pe care-l vor recupera desigur de la abonati. Congresul discuta acest lucru cu Comisia Federala pentru Comunicatii (Federal Communications Commission, FCC). Roy Neal, Presedintele Asociatiei Telefoanelor din Statele Unite, spune ca 'abonatii telefoanelor vor plati prin abonamentul lor, nu contribuabilii' (Informationweek, 24 Octombrie 1994, p. 24). Comunicatiile radio sunt de mult interceptate si spionate, ne asigura specialistii, dar marelui public nu i se spune asta (Informationweek, 7 Noiembrie 1994, p. 8). Publicul a aflat insa despre un alt proiect al guvernului si s-a revoltat: si anume despre proiectul de a lua sub control total miscarea fiecarui vehicul particular, astfel incat nu proprietarul si soferul masinii sa-i determine traseul ci aparatura electronica programata de organe de control guvernamental, printr-o actiune numita 'sosele inteligente' (smart highways) (Informationweek, 5 Decembrie 1994, p. 106). Cartea lui Charles Ostman, Total Surveillance: Your Life on a Chip zugraveste un viitor in care tehnica de identificare a DNA-ului folosita de FBI va fi ingemanata cu sistemul de asistenta medicala nationala promovat de Bill si Hillary Clinton (care foloseste o cartoteca electronica), cu cartoteca de identitate a salariatului, cu numarul sub care te urmareste IRS (Internal Revenue Service) si cu activitatea Organizatiei de Spionaj National (Mondo 2000 No. 13 p. 16, apud Informationweek, 26 Decembrie 1994, p. 57).

Controlul perfect asupra iobagilor va fi realizat cand in loc de bani se va folosi o carte de credit electronica in 'societatea fara bani'. Salariul muncitorului va fi intrat in computerul central, de unde muncitorul va cheltui cat vrea folosindu-se de o cartoteca electronica care valideaza plata pentru bunurile cumparate prin transferul electronic al pretului cumparaturii din contul lui in contul vanzatorului. Un consortiu bancar numit Mondex va inaugura aceste cartoteci, a caror folosire e deocamdata benevola. 'Ne va parea bine cand nu vom mai fi obligati sa cautam maruntis potrivit', scrie un propagandist (Informationweek, 17 Octombrie 1994, p. 10), dar nu mai scrie ce se intampla daca contul tau este radiat din computerul central - din greseala, prin reaua functionare a aparaturii, din rautate, sau ca pedeapsa pentru pareri politice incorecte. In mod ironic, la cateva pagini distanta gasim un caz in care un escroc a furat 60.000 de numere de astfel de conturi electronice de la compania telefonica MCI si le-a vandut unora care le-au folosit in mod fraudulos, provocand pagube de $50 milioane (ibidem, p. 22).

Trei proprietari de casa din Berkeley, California, Alexandra White, Joseph Deringer si Richard Graham, au protestat cand agentia guvernamentala HUD (Housing and Urban Development) a plasat un local pentru vagabonzi alcoolici (homeless alcoholics) in vecinatatea caselor lor. In afara de pericolul pe care-l constituie vagabonzii alcoolici care ataca, fura si ucid, chiar daca scapa de aceste atacuri, localnicii sunt ruinati prin deprecierea proprietatii lor a carei valoare este infinit redusa de o astfel de vecinatate. Pentru c-au indraznit sa protesteze, cei trei au fost amenintati cu un an inchisoare si amenzi de $100.000 fiecare. Li s-a ordonat sa predea HUD-ului toata corespondenta lor, toate declaratiile si scrierile. Sefa peste HUD este Roberta Achtenberg (descrisa in Introducere in politica zilelor noastre). Cazul s-a bucurat de oarecare notorietate, motiv pentru care ziarul 'conservator' U.S.News and World Report a scris ca 'HUD trebuie sa intervina repede publicand limite precise care sa protejeze dreptul la libera expresie a cetatenilor e una sa obiectezi la vecinatatea cu negrii si alta sa obiectezi la asezarea unui camin pentru alcoolici langa doua pravalii de bauturi alcoolice ' Mortimer Zuckerman, redactor-sef la acea revista, pare sa apere dreptul la libera expresie, nu-i asa? Dar dreptul la libera expresie a fost abolit: 'Actul de inchiriere dreapta' din 1988 interzice proprietarilor sa prefere sa inchirieze oamenilor lipsiti de vicii, caci astfel 'se discrimineaza impotriva celorlalti.' Oricine prefera 'sa nu inchirieze la betivi' sau 'la cei ce abuzeaza de stupefiante' este dat in judecata si condamnat in virtutea acestui act. Primii care beneficiaza de acest act sunt avocatii: o femeie din Salem, Oregon, a dat in judecata un ziar din Oregon pentru ca in Duminica Pastilor a aparut in acel ziar un anunt 'de inchiriat' care se incheia cu 'Sarbatori Fericite!' si ea, ca 'necrestina', s-a simtit lezata. Cazul este sub jurisdictia Robertei Achtenberg (bineinteles, ca 'ne-crestina', ea intelege durerea reclamantei). A doua categorie de oameni care beneficiaza de acest act sunt contopistii angajati ca sa cenzureze tot ce se scrie si se spune in Statele Unite, ca nu cumva sa se strecoare vreo vorbulita care sa 'lezeze' pe cineva ca in cazul de mai sus. Si munca lor nu este inutila: Tim Kearney, coordonatorul programului pentru 'actul de inchiriere dreapta' din 1988 in Montgomery County, Pennsylvania, a dat directiva: 'Daca cineva n-a luat imediat telefonul in mana ca sa raspunda la un anunt 'de inchiriat' pentru ca s-a simtit exclus prin vreo formulare, avem un motiv de plangere. In fiecare zi, victimele sufera dureri si junghiuri de discriminare - care se acumuleaza. Asta inseamna sa lupti pentru drepturi civile.'

Dementa asta 'antidiscriminatorie' n-a coplesit numai creierele spalate ale americanilor. In Elvetia, la 25 Septembrie alegatorii au votat ca renunta la dreptul de libera expresie si prefera cenzura care sa-i apere de 'exprimari rasiste.' Guvernul si news-media lor le-a explicat cum, ca sa fie mai bine 'intrati in Europa', trebuie sa renunte la dreptul de a se exprima liber; si 55 % din cei care s-au prezentat la urne au votat o lege care 'interzice orice expresie publica care justifica, neaga sau minimalizeaza acte de genocid.' Astfel, e interzis in Elvetia sa te indoiesti ca la Auschwitz au fost gazati 4 milioane de evrei, desi atat guvernul sovietic (rus) cat si Crucea Rosie si istoricii israeliti au negat si discreditat acea cifra mincinoasa. Rosmarie Dormann, care a coordonat propaganda pentru aceasta lege, este mahnita pentru ca 45 % din cei care s-au prezentat la urne au votat impotriva cenzurii. Avocatul evreu Sigi Feigel din Zrich este si el trist ca 'aproape jumatate din elvetieni au spus nu', in ciuda propagandei intensive. Tristetea lor este justificata, caci doar 44% din alegatori s-au prezentat la urnele de vot si din acestia 55 % au votat cu ei - deci doar 24 % din elvetieni sunt 'pe linie'. Elvetienii din regiunile rurale s-au opus in mare masura cenzurii; cei care-au votat pentru sunt cei de la orase, unde locuiesc ne-elvetienii. Sigi Feigel, figura proeminenta in Comunitatea Culturala Israeliana din Elvetia, se plange si ca alegatorii elvetieni au votat impotriva propunerii de a trimite soldati elvetieni in alte tari sa 'pazeasca pacea' sub comanda Natiunilor Unite si impotriva acordarii cetateniei copiilor imigrantilor ilegali din Africa si Asia in Elvetia. Si in 1992, alegatorii elvetieni au votat impotriva 'comertului liber' propus de Sigi Feigel. Dar Rosmarie si Sigi se consoleaza cu victoria lor in impunerea cenzurii in Elvetia; de-acum le va fi mult mai usor sa impuna celelalte masuri (The National Vanguard, No. 114, Noiembrie-Decembrie 1994, pp. 9-13). In Italia, primului ministru Silvio Berlusconi i s-a cerut sa-l admonesteze pe un alt ministru pentru ca acesta spusese ca lobby-ul evreiesc din New York a fortat caderea lirei italiene (The CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 7). In Africa de Sud, dupa 'victoria democratiei,' s-au descoperit un foarte mare numar de 'vrajitoare' are au fost pedepsite prin metoda 'democratica' de a-i lega fedeles si a le pune o camera de automobil plina cu benzina, in jurul gatului, careia i se da foc, asigurandu-i astfel victimei suferinte prelungite, in timp ce 'democratii' rad si se bucura vazand cum victima urla cand focul ii mananca cu incetul carnea fetei, gatului si umerilor. Aceasta este metoda preferata a stalpilor 'democratiei' ca Nelson Mandela si sotia lui, care au laudat-o foarte mult in discursuri publice si este si o metoda favorita de 'restabilire a democratiei' in Haiti. Dar unii observatori au remarcat ca cei acuzati de vrajitorie si pedepsiti prin metoda 'colierului cu benzina' nu sunt doar oponentii politici si cei care nu le sunt simpatici lui Mandela si Aristide, ci chiar si oameni de care acestora nu le pasa, dar care sunt ceva mai instariti decat acuzatorii lor. In fosta regiune autonoma Bowa, langa Pietersburg in nord-estul Africii de Sud, in primele 4 luni ale anului 1994 au fost arsi de vii 73 de oameni cu metoda aceasta 'democratica' a 'colierelor cu benzina' (The National Vanguard, No. 114, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 14).

Argumentul pentru eliminarea libertatii practicii medicale si instaurarea medicinii socialiste in Statele Unite este costul exorbitant al ingrijirii medicale, pe care oamenii saraci nu si-l pot permite. Intr-adevar, costul ingrijirii medicale a crescut in mod exponential in ultimii 20 de ani. Pe de o parte guvernul impune si pretinde medicilor si spitalelor o birocratie din ce in ce mai complicata si greoaie, care necesita angajarea unui exces de personal pentru manipularea noianului de hartii si formulare cerute; pe de alta, clasa parazita a avocatilor incita pacientii la procese de 'daune cauzate prin eroare medicala' si medicii si spitalele platesc avocati si societati de asigurare care sa-i apere de aceste procese ruinatoare. Apoi exista, desigur si lacomie umana in tagma medicala. Dar principala cauza este monopolul asupra medicinii care a inlocuit in Statele Unite practica libera din trecut. Monopolul care inlocuieste piata libera din totdeauna si in orice domeniu de activitate umana a ruinat acel domeniu de activitate - indiferent daca monopolul este al statului, sau al unei persoane, sau al unui grup de persoane. Azi americanii se vad amenintati de spectrul monopolului statului in medicina. Cel care promoveaza cu forta neobosita medicina socialista (care n-a reusit sa fie legiferata in Congress in 1994, dar ameninta la orizont) este Senatorul Jay Rockefeller (pe numele adevarat Roggenfels, pe care-l purtau bunicii lui inainte de a se fi 'convertit' la crestinism); iar cei care-i spun lui Rockefeller ce sa faca sunt Rothschild si Kissinger. La o intalnire secreta la hotelul lui Rockefeller din Jackson Hole, Wyoming, unde Rockefellerii au in stapanire cea mai mare parte a pamantului tarii, principalele societati de asigurare medicala (stapanite tot de Rockefelleri inca de prin 1910) au cazut de acord sa puna monopol pe medicina si sa elimine libera practica instaurand un plan national de ingrijire medicala care sa acopere pe toti cetatenii Statelor Unite 'astfel incat cei saraci sa se bucure de aceeasi ingrijire medicala ca si cei bogati.' stim cam cum actioneaza egalitarismul asta medical in medicina socialista. Cuvantul de ordine in programul de medicina socialista al lui Clinton este folosirea fortei impotriva populatiei.

Toti cetatenii vor fi fortati sa fie membrii unei societati de asigurare dintre cele aprobate de guvern, platind o cotizatie ridicata direct din salariu; neplata acestei cotizatii se va pedepsi cu amenzi de trei ori mai ridicate. Comitete Regionale ale Sanatatii vor decide cine primeste ingrijire medicala, cand o primeste, sub ce forma o primeste si de la cine. Membrii acestor comitete birocratice vor avea astfel putere asupra vietii si mortii cetatenilor. Numele acestor birocrati este 'paznicii portilor' - titlu masonic (este uimitoare predilectia socialistilor internationalisti pentru frivolitatile oculte si cabalistice; sau pentru ei poate nu sunt frivolitati?) Toti bolnavii vor fi obligati sa se supuna deciziilor acestor contopisti; cine incearca sa obtina tratament medical fara aprobarea acestor 'paznici ai portilor' va fi pedepsit cu amenzi pana la $50.000 si 15 ani inchisoare - si medicul care incearca sa-l ajute la fel. Medicii vor fi obligati sa raporteze guvernului toate amanuntele despre pacientii lor, altfel vor fi amendati cu $10.000. Celor nesupusi li se va confisca averea pe baza unei simple acuze nedovedite, fara nici un proces legal. Toate astea sunt prevazute in proiectul de lege pentru 'ingrijirea medicala nationala.'

O treime din populatia Statelor Unite sufera de obezitate, jumatate sufera de hipotiroidism, bolile copilariei sunt epidemice, o treime din familii au cate un membru cu probleme psihice, jumatate din cetatenii americani vor muri cu o boala cardio-vasculara, o treime din ei vor muri de cancer. Medicina americana este pe locul 14 in lume. Medicii americani n-au voie sa izoleze si sa urmareasca cazurile de SIDA si n-au voie sa prescrie tratamente netoxice si care sa nu faca rau pacientilor; tratamentele cu metode naturale si neotravitoare nu sunt acoperite de asigurarea medicala, nu sunt platite si sunt ridiculizate.

Guvernul obliga toti copiii sa fie vaccinati cu substante care le deterioreaza creierul, le dau infectii, ii fac hiperactivi, dau nastere la cancer infantil si la defecte congenitale si cauzeaza moartea unor sugari (cf. studiul lui Scheibner din 1993). Unora dintre copii aceste vaccinuri le deterioreaza psihicul facandu-i criminali (cf. studiul lui Coulter din 1990). Guvernul otraveste apa de baut din orase cu clor, care este cancerigen si cu flor, care distruge sistemul de imunitate. Dar mortile cauzate de imunizare, clorinare si fluoridizare sunt musamalizate de guvern si medicilor li se interzice sa le dezvaluie.

Numai 5 % din pilulele cu care sunt indopati pacientii au fost testate si numai 3 % din ele au efect binefacator; dar aceste pilule sunt bagate pe gatul pacientilor pentru ca aduc un venit de $100 de miliarde de dolari. Intr-adevar, profitabile sunt industria medicamentelor, industria alimentara, industria medicala ale clanului Rockefeller si-ale stapanilor lui (Dr. Grady A. Deal, Clinton's National Health Care Plan is Fraudulent, Monopolistic, Socialistic and Totalitarian, in CDL, Ianuarie 1995, pp. 4-5).

Dar de ce vor muri o treime din americani de cancer? De ce sunt asa de obezi si diabetici? Dupa luni de investigatii, s-a dovedit ca industria carnii de vitel foloseste droguri cancerigene si potential mortale pentru consumatorii carnii de vitel. Sa lamurim pentru cei ce nu stiu care sunt metodele 'industriei agrare' in Statele Unite.

Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, fermierii mici si mijlocii cresteau vite. Acestea traiau la ferma pe pamant la lumina zilei intr-un mod natural pentru ele. Laptele astfel obtinut era curat si natural, carnea astfel obtinuta se putea manca fara pericol. Dar pamantul era presarat de familii de fermieri muncitori si cinstiti, obisnuiti sa traiasca independent din munca lor. Nu de astfel de cetateni are nevoie guvernul international; in Noua Ordine Mondiala, pamantul trebuie sa apartina celor 400-500 de familii de bancheri internationali ale 'inteleptilor', iar masele trebuie manate sa ingroase randurile plebei de la orase, unde sa li se dea 'paine si circuri' de catre stapanii lor si sa fie total supuse acestora. Astfel, agricultura intensiva cu ingrasaminte artificiale a produs momentan recolte mari care au ruinat si eliminat prin competitie micul fermier - si au ruinat si solul si apele otravindu-le cu DDT si alte produse chimice. Cresterea animalelor in mod intensiv in hale de ciment, in care animalele sunt inghesuite in cutii si tintuite nemiscate in lanturi de la nastere pana la moarte, a eliminat micul producator de carne si lapte, caci a inundat piata cu carne si produse lactate mai ieftine. Pentru obtinerea lor, nu numai ca vitele, porcii si pasarile sunt torturate cu cruzime diabolica in aceste uzine de carne si produse lactate ('factory farms'), dar ca sa le faca sa castige rapid in greutate, sa le faca sa retina apa in tesuturi si sa le impiedece de a muri inainte de taiere de bolile si suferintele inerente modului acesta de viata, sunt impastate cu antibiotice, hormoni de crestere artificiala si steroizi. Apele si solul sunt otravite de produsele acestor uzine de carne vie, de urina concentrata pe suprafete mici, de infectiile care infloresc in aceste conditii de viata ale animalelor. Si substantele chimice cu care se obtine rapid cantitatea de carne vie dorita sunt cancerigene. In final, produsele sanatoase ale micilor fermieri au fost eliminate de pe piata si consumatorii nu mai cumpara de la magazinele bine aprovizionate cu carne si oua decat carne si oua care le dau cancer si care sunt infectate cu salmonella. Salamul cu soia, de care se plang adeptii lozincii 'noi muncim nu gandim', nu era cancerigen cum e carnea pe care o mananca americanul de rand. Bineinteles, cele 400 de familii de stapani nu mananca ce mananca poporul.

Pentru a elimina micul producator de unt, lapte si branza, vacile din uzinele de produse lactate au fost transformate in masini de lapte care produc cu 40 % mai mult lapte decat normal. Tintuite in boxe aliniate in hale de ciment, vacile sunt hranite cu cereale, nu pasc asa cum ar fi natural pentru ele si sufera de paralizii dureroase. Jumatate din vacile de lapte din uzinele americane sufera de mastita si sunt tratate cu antibiotice. In ciuda acestui fapt, procentajul de puroi din laptele pe care-l beau americanii este ridicat. Vacile care traiesc natural in grajd si pe pasune au o viata productiva de 20-25 de ani; vacile din uzinele americane sunt istovite si ucise dupa 4 ani. Carnea obtinuta de la ele contine 60 % din reziduurile chimice periculoase si nepermise din carnea consumata in Statele Unite.

Desi este dovedita nocivitatea hormonilor, antibioticelor, steroizilor, a metodelor de uzina intensiva in exploatarea animalelor pentru produse alimentare, agentiile guvernului Statelor Unite (Food and Drug Administration si United States Department of Agriculture) le-au aprobat, dupa cum au aprobat metode si mai nemiloase de maximizare a profitului monopolurilor si eliminare a clasei de producatori mici si mijlocii: transferul embrionar si ingineria genetica. Dar si fara acestea, viata scurta a animalelor 'domestice' este extrem de cruda in uzinele monopolurilor agro-industriale americane. Vacile sunt dotate de la natura cu enorma afectiune atat pentru viteii lor cat si pentru celelalte animale din cireada si pentru stapanii si paznicii lor. Viteii noi-nascuti sunt imediat luati de la mama si in afara de cele cateva viteluse pastrate pentru uzina de lapte, restul sunt trimisi imediat sau la abator sau la fabricile de carne de vita, unde isi petrec scurta lor viata intr-o tortura continua. Calatoria la abator este un chin pentru aceste biete animale, caci fabricantii de carne sunt interesati de maximizarea profitului, nu de evitarea ranilor si suferintelor animalelor, pe care le maltrateaza, electrocuteaza, bat si tortureaza pentru a le face sa se grabeasca. Au fost vazuti lucratori lovind cu bestialitate animale care-si rupsesera picioarele si agonizau, ca sa le faca sa se ridice pe picioarele rupte. Viteii dusi la uzinele de carne de vitel sunt tintuiti in cutii atat de inguste incat nu se pot nici intoarce, sunt hraniti doar cu hrana lichida care sa-i faca anemici si sa le albeasca carnea si cu antibiotice care sa mascheze degradarea sanatatii lor (Melanie Adcock si Mark Finelli, The Dairy Cow: America's 'Foster mother', in HSUS News, iarna 1995, pp. 20-24). Departamentul Agriculturii Statelor Unite a emis un regulament pentru cresterea vitelor destinate consumului care pare scris de cei mai cruzi, inumani si diabolici proponenti ai uzinelor de carne vie. Din comitetul care-a redactat regulamentul au facut parte persoane ca Jack Albright, de la Universitatea Purdue, care-a afirmat ca 'nicaieri nu scrie ca un vitel are dreptul sa se miste in decursul vietii sale' (The Humane Farming Association, Vol. XII, No. 4, p. 9).

Printre substantele chimice dovedite cancerigene cu care producatorii de carne de vitel otravesc consumatorii este clenbuterolul, care sporeste cresterea zilnica in greutate a viteilor cu 30 % si da carnii de vitel culoarea palida preferata de consumatori. Desi este interzis in Europa, clenbuterolul a fost folosit de fabricantii de carne de acolo, cauzand peste 1.000 de cazuri dovedite de imbolnavire grava care au necesitat spitalizare de urgenta. Ultimul caz este al celor 140 de persoane care s-au otravit cu carne de vitel in 1994 in Spania. In Statele Unite s-a dovedit ca cel putin cinci persoane au murit din cauza ca au mancat aceasta carne de vitel. Una dintre principalele uzine de carne de vitel este Provimi, Inc., al carei presedinte este Aat Groenvelst, fost vice-presedinte al companiei Pricor care produce clenbuterol. Desi Asociatia pentru Agricultura Umana (Humane Farming Association) a semnalat folosirea ilicita a clenbuterolului in industria carnii de vitel si a cerut sa se intervina inca din August 1989, autoritatile au refuzat sa intervina zicand ca s-ar periclita investigatiile daca s-ar institui investigatii! Dupa 5 ani de tergiversari, in fine Food and Drug Administration si vamesii au inceput sa se miste. In Martie 1994, au gasit ca clenbuterolul era cumparat pentru 47 de uzine de carne de vitel. Rezultatul: Ken Cheatham, directorul Asociatiei Producatorilor Americani de Carne de Vitel, a emis o circulara in care fericea producatorii pentru reusita de a musamaliza afacerea si a o tine departe de ochii publicului, si-i indemna pe proprietarii de uzine de carne de vitel sa evite 'aceste incidente' pentru un timp. Agentiile guvernului Statelor Unite (Food and Drug Administration, United States Department of Agriculture) stiu de mult ca se foloseste clenbuterolul otravitor si ilegal in productia carnii de vitel - si tot ce fac este sa musamalizeze 'ca sa nu se produca panica' (The Humane Farming Association, Vol. XII, No. 4, pp. 1-5).

Agentiile guvernamentale sunt foarte grijulii cu profiturile marilor monopoluri. Astfel, Monsanto profita enorm din faptul ca obliga producatorii de lapte sa indoape vacile cu hormonul de crestere asemanator insulinei IGF-1 pe care-l produce. Acest hormon este dovedit cancerigen si cauzeaza cancerul sanului la femeile care beau laptele obtinut de la vaci tratate cu IGF-1, lucru stiut inca din 1989. Recent, Asociatia Medicala Americana si-a exprimat parerea ca 'e necesar sa se mai studieze pericolul pe care-l prezinta laptele cu hormon IGF-1 pentru copii, adolescenti si adulti.' Pana se vor face aceste studii, Food and Drug Administration interzice producatorilor care NU folosesc hormonul cancerigen IGF-1 sa arate acest lucru, caci astfel consumatorii ar putea prefera laptele neotravit celui otravit! Desi insasi studiile de la Monsanto arata ca tratarea vacilor cu IGF-1 produce o crestere a mastitei vacilor cu 80%, care are drept rezultat o mare crestere a cantitatii de puroi in lapte, aceasta situatie este corectata prin folosirea intensiva de antibiotice suplimentare peste cele date vacilor pana acum - facand si mai nesanatos laptele pentru consumatori (Dr. Samuel S. Epstein, A Needless Risk of Breast Cancer, ibidem, p. 6).

Pentru a spori profiturile companiei Monsanto, agentia guvernamentala americana Food and Drug Administration interzice producatorilor de lapte care nu-si trateaza vacile cu acest hormon sa informeze publicul caci astfel publicul ar avea posibilitatea de a alege si s-ar putea sa aleaga lapte curat, lipsit de puroi. Uniunea fermierilor din Wisconsin raporteaza pierderi mari suferite de fermieri ale caror vaci au murit din cauza ca li s-a administrat hormonul artificial al companiei Monsanto; John Shumway, fermier din statul New York, si-a pierdut un sfert din cireada in urma injectiei cu acest hormon si vacile care-au supravietuit au suferit de mastita foarte dureroasa; vacile fermierului Charles Knight din Florida au suferit asa de grav de mastita din cauza injectiei cu hormonul produs de Monsanto incat laptele lui a fost respins de catre cooperativa careia ii apartine din cauza procentajului de puroi prea ridicat. Acestea nu sunt cazuri izolate. Aplicarea hormonului produs de Monsanto a creat o epidemie de infectii si boli la vacile de lapte, carora li se administreaza in consecinta si mai multe antibiotice, periclitand astfel si mai mult sanatatea consumatorilor. Dar consumatorii nu se pot feri de aceste efecte nocive caci Monsanto, gigant monopolist cu resurse banesti imense, ii ameninta pe fermieri cu procese penale care-i vor distruge daca indraznesc sa arate publicului diferenta dintre laptele curat si cel infectat. Iar indicatiile guvernului par a fi scrise de avocatii firmei Monsanto. Cand producatorii de inghetata Ben & Jerry au aratat ca laptele folosit de ei nu contine hormoni si antibiotice, agentia guvernamentala Food and Drug Administration i-a amenintat ca le va confisca produsele si i-a impiedecat sa vanda produse lipsite de hormoni si componenti nocivi. Apoi, Monsanto a dat in judecata firmele Swiss Valley Farm si Pure Milk and Ice Cream Company pentru ca aratau ca laptele lor nu contine hormoni; si a trimis 2.000 de scrisori de amenintare altor bacanii si vanzatori de produse lactate. In lupta impotriva santajului gigantului monopolist Monsanto, fermierii si producatorii de lapte s-au adresat legislatorilor statelor lor cerand sa li se permita sa vanda lapte neotravit cu hormonii firmei Monsanto si sa li se permita sa arate publicului acest lucru. Statul Vermont a emis o lege care permite etichetarea laptelui lipsit de hormoni; si un numar de districte scolare, mai ales din Wisconsin, Connecticut si California, refuza sa dea copiilor sa bea lapte cu hormonii artificiali ai firmei Monsanto. Lupta impotriva cupiditatii monopolistilor Noii Ordini Mondiale si coruptiei guvernamentale continua (The Humane Farming Association Special Report, Vol. XII, No. 4, pp. 7-10).

Salariul pe patru ani al lui Leland Tollet, inalt functionar al fabricii de carne de pui Tyson, a fost de $5,523 milioane; salariul lui Bob Peterson, de la fabrica de carne IBP, a fost de $15,523 milioane in 5 ani; al lui Phil Fletcher de la concernul industrial-agricol ConAgra a fost de $3,078 milioane in doi ani. In Oklahoma, concernul industrial Braum's Dairy Farm concentreaza 14.000 de vaci de lapte in halele uzinei sale, care consuma 300 de tone de produse nutritive zilnic. Energia electrica care smulge profitul de la aceste vaci costa peste $100.000 pe luna. Ziarul New York Times lauda zelul cu care 'industriasii incep sa transforme afacerile cu porcine in uzine pe banda rulanta', caci, scrie ziarul, 'operatii industriale de uzina ingemaneaza tehnologia si marile finante schimband fata industriei carnii de porc afacerile cu carne de porc atrag companii care se bazeaza pe banii bancilor din marile orase si de pe Wall Street.' Intre timp, intr-un singur an doar (1988), 80.000 de familii de fermieri au fost izgonite din casele lor, ferma si toata averea le-a fost confiscata si cei care nu s-au sinucis si n-au murit de foame ingroasa randurile celor care scotocesc prin gunoaie in orasele mari. Dr. Mark Cook de la Universitatea din Wisconsin din Madison a explicat la conferinta Cercetatorilor Industriilor Pfizer de la inceputul anului 1994 ca este necesar ca consumatorii sa manance carne de animale bolnave, pline de agenti patogeni, caci animalele cu sistem imunologic sanatos cresc mult mai incet si acest lucru ar reduce profitul industriilor de carne cu sute de milioane de dolari anual. In 1992, au fost doua focare de otravire cu bacteriile mortale e. coli 0157:H7 din carnea vanduta publicului; in 1993, au fost 16 astfel de focare; pana la jumatatea anului 1994, s-au raportat deja 14 de astfel de focare. Solutia: Institutul Carnii al Statelor Unite a declarat ca nu este responsabilitatea industriei sa produca si sa vanda carne lipsita de agenti patogeni mortali si ca este treaba consumatorului 'sa faca in asa fel incat produsul sa nu fie otravitor' (Farm Sanctuary, Sanctuary News, toamna 1994, p.7).

Capitanul Richard F. Burton, autorul a 48 de carti publicate in timpul vietii, este faimos mai ales pentru traducerea integrala a celor 1001 de Nopti, al caror succes a lasat in umbra celelalte scrieri ale sale. La moartea sa a lasat 20 de manuscrise neterminate. A fost un neobosit cercetator al populatiei Orientului Apropiat si al Indiei, parti ale Imperiului Britanic din zilele lui in care si-a petrecut viata ca consul. Cunostea neamurile orientale si vorbea limbile lor asa de bine incat bastinasii nu-l deosebeau de ai lor cand, deghizat, se amesteca printre ei. Tiganii, ale caror izvoare le-a studiat in India ca tanar ofiter stationat in Sindh si care l-au fascinat toata viata, il considerau unul de-al lor; caci vorbea romani asa de bine incat nu putea fi detectat. Scrise cu toata simpatia pentru gruparile etnice pe care le trateaza, studiile lui despre evrei, tigani si islamici sunt revelatoare. Despre evrei, pe care ii descrie cu admiratie, remarca intre altele 'imensa si anormala lor capacitate pentru minciuna si metoda lor subtila de a-si obtine scopurile prin metode ocolite', predilectia pentru pornografie si preocuparea exclusiva pentru camatarie (The Jew The Gypsy and El Islam, W. H. Wilkins ed., 1898, pp. 28-29). Mai departe, Burton remarca extraordinara lor 'dragoste pentru misticism si simbolism, devotamentul lor pentru farmece magice si arte oculte' (pp. 30-31).

Educati in luminatul materialism dialectic al marxismului, care aici in Statele Unite se numeste 'umanism' si 'rationalism', am fost oarecum uimiti sa vedem cum odata cu avansul sistemului socialist si-al terorii totalitare de stat suntem coplesiti din ce in ce mai mult de o masiva revarsare de magie neagra, stiinte oculte, spiritism si superstitii din cele mai primitive, viguros promovate de guvern si de scolile de stat. Doar parca era vorba ca suntem eliberati de misticism, ca religia e opiul popoarelor, ca suntem oameni rationali crescuti in spiritul adevarului stiintific? Atunci de ce puhoiul asta de simboluri oculte si masonice in scoli, in institutii, in viata publica? De ce se strecoara emblema soarelui cu chip uman si raze ca niste limbi ondulate tam-nisam in emisiunile culturale de la televizor, de cate ori e o trecere? Soarele a fost emblema Partidului Comunist Roman in 1948. Emblema Noii Ordini Mondiale, a socialismului international, e trandafirul, un trandafir rosu. Presedintele Statelor Unite, Bill Clinton, s-a fotografiat cu un trandafir rosu in mana in biroul sau din Casa Alba. Fotografii cu un trandafir rosu in mana au si tovarasul Fidel Castro, dictatorul bolsevic al Cubei si tovarasii Gorbaciov, Hrusciov, Molotov si chiar marele Lenin. Emblema lui Ion Iliescu e tot trandafirul

Prin decretele prezidentiale si legislatia votata in Senat si Congres, Statele Unite sunt un stat socialist inca din 1945; dar publicul n-a aflat acest lucru, caci nu era inca pregatit. Pregatirea poporului american pentru socialism s-a facut cu rabdare si perseverenta in ultimii 50 de ani, prin degradarea morala si intelectuala in scoli si universitati, prin ruinarea si eliminarea marii clase producatoare de mijloc, prin propaganda despre pericole globale fictive ca 'gaura de ozon din atmosfera', 'incalzirea globala', 'noua glaciatiune', care cer o politie globala si un control global asupra populatiei (The Hour of the Time, Joi 19 Ianuarie 1995). Trandafirul lui Clinton n-o sa ne scape de trandafirul lui Iliescu.

Cartea profetica 1984 a ex-comunistului George Orwell este o sursa zilnica de uimire. Aproape ca-ti vine sa crezi ca, asemeni Sfantului Ioan in Patmos, Dumnezeu i-a deschis portile viitorului si i-a permis sa arunce o privire inauntru. Fiecare lucru descris in 1984, care a parut asa de absurd si de fantastic la vremea scrierii, se infaptuieste azi in Statele Unite - dupa modelul sovietic.

In California, tehnologia computerelor permite aparaturii de urmarire sa aprecieze in fiecare secunda pozitia si miscarea tuturor vehiculelor, folosind serviciile de telefon mobil celular, rapoarte regionale (digitale) radiodifuzate, serviciile de dispecerat telefonic si reteaua Internet. 'Aceste servicii folosesc tehnologia computerelor ca sa imbunatateasca eficienta sistemelor de sosele Sistemele de azi se bazeaza pe o retea de senzori electronici pe care Caltrans (Departamentul Transporturilor a Statului California) le-a instalat pe 500 de mile de-a lungul soselelor din sudul Californiei,' scrie cu bucurie Informationweek (19 Decembrie, 1994, p. 90), aratand ca 'aceste sisteme ajuta automobilistilor sa evite rutele supraaglomerate'. Dar cunoscand inima buna a guvernului, ne indoim ca aceasta enorma cheltuiala s-a facut ca sa scuteasca automobilistii de timp petrecut inutil pe sosea in circulatie inceata. Mai degraba cu ajutorul acestei tehnologii, vorba lui George Orwell, 'tatucul te vede' (Big Brother is watching you).

Guvernul american, servil directoratului plutocratiei care forteaza instaurarea Noii Ordini Mondiale, a alocat (impreuna cu alte surse anonime) $24 de milioane pentru realizarea retelei electronice Internet, pe care se intentioneaza sa aiba loc toate tranzactiile - supunandu-le astfel unui control total si unei cenzuri absolute in mana agenturilor plutocratiei. Proiectul 'scolii Globale', finantat de guvern prin Fundatia Nationala pentru stiinta, de companiile AT&T (una dintre principalele promotoare ale satanismului), Cisco, Farallon, SuperMac, U.S.Sprint, Zenith Electronics si de universitatile Cornell si Illinois, supune toate activitatile educative unei cenzuri absolute, conectand toate salile de clasa electronic si centralizand astfel tot ce vad si aud elevii. Intre timp, randurile cartilor care demonstreaza ca oamenii nu au suflet ci sunt doar produse intamplatoare ale unui proces evolutiv haotic se ingroasa cu titluri ca The Garden in the Machine, in care autorul, Claus Emmeche, trece in revista teoreticienii 'vietii artificiale'. Apar autori ca Stephen Wolfram (care exploreaza automatele celulare), Edward Fredkin (care zice ca universul este un automat celular), Stuart Kauffman (care zice ca a descoperit principiile matematice ale vietii) si algoritmuri genetice ca ale lui John H. Holland. Programarea genetica si viata artificiala sunt subiecte indragite de cei care se cred 'elita intelectuala'. Cea de-a doua conferinta de Viata Artificiala a avut loc la Santa Fe in 1989 (Andrew Singleton, Byte, Ianuarie 1995, pp. 45-48).

Conform legilor in vigoare, cetatenii au dreptul sa fie informati cu privire la legislatie si regulamente, rapoarte si statistici guvernamentale. Daca acestea ar fi computerizate pe o retea la care publicul ar avea access, cetatenii ar fi bine informati, argumenteaza Gary Ruskin, directorul Proiectului Raspunderii Congresului, un grup format de Ralph Nader (Informationweek, 9 Ianuarie 1995, p. 15). Ar fi frumos daca ar fi asa; dar Ralph Nader, comunist notoriu, a initiat de predilectie actiuni care au favorizat tirania bolsevica sub toate formele si faptul ca el a fost initiatorul grupului ne face grupul suspect. Si mai suspect ni-l face insa faptul ca stim ca versiunea afisata pe reteaua computerizata accesibila publicului NU este versiunea completa si autentica; deci 'informarea publicului' propusa de grupul infiintat de Ralph Nader este de fapt dezinformarea publicului. Cenzura e un lucru rau - asta stiu toti americanii, care au o Coalitie Nationala Impotriva Cenzurii (National Coalition Against Censorship). Aceasta coalitie se ocupa de apararea pravaliei Piramida Roza care ofera publicului spre vizionare un film numit Salo: 120 de zile in Sodoma, in care se arata copii (fetite si baietei) arsi cu lumanari pentru placerea sexuala a tortionarului, scalpati, obligati sa manance fecale si obligati sa participe in copulatie anala. Piramida Roza are dreptul sa ofere publicului aceste distractii in virtutea libertatii de expresie (desi pedofilia este ilegala inca), zice Coalitia; si biserica de Comunicatie Metodista Unita si biserica care-si zice Unita a lui Hristos au ramas membre ale Coalitiei, desi alte biserici s-au disociat de o 'libertate de expresie' de acest fel. Ceilalti membri ai Coalitiei sunt: Uniunea Libertatilor Civile Americane, Oamenii pentru Modul de Viata American, Comitetul American Evreiesc, Congresul Evreiesc American, Asociatia Bibliotecilor Americane, Consiliul National al Evreicelor Americane, Asociatia Nationala a Educatorilor, Federatia pentru Planificarea Familiei din America, Asociatia Actorilor de Cinema, Uniunea Congregatiilor Ebraice Americane, Uniunea Intelectualilor Democrati si Asociatia Unitariana Universalista (AFA Journal, Februarie 1995, p. 3). Ideile americanilor despre ce e permis si ce nu e permis in relatiile sexule sunt foarte generoase. De 50 de ani, marele invatator al americanilor despre liberarea sexuala a fost Alfred Kinsey. Acesta si-a facut studiile folosind pedofili care aveau contact sexul cu copii incepand de la varsta de 2 luni. Metodele lui de 'cercetare' a vietii sexuale sunt frauduloase, zice Dr. Judith Reisman in cartea ei Kinsey, Sex and Fraud publicata in 1990 (ibidem). Dar poate Coalitia Nationala Impotriva Cenzurii care n-are nimic impotriva pedofiliei are o viziune mai clara asupra viitorului decat avem noi, oamenii de rand; cel mai recent manual publicat de Asociatia Americana de Psihiatrie nu mai trece pedofilia intre starile patologice ci intre starile normale - exact cum a facut cu homosexualitatea in 1973. S-au schimbat in acest manual si criteriile pentru diagnosticarea starilor patologice de sadism, mazochism, transvestitism, voyeurism si exhibitionism sexual (ibidem, p. 12). Poate ca psihiatrilor americani li se par normale incidente ca scoaterea ochilor, mutilarea organelor genitale si uciderea in cele din urma a unui baietel de 10 ani din Norman, Oklahoma, in cadrul unei activitati 'normale' pedofile, sau obligarea unei fetite de 7 ani sa-si introduca instrumente in vagin, tot in cadrul unei activitati sexuale a unui pedofil 'normal'. Unul din instrumentele introduse s-a rupt si-a trebuit sa fie extras chirurgical (AFA News Sheet, Ianuarie 1995).

Analfabetismul dezolant al ultimelor generatii de americani indobitocite de scolile publice ridica probleme la locul de munca, unde se dovedesc incapabili sa execute operatii simple pe care chelnerii si casierii care stiau scrie si citi le executau in trecut. Ca sa-si ajute salariatii, companiile au cumparat computere cu imagini pe care sa le recunoasca salariatii lor si sa le foloseasca in loc de cuvinte scrise; dar imaginile cele mai potrivite s-au dovedit a fi cele imprumutate de la jocurile din video-arcade - caci alte imagini tinerii absolventi nu cunosc (Informationweek, 17 Octombrie 1994, p. 21). Despre abilitatile intelectuale ale tineretului scolit recent ne informeaza urmatoarea anecdota: Hough Loebner, afacerist din New York, de 4 ani ofera un premiu de $100.000 celui care va scrie un program de computer care in conversatie cu un om sa poata trece drept o persoana cu care stai de vorba. In fiecare an la 16 Decembrie are loc o competitie. Pana acum nici un computer n-a fost confundat cu un om, dar unii din membrii juriului i-au luat pe unii din participantii umani drept computere din greseala (Informationweek, 9 Ianuarie 1994, p. 10).

In fiecare zi se anunta cursul dolarului fata de alte monede si in fiecare zi, dolarul scade fata de yen-ul japonez, marca germana, sau francul elvetian, dar in mod ciudat creste fata de dolarul canadian. Cum se explica variatiile astea? Cine decide cat valoreaza moneda fiecarei tari? Cand scade valoarea dolarului, pretul aurului ar trebui sa creasca; dar astazi aurul costa $384 uncia (cu variatii de unul-doi dolari in sus sau in jos), tot atat cat costa acum 12 ani; in schimb absolut toate produsele necesare vietii costa azi de cateva ori mai mult decat acum 12 ani.

Cum scade valoarea dolarului fata de yen? Atat dolarul cat si yen-ul sunt doua bucati de hartie, pe care doar decizia bancherilor le fac sa 'valoreze' atat cat sa poti obtine in schimbul lor valori reale, bunuri si servicii. Daca dolarul valoreaza mai putin in yeni, inseamna ca sunt mai putini yeni pe piata - ceea ce nu este adevarat, caci guvernul japonez continua sa emita yeni. Apoi aflam ca poti sa cumperi cu yeni de 2,5 ori mai multe actiuni in industria americana decat cu dolari pentru ca 'dolarul a scazut fata de yen.' Toti cei care stiau ca 'dolarul va scadea fata de yen' si-au vandut dolarii pe yeni inainte ca publicul sa afle ca 'dolarul a scazut fata de yen.' si iata cum se transfera averea din mainile maselor in mainile unui anumit grup - care constituie 3 % din populatie dar ocupa 55 % din posturile de raspundere ale guvernului american (Walter D. Pearson, CDL Report, Ianuarie 1995, pp. 6-7).

Si cine decide care natiuni trebuie ajutate si cat trebuie spoliat contribuabilul american pentru a finanta diverse agenturi guvernamentale ale plutocratiei din diverse tari? Senatorul Jesse Helms, considerat de multi drept un stalp al probitatii si patriotismului, se impotriveste oricarui 'ajutor' acordat oricarui guvern strain - in afara de cel acordat Israelului. Toate ajutoarele externe trebuie taiate, in afara de finantarea Israelului. Dar presedintele Egiptului, Mubarak, daca vrea sa primeasca vreun 'ajutor american', trebuie sa 'eradicheze fundamentalismul islamic' si sa nu mai faca gesturi amicale inamicilor Israelului, ca de exemplu Sudanului, cu care Mubarak spera sa ajunga la raporturi amicale pentru a pune capat infiltrarii de fundamentalisti islamici din Sudan care-i destabilizeaza guvernul. Interesele sioniste organizeaza si sprijina, prin intermediul agentilor Presedintelui Clinton, secesionistii din Sudan. Departamentul de Stat american l-a trimis pe Harry Johnson in Etiopia, Kenya si Uganda, sa promita bani si armament celor care vor sa faramiteze Sudanul in trei bucati. Etiopia si Uganda au acceptat si presedintele Etiopiei, Meles Zenawi, s-a lansat intr-o campanie de propaganda impotriva Sudanului. Americanii au initiat o operatie secreta numita Heavy Rain care va infiinta baze militare americane in jurul Sudanului de unde trupe (inclusiv americane) vor ataca Sudanul sub pretextul ca 'regiunilor care vor sa se desprinda din Sudan li se neaga drepturile omului.' Exact cum li s-au negat celor din Kuweit, pentru care a trebuit exterminata populatia Irakului si transformata frumoasa tara a Irakului intr-un desert nuclear. Guvernul egiptean a descoperit conspiratia si-a oferit aceste informatii Sudanului, cu care a ajuns la o intelegere temporara - spre furia cercurilor guvernamentale si sioniste (ceea ce de fapt e acelasi lucru) din Statele Unite. Guvernul egiptean a fost util acestor cercuri pe timpul distrugerii Irakului si acum s-ar parea ca-si va primi rasplata: Egiptul ar putea fi un al doilea Irak. Intre timp printul Al-Saud al Arabiei Saudite a cumparat jumatate din lantul de hoteluri Fairmont, administrat de evrei; a cumparat un sfert din lantul de hoteluri The Four Seasons, al caror proprietar este Isadore Sharp, generos sprijinitor cu bani al Apelului Unit Evreiesc; si a cumparat parti din alte afaceri evreiesti ca Saks Fifth Avenue, Euro Disney si Citicorp. S-ar parea ca la nivel de plutocratie e pace intre arabi si evrei; doar masele se macelaresc intre ele (CDL Report, Ianuarie 1995, pp. 8-9, 12).

Charles Hurwitz a acaparat compania Pacific Lumber si-a inceput sa defriseze intensiv padurile Californiei, care fusesera in trecut timp de o suta de ani replantate cu grija de catre fosta firma Pacific Lumber (vezi Pana unde am ajuns, p. 314). Hurwitz a reusit sa distruga in timp record aproximativ 189.000 de acri de vegetatie; din cele 194.000 de acri de padure, au mai ramas in picioare doar circa 5.000 de acri, iar restul este sol pietros de pe care intemperiile spala solul lipsit de vegetatie in urma defrisarii. Pana si Congresul si Senatul american s-au speriat de distrugerea continentului american realizata doar de lacomia unui Charles Hurwitz, si-au introdus legislatie care sa recupereze bogatia nationala din ghearele lui. Acesta cere insa $600 de milioane pentru 4.500 de acri de padure si refuza sa inceteze distrugerea, zicand ca guvernul n-are de unde sa-i plateasca pretul cerut. Dar acest Charles Hurwitz care se imbogateste din ruina nationala este acelasi Charles Hurwitz detinator principal de actiuni in banca United Savings Association of Texas. Aceasta banca a dat faliment in urma matrapazlacurilor de bursa si fortat de 'asigurarea federala' care acopera pierderile bancilor din bani adunati din impozite, contribuabilul american i-a platit $1.6 miliarde din datorie, din care $548 de milioane au intrat in buzunarul lui Charles Hurwitz (Lucy Thron, Mainstream, iarna 1994, pp. 25-28).

The North-American Free Trade Agreement, NAFTA, chipurile un 'tratat de comert liber' care urma sa aduca atatea beneficii atat Statelor Unite cat si Mexicului si Canadei, a fost votat in 1994 desi 80 % din americani se opuneau din toate puterile. La numai cateva luni dupa aceasta, la inceputul anului 1995, 20.000 de mexicani au demonstrat pe strazile din Mexico City: efectele acestui tratat binefacator se faceau simtite in Mexic; populatia Mexicului este mai flamanda si mai ruinata decat inainte, iar peso-ul mexican a fost devalorizat vertiginos. Devalorizarea peso-ului ameninta sa-i saraceasca pe bancherii internationali care-au investit actiuni mexicane. Presedintele Clinton se grabeste sa acopere deficitul, cu $9 miliarde la-nceput, care vor ajunge probabil la circa $40 miliarde. Intre timp, in Statele Unite, NAFTA a facut 137.000 de someri; 30.000 au facut cerere pentru ajutor social si 12.000 de cereri au fost aprobate. In medie, in fiecare zi o fabrica americana da faliment si-si inchide portile ca un rezultat direct al NAFTEI. Actul original al NAFTEI, pe care membrii Congresului si Senatului l-au votat in 1994 fara sa-l citeasca, avea 2.000 de pagini. In Noiembrie 1994, americanii si-au aratat nemultumirea la urnele de vot si multi dintre titularii de zeci de ani in Congres au fost inlocuiti. La 11 Ianuarie 1995, Congressman-ul Peter DeFazio a introdus HR 499, care are numai 23 de randuri si care cere scurt si clar sa fie anulat tratatul NAFTA (Trisha Katson, Legislation to Repeal Agreement Introduced, in The Spotlight, 30 Ianuarie 1995, pp. 1-3). Asteptam sa vedem ce vor face cei care apara, chipurile, interesele poporului in Congres.

Dar daca NAFTA ii saraceste atat pe americani cat si pe mexicani, pe cine-i imbogateste? Cum de in loc sa prospere, economia mexicana s-a prabusit? Unde s-au dus banii investiti in Mexic? Parasind presedintia, presedintele Mexicului Carlos Salina de Cortari a declarat ca a vandut proprietati de stat in valoare de $28 miliarde, ca a emis actiuni in valoare de $35 miliarde si ca Banca Centrala a Mexicului avea in depozit $25 miliarde. Dar la sfarsitul lui 1994, Banca Centrala a Mexicului avea doar $5 miliarde. In ultimii patru ani, Salinas de Cortari 'privatizase' Mexicul in vederea NAFTEI vanzand proprietati de-ale statului mexican bancii Chase-Manhattan a lui Rockefeller. Aceasta banca este azi proprietara companiei aeriene Mexicana. Un grup de afaceristi condusi de aceasta banca si de compania Southern Bell au cumparat cu $1.7 miliarde telefoanele Mexicului, monopolul de stat Telmex, care le-a adus acestor afaceristi de atunci profituri de $8 miliarde. Deci in vreo doi-trei ani, numai din aceasta 'privatizare', poporul mexican a pierdut $6.3 miliarde. Multi functionari ai guvernului mexican care au incheiat aceste targuri prin care plutocratia internationala jefuieste Mexicul si-au deschis conturi de sute de mii de dolari in bancile elvetiene. Carlos Salinas de Cortari, inlocuit la presedintia Mexicului de catre Ernesto Zedillo, a fost numit in comitetul de conducere a companiei de investitii americane Dow Jones. Dar grosul jafului le revine tot bancherilor internationali, carora le-a fost dat Mexicul pe mana: la interval de zile si ore, actiunile (de exemplu, Fondul Mexican) cresteau de la $2 la $40 si apoi scadeau din nou imediat la $2. Cei care stiau dinainte cum vor fi manipulate cresterile si scaderile s-au imbogatit si toti ceilalti au saracit. Americanii care-au crezut propaganda despre 'tanara si viguroasa economie privatizata mexicana' si si-au investit economiile in ea, nu le mai au. Intre timp, dezastrul si ruina Mexicului ia proportii atat de mari incat, pentru a evita ca vreunul din plutocratii internationali sa-si piarda investitiile, in pofida protestelor vehemente ale americanilor, trecand peste capul Senatului si Congresului, Presedintele Clinton a promis ca va acoperi pierderile unei coruptii si talharii economice de mari proportii in Mexic (care promit a se ridica la aproape o suta de miliarde de dolari) din fondul de rezistenta la calamitati al poporului american (Warren Hough, Deception Continues with Aid, in The Spotlight, 30 Ianuarie 1995, pp. 1-3).

'Ca sa intelegem ce se-ntampla-n Mexic, sa ne amintim ce-au patit americanii in deceniul anilor 1980', scrie un specialist de pe Wall Street: 'speculanti si escroci de investitii ca Michael Milken si echipa lui de negutatori de datorii au falsificat piata financiara si-au ruinat sute de companii solide, in timp ce jefuiau zeci de miliarde de dolari in profituri imediate.' In Octombrie 1989 piata de investitii americana s-a prabusit - dar Alan Greenspan, presedintele Federal Reserve System-ului, a oferit speculantilor rezerve nelimitate de bani pe care-i ia din buzunarul contribuabililor, a celor ce traiesc din munca cinstita in America. Astfel, cu cooperarea lui Alan Greenspan, speculantii au inceput sa faca in Mexic ce faceau in Statele Unite: cumparau companii fara sa aiba fondurile necesare (prin debt-financing, finantarea debitelor, currency arbitration, arbitraje monetare, price-fixing, ajustarea preturilor, corporate take-overs, preluarea companiilor, asa cum le-am descris in Pana unde am ajuns, 1994, capitolul XI) si apoi isi plateau datoriile din lichidarea companiilor, lasand muncitorii pe drumuri fara paine. Alt analist de pe Wall Street scrie: 'Speculantii din Statele Unite au observat ca investitiile in pietele natiunilor mai mici si sarace sunt mult mai usor de manipulat Tot ce le trebuie e un presedinte pliabil care vorbeste limba lor.'

De cate ori auzim despre propaganda 'investitiilor internationale necesare in Romania' si apoi despre vanzarea bunurilor poporului roman (ca de exemplu flota comerciala, sau aeriana) acestor investitori pe pret de nimica, vedem ca se-ntampla si-n Romania exact ce se intampla in Mexic.

Profesorul Juan Jos Czernin, economist de frunte al Mexicului, admite ca principala investitie, de zeci de miliarde de dolari, a fost facuta intr-o propaganda intensiva despre prosperitatea economiei mexicane, ca sa-i convinga pe micii particulari sa-si investeasca economiile in ea. Acum, scrie Czernin, 'vedem in fata ochilor rezultatul acestei mari fraude intercontinentale: ruina economiei nationale si amenintarea cu revolta armata.' Jefuiti la sange de bancherii internationali care-au venit sa le aduca 'economia de piata" si 'democratia de tip occidental', mexicanii au inceput sa se trezeasca si i-au acuzat - in mod corect - in principal pe fostul presedinte Carlos Salinas de Cortari si pe Alan Greenspan, presedintele Federal Reserve System-ului american. La 10 Ianuarie 1995, un grup de avocati mexicani l-au dat in judecata pe fostul presedinte Salinas (educat, ca si Henry Kissinger, la Harvard si legat strans de banca Chase Manhattan a lui Rockefeller). 'NAFTA i-a imbogatit pe Salinas si haita lui . a facut peste noapte milionari din sute de prieteni de-ai lui dar a golit vistieria Mexicului si-a inselat poporul,' zic ei. Alan Greenspan a asigurat Banca Mondiala si Fondul Monetar International ca 'administratia lui Salinas se bucura de sprijinul neprecupetit si nelimitat al Statelor Unite'. La 21 Decembrie 1994, peso-ul a inceput sa cada si Statele Unite au inceput transfuzia cu banii americanilor in Mexic. La 8 Ianuarie, fusesera transferate deja $28 miliarde. Dar mexicanii saraci sunt furiosi pentru ca the Federal Reserve System le-a anuntat in ajun unui anumit grup de investitori ca va avea loc dezastrul economic, astfel incat acestia si-au retras repede investitiile si i-au lasat doar pe ceilalti sa aiba pierderi. 'In ajunul devalorizarii peso-ului 'banda lui Greenspan' a retras mai multi dolari din Mexic - $30 de miliarde - decat a constituit ajutorul Statelor Unite dat Mexicului, de $28 de miliarde,' zice Hugo del Valle (Warren Hough, Mexican Solons Name NAFTA Crooks, in The Spotlight, 23 Ianuarie 1995, p. 3).

Miliardele cu care americanii 'ajuta' Mexicul sunt destinate platii dobanzii pe datoria de $160 miliarde pe care guvernul Mexicului o are la plutocratii internationali, bancheri ca Rockefeller, sau Stephen Friedman, de la Goldman Sachs. Din aceste $18 miliarde, $9 miliarde provin direct din vistieria americana si $9 miliarde de la Fondul Monetar International, canalul favorit prin care camatarii internationali scurg banii din buzunarul americanilor inspre finantarea natiunilor sarace doritoare de 'privatizare' si 'democratie de tip occidental.' De ce continua camatarii sionului sa acorde imprumuturi unor natiuni sarace lipite pamantului, care in mod evident nu-si pot plati nici macar datoriile vechi? Pentruca ei nu se imbogatesc din capital, ci din dobanzi, care sunt de zeci si sute de ori mai mari decat capitalul imprumutat; si pentru ca stiu ca, cu ajutorul unora ca Alan Greenspan si Bill Clinton, ei nu vor pierde niciodata, caci banii vor fi luati de la contribuabili ca sa le acopere pierderile. In Iulie 1993, Henry Kissinger proclama sus si tare ca guvernul mexican este cinstit si competent: 'nu cunosc nici un alt guvern din lume mai competent', zicea el. Carlos Salinas de Cortari, zicea el, 'a stavilit coruptia si-a adus la conducere un grup extraordinar de tehnocrati tineri, extrem de bine educati' (James P. Tucker Jr,. Elite Make Deal for Your Taxes, ibidem). Exact ca-n Romania: decat ca romanii, dezarmati inca din 1944 si dezobisnuiti sa poarte arma, pot fi jefuiti si lasati sa moara de foame fara teama; mexicanii au pusti inca si de aceea le dam ajutor peste ajutor.

Ca sa fie perfecta, sclavia globala sub Noua Ordine Mondiala trebuia sa se bazeze pe controlul total al iobagilor prin moneda internationala unica. Aceasta urma sa fie obtinuta prin amalgamarea dolarului cu yen-ul japonez si cu moneda europeana comuna, ecu-ul. Dar ecu-ul a suferit o lovitura cand a cazut marca germana si dupa ce Danemarca si Marea Britanie s-au retras din moneda comuna europeana, ecu-ul a parut ca-si da duhul.

Conspiratia globalistilor nu renunta asa de usor insa. Infranati uneori de revolta celor pe care-i subjuga, globalistii isi schimba tactica dar niciodata planul. Desi au fost infranti in 1948 cand Senatul american a refuzat sa se supuna tratatelor supranationale comerciale, in 1994 slugile lor din Congres si Senat au reusit sa impuna tratatele de 'comert liber' NAFTA si GATT, care aseaza interesele camataresti ale elitei globaliste deasupra suveranitatii nationale. In problema monedei unice mondiale, camatarii talmudici internationali au sperat ca eforturile lor, care dateaza inca de prin 1970, vor fi incununate de succes in 1992. Sorocul a fost insa amanat pentru anul 2000. Planul a fost elaborat in amanuntime la intalnirile secrete din Bruxelles, descrise in The Wall Street Journal astfel: 'O data pe luna, siruri de limuzine negre parcheaza in fata cladirii moderne Borschette, indicand ca ceva important se coace inauntru. Gardienii de la intrare neaga ca ar avea loc vreo intrunire. Dar sunt acolo: gnomii anonimi si secreti care elaboreaza mecanismul care va cimenta viitorul unit al Uniunii Europene.' Primele tari care urmeaza sa fie 'cimentate' sunt Germania, Franta si Irlanda; data fixata este 1997. Alte tari li se vor alatura ulterior.

Apoi va urma o perioada cand ecu-ul si moneda nationala vor circula in paralel (asa s-a decis in August 1994), rastimp in care se va consolida Banca Centrala Europeana care sa tipareasca ecu-ul. Apoi, monedele nationale vor dispare, impreuna cu bancile nationale. Acesta a fost planul inca din 1940. Este oare realizabil? Ron Paul nu crede, dar e sigur ca globalistii se vor stradui. Jaful iobagilor este mult mai usor prin intermediul banilor globali de hartie fara acoperire. Dar realizarea planului este in intarziere; moneda globala trebuia sa fie in circulatie in anul 2000. De aceea bancile centrale cheltuiesc miliarde ca sa realizeze moneda internationala globala. Vice-Presedintele Al Gore si Secretarul pentru Comert Ron Brown (celebru pentru luare de mita) se vor intruni in Februarie 1995 cu capii statelor europene ca sa puna la punct infrastructura tehnica pentru reteaua de comunicatii globala la Bruxelles (Communications Week, 9 Ianuarie 1995), astfel incat spionarea si controlul populatiei sa aiba loc pe tot globul. Intre timp populatia ce va fi controlata este adormita cu povesti despre Academia Retelei Globale (Global Network Academy) cu ajutorul careia 'oameni din intreaga lume se pot intalni intr-un scenariu de parca ar fi cu totii in aceeasi sala de clasa' (Network Computing, 1 Noiembrie 1994, p. 25). Putem vedea cat de importanta este reteaua de comunicatii globala dupa sumele de bani cu care au fost mituiti membrii Congresului si Senatului american ca sa voteze in sensul realizarii ei: in campania electorala din 1992, membrii lobby-ului comunicatiilor au dat membrilor celor 5 comitete din Congres si Senat care se ocupa cu comunicatiile $5.684.886 in contributii electorale (PC World, Decembrie 1994, p. 62).

Dar in strafulgerari de intuitie asupra pericolului sclaviei globale, cate o natiune se zbate sa scape din inclestarea globalistilor. Norvegia a votat sa nu intre in Uniunea Europeana. Norvegienii isi mai aduc aminte cum au dus-o sub stapanire straina (Sursa: The Ron Paul Survival Report, 15 Ianuarie 1995, Vol. XI, No. 1, pp. 4-5). Ar trebui sa ne amintim ce bine au dus-o romanii sub Imperiul Austro-Ungar inainte de a ne entuziasma pentru Uniunea Europeana.

Guvernul lui Clinton emite o propaganda intensiva despre 'recuperarea' dupa recesia economica din 1991-1992. Cat de reala e 'recuperarea economica'? American Airlines a dat afara 5.000 de salariati din 1992 incoace, dar a angajat 2.200 de alti salariati: cei 2.200 sunt numarati printre 'noi angajati', cei 5.000 nu mai sunt numarati printre someri, caci au trecut doi ani de-atunci. AT&T a lasat someri 72.000 de salariati americani din 1984 incoace, dar a angajat 54.000 de salariati in Mexic si in Asia - cu salarii ca-n Mexic si ca-n Asia (Informationweek, 24 Octombrie 1994, p. 77). In Bangladesh, de exemplu, manufacturierii industriei de 'blue jeans' condusi de Levi Strauss folosesc ca mana de lucru copii care muncesc 16 ore pe zi, sase zile pe saptamana, care sunt dati afara cand se imbolnavesc si carora li se plateste un salariu cu care reusesc doar sa nu moara de foame si sa traiasca in murdarie si mizerie (AFA Journal, Februarie 1995, p. 3). Levi Strauss este foarte admirat pentru profitul imens pe care-l obtine 'globalizandu-si' compania si 'oferind locuri de munca nevoiasilor din India,' si pentru ca a captat piata de consum a homosexualilor, care poarta doar pantaloni 'levis' fabricati de el. La sfarsitul anului 1992, IBM avea 302.000 de salariati; catre sfarsitul anului 1994, avea 232.000 si planuia sa mai lase inca 10.000-12.000 de someri inainte de anul nou (Informationweek, 7 Noiembrie 1994, p. 70). Intre 1986 si 1993, IBM a facut 115.000 de someri (Modern Maturity, Ianuarie-Februarie 1995, p. 70). Activitatea economica cea mai fructuoasa este acapararea de companii, 'amalgamarea', activitate in decursul careia se canibalizeaza compania acaparata, devastandu-i-se bunurile, 'cu mari taieri in domeniul cercetarilor si inventiilor, investitiilor si locurilor de munca.' Compania Wang si-a anuntat in Noiembrie 1994 intentia de a cumpara cu $160 de milioane anumite unitati ale manufacturierului de aparatura electronica Groupe Bull din Paris. Combinarea celor 5.200 de salariati Wang cu cei 3.300 de salariati Groupe Bull va lasa 700 de someri (Informationweek, 7 Noiembrie 1994, pp. 98, 29). Desi propaganda e mincinoasa si recuperarea e fictiva, masele cu creierul spalat de news-media s-au inglodat in datorii. In medie, fiecare familie americana datoreaza circa 94 % din venitul ei si 17 % din toata averea ei mobila si imobila - cel mai ridicat nivel de indatorare din istoria Statelor Unite. Marfurile cumparate pe datorie se ridica la aproape $900 de miliarde. Rata de economii este in schimb doar de 4 %, cea mai scazuta din istoria Statelor Unite, din cauza politicii guvernului, care prin noile regulamente de impunere ii penalizeaza pe cei ce vor sa puna bani deoparte. Desi guvernul sustine ca economia e robusta si s-a redresat, cresterea economica a fost doar de 3 % si slujbele pe care zice guvernul ca si le-au gasit somerii sunt temporare. Intre timp, politica de amestec al natiunilor si raselor intr-o singura masa de iobagi continua sa inunde Statele Unite cu migratia masiva a mexicanilor in Statele Unite, atrasi de ajutorul banesc (welfare) pe care guvernul american il da tuturor celor care refuza sa munceasca. Inspaimantati de aceasta noua navala, californenii au supus la vot o lege (Propozitia 187) care are drept scop sa limiteze beneficiile banesti acordate imigrantilor ilegali din Mexic. Unii caracterizeaza aceasta propozitie drept inumana. Dar un sfert din adevaratii criminali prinsi de politia americana sunt imigranti ilegali. Sunt 28.000 de astfel de criminali in inchisorile federale - si acestora, Presedintele Clinton a ordonat sa li se plateasca ajutor banesc pe intervalul cat stau in inchisoare, pentru ca nu munceau si nu aveau o sursa legala de venit, deci sunt indreptatiti la 'ajutor social!' (The Ron Paul Survival Report, 15 Ianuarie 1995, Vol. XI, No. 1, pp. 6-7, 8). Daca esti sarac si doresti sa traiesti in lux si lenevie, fa-te criminal

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aviatia americana 'eliberatoare' a bombardat 95 de orase din Germania. Natural, aveau fotografii aeriene de mare detaliu si bombele au fost precis dirijate. Principalele obiective ale masacrului si distrugerii au fost civilii, femeile si copiii si mai ales si in primul rand bisericile. Numai in Wrzburg, eroicii bombardieri americani au distrus fara nici o necesitate militara la 16 Martie 1945, catedrala si 38 de biserici. Ce pericol pentru 'pace si democratie' reprezentau bisericile pentru armata americana? Iata lista bisericilor distruse in Wrzburg:

Domul

Capela Fecioarei Maria

Sf. Burkadus

Biserica catedralei noi

Sf. Jakob

Biserica Deutschhaus (Casa Germana)

Biserica franciscanilor

Biserica manastirii Portii Raiului

Biserica spitalului orasului

Capela spitalului orasului

Biserica ursulinelor

Capela primariei

Sf. Petru

Biserica dominicanilor

Biserica noua

Biserica manastirii carmelitelor

Biserica Haug

Biserica Petru

Capela de la Schnborn

Biserica Reurer

Biserica Augustinilor

Sf. Mihai

Sf. Stefan

Biserica Casei Mamelor

Sf. Adalberg

Capela Ehehalten

Sf. Barbara

Biserica seminarului Inimii lui Hristos

Biserica femeilor

Sf. Gertruda

Capela coifului Sf. Elisabeta

Sf. Iosif

Capela spitalului Luitpold

Biserica spitalului Julius

Biserica Sf. Cruci

Sf. Laurentiu

Capela manastirii Heldingsfeld

Sf. Benedict

Biserica curtii

Sursa: Hans Oppell: Wrzburger Chronik des denkwrdigen Jahres 1945, Wrzburg, 1947, pp. 45-61.

La 26 Ianuarie 1995, ziarele de mare circulatie ale stabilimentului The New York Times si The Washington Post au admis ca cifra de 4 milioane de 'evrei ucisi prin gazare' la Auschwitz trebuie 'corectata', adica redusa cu 2,9 milioane, intrucat 'la Auschwitz au murit 1,1 milioane de persoane' de toate rasele, religiile si nationalitatile aflate acolo. Ziarul japonez de mare circulatie Marco Polo a admis ca 'la Auschwitz n-au existat camere de gazare' in Ianuarie 1995 - dar si-a retras sub presiuni admiterea a doua zi. Intre timp, propaganda continua cu legi care declara ca este o crima de anti-semitism care se pedepseste cu inchisoare si amenda sa studiezi sau sa te indoiesti ca '6 milioane de evrei au murit in camere de gazare, dintre care 4 milioane la Auschwitz.' In Franta, Alain Guionnet, redactorul unei reviste, a publicat un articol intitulat Auschwitz: 125.000 de morti si a fost condamnat de 11 ori pentru crima de a 'nega holocaustul' celor 6 milioane de evrei gazati. In Martie 1994 a facut apel, aratand ca deoarece Tribunalul de la Nrnberg n-a indicat precis numarul mortilor la Auschwitz, el nu s-a facut vinovat de crima de 'negare a holocaustului' si a fost achitat. Ca raspuns, Liga Impotriva Racismului si Anti-Semitismului si organizatiile Supravietuitorilor Holocaustului au facut presiuni ca achitarea sa fie anulata si Alain Guionnet sa fie rejudecat (si, bineinteles, condamnat) - si cazul a fost redeschis. Judecatorul Jean Serge Lorach a declarat ca 'se stie ca cei care-au murit la Auschwitz au fost circa 2 milioane, nu 125.000 cand zici asa diminuezi gravitatea crimei holocaustului' - uitand ca pana si cifra oficiala a scazut de mult la 1,1 milioane, nu 2 milioane. In Germania, Gunther Deckert s-a facut vinovat de crima de a spune ca evreii n-au fost gazati in timpul celui de-al doilea razboi mondial si judecatorul Wolfgang Muller nu l-a pedepsit destul de sever; in consecinta judecatorul Wolfgang Muller a fost demis temporar si parlamentul german a votat legea impotriva celor care se indoiesc de veracitatea propagandei holocaustului (CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 12). Guvernul din Alberta, Canada, a cheltuit sute de mii de dolari persecutandu-l pe Jim Keegstra, profesor de liceu din Canada, care le-a spus copiilor ca lucrurile nu s-au petrecut asa cum le prezinta stabilimentul pe timpul celui de-al doilea razboi mondial. In 1984, Keegstra a fost dat in judecata pentru ca 'promoveaza ura printre scolari'. In 1992 a fost din nou judecat si gasit vinovat. Apelul lui Jim Keegstra la Curtea Suprema i-a dat castig de cauza si acum guvernul din Alberta cheltuieste din nou ca sa-l dea in judecata pentru acelasi lucru pe Jim Keegstra, ale carui resurse au fost epuizate in acceasta lunga hartuiala cu guvernul. Scopul este sa-l ruineze si sa-l distruga economic si fizic, pentru ca a indraznit sa nege minciuna oficiala a 'holocaustului.' Pentru a face fata cheltuielilor de judecata, guvernul din Alberta a redus cheltuielile scolare si medicale (CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 9).

Guvernul din umbra

Simon Wiesenthal, de profesie 'victima a holocaustului', i-a amenintat pe austrieci ca se va porni impotriva lor un razboi (asa cum s-a pornit impotriva nemtilor in 1933) daca mai indraznesc sa voteze pentru Partidul Libertatii, care s-a bucurat de 23 % din voturi in Octombrie 1994. La alegerile anterioare, se bucurase doar de 16,5 %, dar popularitatea acestui partid este in crestere, ceea ce a alarmat plutocratia internationala. Simon Wiesenthal nu se sfieste sa ameninte pe fata ca daca conducatorul acestui partid, Georg Haider, ajunge sa participa in guvern, 'Austria va fi exclusa din lumea democratica' (CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 9).

Evreii constituie, zic ei, 3 sau 4 % din populatia Statelor Unite (in realitate procentajul este mai ridicat, dar totusi sub 10 %). Ultimii doi judecatori numiti in Curtea Suprema, Ginsberg si Breyer, sunt evrei si formeaza 22 % din acea curte. In Senat, 10 % sunt evrei declarati si multi nedeclarati. Tot evreu nedeclarat este directorul FBI (Federal Bureau of Investigation, 'securitatea statului'). Dintre consilierii economici ai Presedintelui Bill Clinton, 80 % sunt evrei. Presedintele Clinton, inaugurat acum 2 ani, a numit evrei in 55% din posturile guvernamentale cu autoritate, care vin sa se alature celor numiti anterior. Iata numele catorva: Albright, Altman, Berger, Boorstin, Boykin, Dreyer, Eisenstat, Eller, Epstein, Feder, Gober, Halperin, Herman, Indyk, Kantor, Kessler, Klain, Kunin, Kusnet, Greenberg, Hamburg, Grunwald, Stiglitz, Baird, Lewis, Magaziner, Mixner, Newman, Nussbaum, Oxman, Paster, Rahm, Reich, Rivlin, Rubin, Schifter, Segal, Seidman, Shapiro, Spero, Summers, Tarnoff, Tyson, Waldman, Zeiman. Un post important nou creat este 'ofiterul de legatura intre presedinte si comunitatea evreiasca', ocupat de Karen Adler. Ambasadorul Statelor Unite in Romania este Alfred Moses, presedintele Comitetului Evreiesc American (CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 13-14).

Franta a fost inundata de 5 milioane de imigranti ne-europeni din Asia si Africa, a caror comportare i-a alarmat pe francezi si ca urmare Partidul Frontului National al lui Le Pen a castigat 49 % din alegerile locale. Ca sa contracareze trezirea francezilor, pe de o parte partidul stangist Gaulist, urmat apoi de premierul stangist Franois Mitterand, a preluat tezele 'intereselor francezilor' si pe de alta, miliardarul evreu Sir James Goldsmith a infiintat un partid nationalist francez rival care capteaza popularitatea ideii nationale franceze, faramitand-o si anihiland-o astfel. Exact asa cum in Statele Unite senatorul evreu marrano Barry Goldwater (pe numele adevarat Goldwasser) a infiltrat, captat si anihilat rezistenta conservatoare din Statele Unite (CDL Report, Ianuarie 1995, p. 10). Oare cine capteaza si anihileaza lupta pentru supravietuire nationala a romanilor?

Wilhelm II al Germaniei si tarul Nicolae II il numeau pe regele Edward VII al Angliei 'evreul acela' si aveau dreptate. Principesa Alice, mama principelui Philip al Angliei si bunica principelui Charles, mostenitorul tronului, este ingropata in Israel. In 1851 Alexander, fiul marelui duce de Hesse, s-a casatorit in secret cu o evreica poloneza bogata care a trecut de forma la crestinism. Ca sa mascheze lucrurile, Alexander a fost facut intai conte si apoi print de Battenberg. Fiul sau Louis a ajuns amiral in armata britanica si prieten intim al regelui Edward VII; in timpul razboiului din 1914, si-a schimbat numele in 'Mountbatten' si-a devenit marchiz de Milford Have. Fiica lui, principesa Alice, a devenit mama sotului Reginei Elizabeta II si bunica principelui mostenitor Charles, al carui mentor este unchiul sau, fratele principesei Alice, amiralul Earl Mountbatten, de la care Charles invata doctrina socialista. Sotia amiralului Earl Mountbatten este nepoata lui Sir Ernest Cassel, fiul unui bancher evreu numit Cassel care-l finanta pe Edward VII. Ca multi alti membri ai familiei regale, principele mostenitor Charles a fost circumcis la Buckingham Palace de catre rabinul Dr. Jacob Snowman (CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, p. 11-12).

Unificarea Germaniei a deschis o noua perspectiva de afaceri. Guvernul comunist al Germaniei de Est nu platise tribut legendei holocaustului, motivand ca Republica Democrata Germana nu existase pe vremea cand 6 milioane de evrei au fost chipurile gazati. Dar dupa reunificare, evreii care nu putusera lua banii de la Republica Democrata Germana ii iau acum de la Germania unita: aproximativ 160.000 de evrei 'gazati' care au locuit in Germania de Est au primit in medie cate $3.000 (pana acum platile s-au ridicat la $165 milioane) sustinand ca au petrecut cel putin 6 luni intr-un lagar de concentrare, sau ascunzandu-se ca sa nu fie internati in lagare de concentrare, sau temandu-se ca vor fi internati in lagare de concentrare, sau locuind intr-un gheto timp de 18 luni (CDL World News Update, no. 41, 10 Decembrie 1994, p. 3). Dar cum rabinii ii obligau pe toti evreii sa locuiasca in gheto, pe cat posibil, ca sa-i poata controla mai bine, putini sunt evreii care nu vor incasa bani de la guvernul german sub acest regulament.

Miliardarul ebreo-american G. Soros a investit milioane de dolari in alegerile din Ungaria din 1994, ca sa asigure victoria fostilor comunisti in alegeri. Organizatiile in care si-a bagat banii sunt in special Partidul Socialist, Alianta Democratica Libera si Tanara Alianta Democratica, organizatii care se bucura se conducere evreiasca. Atat presedintele cat si primul ministru al Ungariei erau pe jumatate evrei; cei care populeaza si controleaza radio-ul si televiziunea in Ungaria sunt insa evrei pe deplin, nu pe jumatate (CDL World News Update, no. 41, 10 Decembrie 1994, p. 4).

La 21 Noiembrie 1994, la p. 48, Time Magazine scrie ca 'cei 20 % mai bogati detin jumatate din averea intregii natiuni si in ultimii 20 de ani numai venitul lor a sporit', in timp ce venitul restului de 80 % a scazut tot timpul datorita cresterii costului vietii. Acesti 80 % au inceput sa se intrebe daca-si mai pot permite sa subventioneze statul Israel cu generozitatea obisnuita. Dar in cercurile conducatoare, nimeni nu indrazneste sa-si puna aceasta intrebare. Primul Ministru al Israelului Yitzak Rabin l-a vizitat la 21 Noiembrie pe Presedintele Bill Clinton, care l-a asigurat ca 'ajutorul financiar va decurge la nivelul obisnuit si vor mai fi cateva initiative noi, ca proiectilele Arrow si supracomputere si inca cateva lucruri.' Mai mult, presedintele nostru Clinton, care a fost asa de grijuliu cu propria piele cand s-a eschivat de la serviciul militar, a oferit serviciile tinerilor recruti americani pentru ocupatiile israeliene in regiunea Golan, acolo unde nemultumirea arabilor care s-au vazut tradati de conducatorii lor izbucneste in mod sangeros (The CDL Report, Noiembrie-Decembrie 1994, pp. 1-3). Intre cei 20 % care stapanesc jumatate din averea natiunii se numara acei membri ai tagmei jurnalistice care servesc cu devotament conspiratia elitista a bancherilor internationali, ca Diane Sawyer, al carei salariu este de $7 milioane anual. Majoritatea editorilor si jurnalistilor care practica dezinformarea maselor la ordinele stabilimentului sunt printre cei mai bine remunerati membri ai natiunii americane, care constituie 1-2 % din natiune (AFA Journal, Februarie 1995, p. 9). Nu toti acesti jurnalisti devotati traiesc insa din salariu; Sharon Rockefeller, presedinta unei retele de televiziune, isi plateste $125.000 de dolari pe an din banii contribuabililor pentru ca prezideaza o statie de televiziune ne-comerciala, cand averea personala a familiei ei este de peste $200 milioane (ibidem, p. 16).

*

SFARSITUL ROMEI ETERNE

Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza intre slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si incercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta in cartea sa Pierre M'Aimes'Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De cand si-a inceput studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II in 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal 'progresist', 'mai progresist decat compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski', chiar 'infranat de prezenta Cardinalului Wyszynski', scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie in aceeasi zi ca 'au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frau liber fortelor umanismului in politica si-n religie, pe care nu le vor mai putea controla.' Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa 'este mai degraba existentialist decat tomist', ca 'se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul' si ca, desi in public se arata in dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, 'nu este anti-comunist in adancul fiintei lui' (pp. 4-5).

'Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane,' scria viitorul Papa Ioan Paul II in 1965. De acum incolo nu credinta in Iisus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: 'Scopul papei Ioan XXIII a fost in primul rand unitatea crestinilor; ce-i uneste pe crestini e mai puternic decat ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mana-n mana cu dorinta de unitate a intregii rase omenesti. Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine in acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala in zilele noastre, cand pentru prima data in istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. Biserica intelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice intampina piedici in fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe' (consemnat de Parintele Malinski in cartea Mon Ami, Karol Wojtyla).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea si ecumenismul. Cu mult inainte de a ocupa Sfantul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr-o tara catolica intr-una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotararile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza.

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II ii admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s-au inhamat la opera de 'reformare' a bisericii catolice. 'Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului', spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi in Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l inrobeasca in socialismul universal, 'eliberandu-l' de nationalism, de crestinism si de individualism. Papa Paul VI canta laudele omului si bunatatii lui originare: 'Avem incredere in om; credem in aceasta adanca bunatate din fiecare inima' , negand doctrina pacatului originar si a salvarii prin Iisus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, 'Papii Ioan XXIII si Paul VI s-au apropiat cu incredere. Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o in lume este si a noastra' (pp. 9-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca 'toate religiile sunt la fel de bune,' si ca nu e nici o diferenta intre crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine insusi si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati in cinstea demonilor carora li se inchina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s-a realizat 'separarea statului de biserica' si eliminarea 'religiei de stat'. Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986 si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului, nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat paganizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbanda ei din 1789 in Franta, pe care Papa Ioan Paul nu o deplange ci o aproba, zicand: 'Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si in grupuri sociale in care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare in fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac a libertatii altor popoare; colaborare internationala.' Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa cateva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre 'ideea libera a pluralismului in relatii' si despre 'profunda unitate de idei si sentimente.' Celor care s-ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija in culise in cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc cand Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitand in schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvant care a aparut in vocabularul Vaticanului in 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea ii ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care carmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotararile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani in urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. 'Totul s-a facut intr-o maniera 'stranie' si misterioasa,' scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes, care nu afirma creatiunea, considera ca inaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Cand papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii in guvernul 'revolutionar' al Nicaraguai sa nu participe in acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se intalneasca cu conducatorii lumii a treia decat cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara in care s-a lasat sa cada? Inca inaintea lui, papa Paul VI a deplans roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria in 1981: 'Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si invatatura traditionala, se propaga erezii in domeniul moral si dogmatic, creandu-se indoieli, confuzii, revolte; pana si liturghia a fost manipulata Crestinii sunt dusi in ispita de ateism, agnosticism si de un iluminism vag moral ' (pp. 30-39).

Ecumenismul a fost inteles inainte de Vatican II ca efortul bisericii crestine de a impartasi lumina ei tuturor oamenilor. Noul ecumenism inseamna amalgamarea tuturor religiilor. Propagarea lui a inceput inainte de primul razboi mondial cu propunerea calugarului belgian Dom Lambert Bauduin de a modifica slujba religioasa. Activitatea acestui calugar a fost aprobata public si continuata de papa Ioan XXIII, care a creat Secretariatul pentru Unitatea Crestinilor cu scopul de a cultiva contacte cu ortodocsii, anglicanii si protestantii, pe care i-a invitat sa trimita reprezentanti la Vatican II. In 1972, Cardinalul Wojtyla scria: 'Promovand unitatea si caritatea intre oameni, [biserica] vede intai ce au in comun si ce le va ajuta sa traiasca conform destinelor lor. Am putea spune ca aceste cuvinte arata baza umanista a ecumenismului in cel mai larg inteles al sau.' Cu alta ocazie, a spus: 'Noul concept al 'poporului lui Dumnezeu' ne-a facut sa revizuim adevarul vechi despre posibilitatea de mantuire in afara bisericii catolice. De aici ia nastere atitudinea bisericii fata de alte religii, care se bazeaza pe recunoasterea valorilor lor spirituale, oameni si crestini laolalta, intinzand mana unor religii ca islamul, budismul, hinduismul Biserica doreste sa initieze dialoguri cu reprezentantii acestor religii. Si aici, iudaismul ocupa un loc cu totul aparte.' Intr-un discurs tinut la 9 Noiembrie 1982, Papa declara ca 'Sfantul Scaun si comunitatea catolica vor sa slujeasca scopurilor care permit realizarea unei bunastari autentice materiale, atat culturale cat si spirituale, in sanul natiunilor' (pp. 39-47).

Lovit astfel in inima din interior, nu e de mirare ca crestinismul catolic este intr-un declin vertiginos. Abatele Le Roux da statistici care arata ca in 1985, Franta avea pe jumatate atati preoti cati avea in 1904; in intreaga lume, fusesera 413.000 de preoti in 1969 si doar 343.000 in 1976. Cea mai dezastruoasa scadere are loc in viata spirituala a celor care se mai declara inca crestini catolici. Ca un singur exemplu, numai la Roma, unde 96 % din cununii fusesera religioase in 1968, numarul lor a scazut la 74 % in numai 10 ani. In Franta, 49 % din cei ce-si zic crestini nu cred in invierea lui Hristos. Pana si papa Paul VI a vazut in 1968 ca 'biserica se afla la un impas de ingrijorare, autocritica, chiar autodistrugere de parca biserica s-ar distruge pe sine insasi.' In 1972, si-a exprimat durerea mai explicit, spunand: 'Mireasma Satanei a patruns printr-o fisura in templul Domnului; avem in fata indoieli, incertitudini, probleme, griji, nemultumiri. In loc de lumina soarelui avem nori, furtuni, intuneric. Cum am ajuns aici? A intervenit o putere adversa, diavolul, acel spirit misterios ' (pp. 47-51). Dar Paul VI n-a incercat sa i se impotriveasca acelui spirit; si Papa Ioan Paul II se straduieste sa urmeze intocmai inspiratia acelui spirit, desi si el vede si spune ca 'idei care contrazic adevaruri revelate sunt imbratisate si adevarate erezii au fost propagate in domeniul dogmei si moravurilor'. Papa Ioan Paul II traduce in viata directivele de la Vatican II cu noul Cod al Legii Canonice din 1983 (pp. 52, 54).

Abatele Le Roux explica devotamentul Papei pentru relativismul si 'modernismul' acesta care demoleaza credinta crestina prin influentele care l-au format in tinerete si anume filozofia existentialista si fenomenologica a lui Husserl, Kierkegaard si Scheler. Dupa ei, nu exista certitudine sau obiectivism in religie, caci totul este o realizare momentana in continua schimbare si nu exista granita intre natura si supranatural, caci natura este supranaturala si omul e divin. Aceste idei au fost vanturate de teologi si filozofi ca De Lubac, Karl Rahner, Jacques Maritain inca de prin 1930, dar cu insistenta sporita din 1946 incoace. Ideile lui Maritain despre pluralismul religiei au dominat Vatican II. Gustavo Gutierrez, profesor de teologie la Universitatea din Lima si cunoscut comunist, spune ca 'noile situatii istorice au pus biserica incepand cu secolul 16 si mai ales pe timpul revolutiei franceze, intr-o situatie care cere alte perspective pastorale si alta mentalitate teologica care, multumita lui Maritain, va primi numele unui 'nou crestinism'' (p. 61). Si spune adevarul: distrugerea bisericii care-a inceput in secolul 16 si s-a exacerbat in revolutia franceza este perfectionata azi din interiorul Vaticanului.

De Lubac scrie ca revelandu-l pe Dumnezeu, 'Hristos reuseste sa-i aduca omului propria sa revelatie'; Rahner scrie ca 'Dumnezeu rezida in esenta umana'; Maritain scrie ca Dumnezeu nu-l condamna pe diavol; Hans Urs von Balthasar, teologul elvetian care-a fost mentorul tanarului Karol Wojtyla, scrie ca cuvintele lui Hristos despre iad sunt 'figuri de stil imprumutate din arhive vechi.' La 2 Februarie 1983, De Lubac a fost facut cardinal. Papa are numai cuvinte de lauda pentru Maritain si pentru Dom Helder Camara, cunoscut preot marxist preocupat sa promoveze revolutia si cat mai multa varsare de sange si sa propage comunismul ca suprem bun al omenirii. Hans Urs von Balthasar a fost facut cardinal la 28 Iunie 1988. Hans Kng, discipolul lui Rahner, teolog catolic de la Tbingen care se detasase total de toate invataturile religiei catolice (el sustine ca Iisus Hristos e doar un om perfect 'umanizat'), era in conflict cu biserica catolica din 1968; dupa ascensiune, Papa Ioan Paul II a capitulat dandu-i tacit castig de cauza. La fel a procedat cu Schillebeeckx si Leonardo Boff, 'teologii eliberarii,' care 'elibereaza' catolicismul de crestinism (pp. 62-70).

Inafara de Maritain, Mieczylslav Kotlarczyk, regizorul si teoreticianul unui teatru in care participa tanarul Karol Wojtyla, l-a influentat puternic pe acesta. Kotlarczyk era un adept al teozofiei Helenei Blavatski si studia si medita asupra teozofiei, traditiei ebraice (dupa Ismar Ellbogen) si operei teozofului Rudolph Steiner, succesorul lui Blavatski. Karol Wojtyla a ramas toata viata intim legat de Kotlarczyk, chiar dupa ce devenise cardinalul Cracoviei; atunci a scris introducerea la o carte de-a lui Kotlarczyk. La 22 de ani Karol Wojtyla a parasit teatrul, anuntand ca doreste sa devina preot. Acum apar in viata lui doua persoane care-i domina gandirea: cardinalul Sapieha si croitorul Jan Tyranowski, un entuziast care propovaduia un misticism livresc amestecat cu umanism si psihologie. Karol Wojtyla si-a scris teza de doctorat la Roma despre misticul San Juan de la Cruz si reintors la Cracovia a scris o a doua teza, despre etica crestina bazata pe filozofia lui Max Scheler sub conducerea unui juriu din care facea parte Roman Ingarden, unul dintre primii discipoli ai lui Husserl; pe asistenta lui Husserl, Edith Stein, care s-a convertit la catolicism dupa ce-a citit biografia Sf. Teresa din Avila in 1921, Papa Ioan Paul II a beatificat-o la 1 Mai 1987. Fenomenologia a fost o influenta puternica in principala carte publicata de Karol Wojtyla, Persoana si fapta, care-a aparut in 1969 (pp. 71-78).

Abatele Le Roux spicuieste din scrierile si discursurile lui Karol Wojtyla pasaje care arata ca acesta crede ca 'libertatea religioasa este prima conditie esentiala pentru pace'. Prin 'libertate religioasa' se intelege ca nimeni si nimic, nici macar Dumnezeu, nu poate sa ingradeasca vointa omului si nu exista restrictii: 'sa fii liber inseamna sa poti si sa vrei sa faci o alegere.' In conceptia lui, nu invatatura lui Hristos trebuie sa triumfe, ci 'omul' si ideile calauzitoare in spre acest triumf sunt cele exprimate in lozinca masonica a revolutiei franceze de la 1789: libertate, egalitate si fraternitate. La 2 Octombrie 1979, vorbind la Natiunile Unite si cu cateva luni mai tarziu la UNESCO, Papa Ioan Paul II a elogiat drepturile omului, pacea pe intreaga planeta si alte lozinci ale Noii Ordini Mondiale - dar n-a pomenit de Hristos (pp. 77-82). Conspiratia masonica, condamnata cu energie de toti papii pana la Paul VI (chiar si de catre papa Ioan XXIII), a fost invitata in Vatican de catre Paul VI. Vizitand Ierusalimul in 1964, Paul VI a tinut sa-l imbratiseze pe Patriarhul Athenagoras I, mason de gradul 33 si amandoi au anulat excomunicarea reciproca din 1054. La 19 Mai 1964, Paul VI a infiintat Secretariatul pentru Necrestini, deschizand larg portile paganismului. La 13 Noiembrie 1964, i-a dat calugarului budist U-thant, secretarul general al Natiunilor Unite, tiara papala, inelul si crucea ca sa 'ajute saracii.' La 23 Martie 1966 i-a daruit arhiepiscopului anglican din Canterbury noul sau inel papal. La 3 Iunie 1971 a primit in audienta publica la Vatican loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith (pp. 86-90). La 18 Aprilie 1983, succesorul sau (dupa scurtul intermediu al papei Ioan Paul I) a primit in audienta publica masonii din Comisia Trilaterala, carora le-a tinut o cuvantare despre dezvoltare, conditii culturale si spirituale, opresiune, exploatare si degradare, dar n-a pomenit nici o singura data de Hristos. La 22 Martie 1984 i-a primit pe reprezentantii lojei masonice B'nai B'rith, carora le-a vorbit despre foamete, saracie, discriminare, despre epoca mesianica in ambele religii, iudaica si crestina, ferindu-se sa pomeneasca de Iisus Hristos. In 1983, in noul Cod de Lege Canonica, canonul 2335 care interzicea catolicilor sa fie masoni, a fost inlocuit cu canonul 1374, care interzice catolicilor doar sa 'comploteze impotriva bisericii' (pp. 91-94). Dar cu noua definitie a 'libertatii religioase' si-a 'ecumenismului', oricat rau ai face bisericii si oricat de total ai distruge crestinismul, nu te faci nicicum vinovat de 'complot impotriva bisericii

Abatele Le Roux conchide: 'Ioan Paul II cu siguranta nu este mason' si citeaza apoi un document secret al lojei masonice Alta Vendita publicat din ordinul papei Grigore XVI, care explica ca nu este in vederile masoneriei sa instaleze un mason in Sfantul Scaun, ci sa fasoneze mintile tinerilor clerici in asa fel incat papa care se va ridica dintre ei sa aiba creierul spalat si sa le execute ordinele (p. 97).

Papa Ioan Paul II practica 'ecumenismul' stil Vatican II si-l adauga pe Martin Luther la catechismul catholic, intre Sf. Caterina din Siena si Sf. Ignatiu de Loyola. Acesta este Martin Luther, initiatorul Reformei, calugarul augustin care era dus mort de beat la culcare de catre servitorul sau, care dupa o astfel de betie a fost gasit spanzurat de capul patului (fapt musamalizat de printesa de Eisleben), care a avut 3 sotii intr-un timp si s-a insurat apoi cu a patra, o calugarita ce fugise din manastire ascunsa intr-un butoi de bere, care scrie ca 'sunt aici, lenes si beat, de dimineata pana seara ca sa-l insel pe diavol, care ma chinuie.' Daca viata lui Martin Luther n-a fost a unui sfant ci mai degraba a unui calugar stricat, teologia lui se bazeaza pe negarea doctrinei pacatului originar si pe negarea capacitatii omului de a participa la salvarea sufletului sau; caci dupa Martin Luther, tot ce face omul e pacatos; o fapta buna perfecta e doar un pacat mai mic. Dar principala lui preocupare a fost distrugerea slujbei religioase, caci daca se pierde semnificatia slujbei se prabuseste doctrina, scrie el. La 11 Decembrie 1983, Papa Ioan Paul II s-a dus la o biserica protestanta sa celebreze ziua de nastere a lui Martin Luther si-a tinut un discurs care tinde sa anuleze excomunicarea acestuia, veche de patru secole. Ecumenismul papei s-a manifestat si la Taiz, unde o mica comunitate de calugari protestanti practica o dubla identitate: sunt in acelasi timp catolici si protestanti, dar doctrina lor e de fapt protestanta (pp. 103-107).

Acelasi ecumenism apare in legatura cu anglicanismul; papa deplange distanta dintre acesta si catolicism (de parca nu Henry VIII s-ar fi despartit de biserica catolica, ci biserica de el). La Manila, discursul papei a continut dupa expresia de regret ca exista o distanta intre catolicism si anglicanism, propozitia: 'sincer vorbind noi suntem de vina pentru asta'. La 29 Mai 1982 papa s-a dus sa oficieze la Canterbury, alaturi de primatul anglican, in fata unui altar pe care erau insirate fotografiile martirilor zilelor noastre: Maximilian Kolbe, Dietrich Bonhoeffer, Janani Luwum, Maria Skobtsova, Martin Luther King si Oscar Romero. La 11 Decembrie 1983 s-a dus sa se roage intr-un templu luteran din Roma. La 12 Iunie 1984 s-a dus la Consiliul Mondial al Bisericilor la Geneva. Si slujba catolica milenara a fost inlocuita cu o slujba modernista copiata dupa modelul luteran, in care nu mai participa prezenta reala a lui Hristos, unde painea si vinul nu mai sunt trupul si sangele Domnului si pot fi manipulate ca orice alte alimente, unde ofertoriul a fost inlocuit cu o rugaciune iudaica din Cabala si unde oficiaza si laicii (pp. 106-120).

Aceeasi dorinta de impacare cu orice pret o manifesta si fata de biserica ortodoxa. Dupa ce in 1965 s-au ridicat anatemele reciproce, in 1981, dupa intalniri repetate, cu ocazia aniversarii a 1600 de ani de la cel de-al doilea Consiliu din Constantinopol, mitropolitul Damaskinos a fost invitat sa predice in basilica Sf. Petru din Roma in ajunul Rusaliilor. Mihael Evdokimov, delegat al bisericilor ortodoxe din Franta, remarca cum papa si alti prelati au inceput sa recite Crezul fara filioque ca sa nu-i supere pe ortodocsi; filioque (Spiritul Sfant izvoraste de la Tatal si de la Fiu) face parte din doctrina fundamentala a catolicismului (pp. 121-124).

In 1986, intrebat ce crede despre noul papa Ioan Paul II, rabinul sef al Romei Elio Toaff a raspuns printr-o anecdota despre un preot catolic care, rugat sa boteze o fetita crescuta de o pereche de crestini care-o indragisera dupa deportarea si moartea parintilor ei, n-a botezat-o ci i-a indemnat sa caute mai degraba in continuare rudele fetitei si sa le-o dea lor, pentru ca fetita sa ramana evreica si sa nu fie crescuta in crestinism. Acel preot, zice rabinul Toaff, a fost Karol Wojtyla, noul papa.

Anecdota ilustreaza foarte bine atitudinea si actiunile Papei Ioan Paul II. In 1980, le-a spus reprezentantilor comunitatii evreiesti din Mainz, pe cand vizita Germania: 'Cine-l intalneste pe Hristos intalneste iudaismul Evreii si crestinii, toti sunt fiii lui Abraham Ma rog alaturi de voi pentru o abundenta de salom in favoarea tuturor fratilor vostri de nationalitate si credinta si pentru pamant, pe care toti il venereaza'. In Februarie 1981, intr-o dupa amiaza de Duminica, Papa s-a intalnit cu rabinul sef al Romei Elio Toaff, cu care ocazie si-a depanat memoriile despre legaturile lui cu comunitatea evreiasca din Cracovia. La 6 Martie 1982 a primit delegatia Conferintei Episcopale insarcinate cu studiul relatiilor cu iudaismul, cu care ocazie a declarat ca crestinii sunt atunci pe drumul cel drept cand 'cu respect si perseverenta cauta sa-si regaseasca fratii in jurul mostenirii comune atat de bogata pentru noi toti.' Ceea ce i-a indepartat pe acesti frati unii de altii, zice Papa, au fost 'neintelegeri, erori, chiar ofense'; nici un cuvant despre Iisus Hristos; erorile au fost toate de partea crestinilor, s-ar parea, incepand cu erorile din Noul Testament. Rabinul sef al Frantei, Ren Samuel si predecesorul sau, Jacob Kaplan, si-au exprimat imediat satisfactia. La 25 Ianuarie 1983, dioceza din Roma (dioceza Papei) a emis directive de conduita care prescriu catolicilor sa recunoasca felul in care se autodefinesc evreii ca religie si ca rasa; sa evite expresii care i-ar putea supara pe evrei, mai ales in saptamana patimilor; sa studieze si sa cunoasca mai bine credinta si traditiile iudaice; sa se familiarizeze cu ritualurile iudaice la sinagoga si acasa. Presa iudaica a numit aceste directive 'un document istoric.' La 24 Iunie 1984, Comisia Pontificala pentru Relatiile cu Iudaismul a proclamat ca 'evreii si crestinii trebuie sa vada responsabilitatea lor in pregatirea venirii lui Mesia' (pp. 127-132). Cum adica, Iisus Hristos nu e Mesia?

La 15 Februarie 1985, Papa a primit o delegatie a Comitetului Evreiesc American; la 13 Aprilie 1986, a tinut un discurs la sinagoga din Roma, in care a declarat ca 'biserica deplange ura, persecutiile si toate manifestatiile de antisemitism care-au fost indreptate impotriva evreilor in orice epoca si din partea oricui.' Deci daca a existat distanta intre evrei si crestini vina a fost exclusiv a crestinilor care sunt niste antisemiti mai ales atunci cand citesc din Evanghelii. 'In primul rand, biserica lui Hristos examinand propriul ei mister, si-a descoperit legatura cu iudaismul. In al doilea rand evreilor nu le poate fi atribuita o vina ancestrala ori colectiva pentru ce-a avut loc cand cu patimile lui Hristos ', a continuat Papa. Aceasta nu a fost prima vizita a Papei la o sinagoga; cardinalul Wojtyla vizitase o sinagoga din Cracovia. Cand evreii din Franta au protestat impotriva faptului ca in apropierea Auschwitz-ului urma sa se zideasca o manastire de carmelite, profanandu-se astfel memoria Auschwitz-ului, dupa negocieri indelungate, carmelitele au fost mutate de-acolo (pp. 132-138).

In primele luni ale pontificatului sau, vizitand Turcia in 1979, Papa s-a adresat 'descendentilor spirituali ai lui Abraham, crestini, musulmani si evrei,' amintindu-le de 'fraternitate si libertate.' in Februarie 1981, vizitand Filipinele, le-a spus musulmanilor de acolo: 'fratii si surorile voastre crestine au nevoie de voi si de dragostea voastra.' In Mai 1985, vizitand Belgia, a spus ca atat crestinii cat si musulmanii slujesc aceluiasi Dumnezeu cu ajutorul 'cartilor noastre sfinte respective,' prefacandu-se ca nu stie ca intr-una din 'cartile noastre sfinte respective,' si anume in Koran, Articolul 1 scrie ca 'Sunt 11 lucruri impure: urina, excrementele, sperma, oasele, sangele, cainele, porcul, barbatul si femeia care nu sunt musulmani si treimea (Tatal, Fiul si Spiritul Sfant)' si Articolul 2 scrie ca 'Cel care crede in treime e impur exact ca urina si fecalele.' In August 1985, intr-o vizita in Maroc, Papa a subliniat din nou credinta care, zice el, e comuna a crestinilor si musulmanilor. Eforturile lui au fost incununate de succes. Bisericile se inchid in Europa fosta crestina, in care se deschid noi moschei. La 20 Iunie 1980, s-a deschis o moschee in Lille in fosta capela a dominicanilor. In 1981 s-a deschis o moschee in biserica veche de secole din Mureaux. La 7 Decembrie 1982, s-a deschis o noua moschee in Sarcelles. La 11 Decembrie 1984, s-a inceput construirea moscheii din Roma. In 1986, a inceput zidirea moscheii din Lyon. La 7 Mai 1987, s-a cumparat o cladire pentru a o transforma in moschee in Bthancourt (pp. 138-144).

Religiile si paganismul asiatic se bucura de aceeasi bunavointa din partea Papei Ioan Paul II, incepand cu laudele aduse shintoismului si budismului, ai caror reprezentanti au fost primiti de Papa la nuntiatura din Tokyo in 1981; continuand cu laudele aduse libertatii religioase si religiilor care adora natura in timpul vizitei la Bangkok, cu care ocazie patriarhul budist l-a primit pe Papa fara sa se ridice de pe scaun, iar Papa s-a inclinat in fata lui; si culminand cu vizita in India, unde Papa s-a descaltat ca sa depuna o coroana de flori in fata monumentului lui Mahatma Gandhi si-a declarat ca 'omul este radacina pe care trebuie s-o cultive Biserica Catolica pentru a ramane fidela sie insasi' si ca 'hindusii, sikhii, budistii, jainistii, parsii si crestinii se unesc in proclamarea adevarului despre om, mai ales in apararea drepturilor umane si-n eliminarea foametei, saraciei, ignorantei, persecutiilor.' Inlocuirea lui Dumnezeu cu drepturile omului in religia crestina n-a fost apreciata de credinciosii religiilor asiatice, al caror Front pentru Protejarea Budismului a acuzat preotii catolici ca 'imita ceremoniile budiste cu scopul de a insela, pentru ca astfel sa absoarba cultura Tailandei in crestinism sub pretextul aclimatizarii culturalismului.' In Europa insa, actiunile Papei au un efect magistral. La Vincennes s-a inaugurat un templu tibetan in 1985, unde au fost facuti lama 10 francezi, in timp ce alti 14 asteptau sa fie facuti lama; in Franta se estimau circa 30 de centre de religie tibetana la acea data. In Iulie 1987, ziarul local descrie modul de viata a lama-ilor tibetani veniti de la o manastire de langa Darjeeling in India si stabiliti in Franta. Unul dintre ei a deschis in acel an la Plaigne, Templul celor 1000 de Buda, cel mai important templu tibetan monastic la acea data din Franta; deschiderea s-a oficiat in prezenta a aproape 2.000 de persoane si unele din cele 1.000 de statui ale lui Buda au 7 metri inaltime (pp. 144-151). Calugarii astia care se intretin din donatii caritabile s-ar parea ca au avut de unde plati sumele mari de bani cerute de transportul si instalarea a 1.000 de statui, dintre care unele de 7 metri. Pe ce teren a fost deschis templul lor? Cui ii apartine, cine l-a platit si cu ce scop?

La cateva ore dupa incheierea consiliului Vatican II, Monsignorul Wojtyla, episcopul Cracoviei, a declarat ca in slujba religioasa catolica 'totul va fi schimbat ca sa fie de acord cu traditia locala: cuvintele, gesturile, culorile, vestmintele, canturile, arhitectura, decorul. Problema reformei liturghiei este enorma si e greu de prevazut cum va sfarsi.' Fructele demolarii liturghiei catolice si inlocuirii ei cu ritualurile locale pagane ale diverselor triburi si populatii se vad insa clar. La 8 Mai 1980 Papa a consacrat 8 episcopi la Kinsasa in Zair in fata unui milion de oameni, intr-o slujba la care preotii se leganau ca-ntr-un dans in timp ce multimea canta 'gloria', dupa care s-a cantat in swahili, lingala si kikongo, cu acompaniament de tam-tam, acordeoane si ghitare. Apoi, la o slujba oficiata de Papa in Nairobi, ofertoriul a fost de fapt un ritual african in care triburile din Kenia au insistat sa procedeze ca in riturile africane pagane, aducand cosuri cu fructe, o oaie care behaia, obiecte de artizanat local. Papa si-a pus pe cap o podoaba capilara masai, de 40 de centimetri inaltime, ornata cu pene si pe umeri o mantie masai. La 22 Iunie 1980, Papa a beatificat 5 misionari americani si slujba a continut reprezentanti ai pieilor rosii cu imbracaminte traditionala iroqois si cherokee si din Guatemala, aducand la altar pipe, paturi, flaute si ornamentele cu pene specifice sefilor indieni piei rosii. In Februarie 1982, ultima liturghie a Papei in Africa a constat din cantece africane si dansuri, asemanatoare cu cele pe care le executau africanii cand ucideau sclavii in ritualurile lor pagane. Doua luni mai tarziu, Comitetul Liturgic National al Episcopatului din Volta Superioara a prescris ritualul liturgic in care sunt incluse 'batai puternice din palme care puncteaza ritmul anumitor canturi; tipete ascutite ale femeilor; tam-tam-ul sa anunte si sa intervina dupa fiecare propozitie citita din Evanghelie; tam-tam-ul sa se bata tot timpul la inaltare; de Vinerea Mare un grup de dansatori barbati si femei sa salute crucea.' In Mai 1984, Papa a celebrat o slujba in Papua-Noua Guinee, in timpul careia 250 de dansatori, barbati si femei, goi de la brau in sus, purtand fuste galbene din fibre de palmier si pe cap ornamente din pene multicolore, cu fata vopsita in galben, negru si portocaliu cu exceptia unui singur ochi, au dansat si-au batut tobele. In Septembrie 1984 Papa a instalat 8 diaconi in Canada, cu care ocazie a oficiat o liturghie in cursul careia s-au ars plante rituale mirositoare in cinstea marelui spirit Ke-Jem-Manito, apoi Papei i s-a dat o pana muiata in sange; in omilia la aceasta slujba Papa a spus ca 'Hristos, prin membrii trupului sau, este El insusi o piele rosie'. In August 1985, Papa a oficiat la Yaound in Camerun o slujba in decursul careia sute de femei au cantat in Ewondo si-au dansat; la fel in Garoua, mai tarziu, unde dansatorii au descris in dansul lor tribal actiuni legate de cresterea vitelor si-au batut cu batele prin aer. In Togo, spune Papa, 'm-am rugat pentru prima data impreuna cu cei ce cred in animism.' De fapt, in Togo Papa a participat pentru prima data la un ritual pagan care nu mai era ascuns sub pretextul liturghiei; pentru prima data, Papa a oficiat un ritual pagan intr-o padure, alaturi de vrajitori. Ziarul l'Osservatore Romano descrie cum a sosit Papa in padure, cum un vrajitor a inceput sa invoce puterea apei si spiritele mortilor si cum Papei i s-a dat apa si faina cu care a executat ritualul invocatiei spiritelor mortilor, imprastiindu-le pe pamant in toate directiile, dupa ce s-a inclinat. In Februarie 1986, Papa a celebrat o liturghie la New Delhi in fata a 18.000 de spectatori in cursul careia 300 de fete indiene au dansat si executat muzica indiana. La Ranchi in Bihar a tinut o slujba in fata a 400.000 de catolici care fusesera convertiti in majoritatea lor de la animism, dar in slujba sa Papa a readus ritualuri animiste; fete cu pene de paun pe cap ii aruncau petale de flori sub picioare ca sa-l purifice si Papa si-a varat picioarele in cosuri de flori in sunetul tobelor pentru purificare, inainte de a se apropia de altar. La Madras, Papei i s-a pus pe umeri un sal verde si auriu si i s-a cantat un imn vedic politeist din secolul 12 i. Chr., apoi a fost insemnat pe frunte cu cenusa sfanta Vibhuti. Cu trei zile inainte, la 2 Februarie 1986, Papa primise pe frunte semnul rosu al adoratorilor lui Visnu (pp. 151-156).

Toate aceste ritualuri pagane le-a executat Papa Ioan Paul II pe alte continente; si-a incununat opera aducandu-le la Assissi, in biserica Sfantului Francisc. Incercarea de a le aduce acolo sub forma unui congres al tuturor religiilor s-a vanturat inca din 1893, la Chicago si din 1900, la Paris; proponentii unui astfel de congres proiectau o noua biserica catolica care 'se bazeaza pe ideea unei uniuni morale a tuturor religiilor, adica, a unei zone care sa nu-i apartina nici uneia in special ci tuturora; caci aceasta este definitia masoneriei: 'francmasoneria este morala universala care convine locuitorilor tuturor climatelor, oamenilor tuturor credintelor Este o religie universala, profesata de loja Grand-Orient inca pe la mijlocul secolului 19, care include toate religiile globului', zice J. Ploncard d-Assac (p. 162). La 27 Octombrie 1986, Papa Ioan Paul II a realizat acest proiect primind in basilica Sfantului Francisc din Assissi reprezentantii tuturor marilor religii ale globului, care dupa cuvantul de bun venit al Papei s-au grupat in diferite locuri desemnate lor ca sa se roage conform ritualurilor lor specifice. Locul desemnat lui Dalai-Lama a fost altarul central pe care Dalai-Lama a instalat o statuie a lui Buda. Episcopii catolici au vazut statuia lui Buda pe altar si n-au zis nimic; s-au revoltat unii protestanti. Un an mai tarziu, evenimentele de la Assissi s-au repetat la Roma, in biserica Sfintei Maria din Trastevere, spre bucuria masonilor care n-au ezitat sa-si publice victoria in Hiram, publicatia lojei Grand Orient, in Aprilie 1987. Masonul F.M. Marsaudon scria: 'In zilele noastre, fratele [mason] Roosevelt a adus tuturor oamenilor posibilitatea de a-l adora pe Dumnezeu, urmandu-si principiile si convingerile proprii'. Asta e toleranta si ecumenism. Noi masonii traditionali ne permitem sa parafrazam si sa traducem aceasta expresie a unui om de stat celebru si s-o adoptam la circumstante: catolici, ortodocsi, protestanti, israeliti, musulmani, hindusi, budisti, liber cugetatori, liber practicanti, pentru noi astea sunt doar porecle; francmasoneria este numele intregii familii' (pp. 160-166).

Rezultatul actiunilor Papei Ioan Paul II este spectaculos. In 1987, doar 56 % din francezii catolici mai credeau ca Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu (p. 175). Dar Papa n-a facut ce-a facut fara un scop; si scopul este cel al Organizatiei Natiunilor Unite (ONU).

Abatele Leroux explica succint (citand cartea lui J. Bordiot, Une maine cache dirige) ca scopul acestei organizatii este 'sa suprime fortele armate nationale, inlocuindu-le cu o singura armata de mentinere a pacii a Natiunilor Unite,' proiect elaborat de varfurile finantelor internationale, in special de Council of Foreign Relation (CFR) din America. Aceasta organizatie 'sprijina comunismul sovietic in vederea distrugerii tuturor regimurilor si tuturor structurilor sociale existente, ceea ce este o treapta preliminara necesara in stabilirea unui Guvern Mondial Unic.' In Octombrie 1979, Papa Ioan Paul II a vorbit la ONU despre 'nobilul scop al Natiunilor Unite, viata comunala a oamenilor si a natiunilor' si n-a amintit niciodata despre razboaiele de invazie sovietica. 'Sper ca Organizatia Natiunilor Unite va ramane totdeauna supremul tribunal al pacii si dreptatii; adevarata inima a libertatii popoarelor si oamenilor in speranta lor pentru un viitor mai luminos ' Nici un cuvant despre Iisus Hristos in aceste cuvantari tinute in stil realist-socialist de catre vicarul lui Hristos pe pamant, (pp. 181-183).

Dupa alegerile din Spania din 1982, Papa a aplaudat victoria socialismului acolo, aliindu-se cu socialistii si nu cu oponentii lor crestini; s-a intalnit cu Felipe Gonzalez, secretarul general al Partidului Socialist, care i-a strans mana tovaraseste si s-a declarat multumit de discursul Papei. Dupa aceea s-au legalizat avorturile si Spania s-a scufundat si ea in cultura stupefiantelor si-a promiscuitatii. In Italia, Leonardo Boff, teologul liberal, s-a aratat multumit de 'absenta oricarei critici la adresa teologiei liberarii si oricarei referiri la marxism si socialism' din verdictul Vaticanului cu privire la el. Vizitand Polonia in 1979, povata Papei a fost continuarea dialogului neintrerupt cu Uniunea Sovietica. 'Vizita lui Ioan Paul II le-a fost de folos mai ales guvernantilor comunisti,' remarca presa. Agentia Tass sublinia la 13 Iunie despre vizita Papei in Polonia admiratia acestuia pentru realizarile Partidului Comunist Polonez, 'credincios ideologiei marxist-leniniste.' Negocierile deschise cu Uniunea Sovietica Papa le-a initiat la 25 Februarie 1979, primindu-l in audienta pe Gromako, ministrul afacerilor externe sovietic. Iar crestinilor din China comunista, care sufereau persecutii, cele mai groaznice torturi si moartea la mana calailor lui Mao, Papa le recomanda sa fie 'cetateni buni si loiali' care-si 'respecta obligatiile fata de natiune;' si s-a ferit sa critice 'biserica patriotica', care se declarase despartita de Roma si afiliata statului comunist. Satisfactia Beijing-ului a fost exprimata prin eliberarea din inchisoare a Monsignorului Tang, inchis timp de 22 de ani pentru ca era afiliat Romei. Dar 'biserica patriotica' s-a ofensat cand Papa l-a numit pe Monsignorul Tang arhiepiscop de Canton, si-a declarat ca nu Papa numeste episcopii; si Papa n-a incetat de atunci incoace sa-si exprime dorinta de a-si imbunatati relatiile cu aceasta biserica. In acest scop l-a degradat pe nuntiul din Taiwan, facandu-l doar charg d-affaires; la celebrarea slujbei pentru crestinii din China n-a invitat corpul diplomatic, ca sa nu poata veni ambasadorul Taiwan-ului; in 1984 i-a primit pe membrii conferintei episcopale din Taiwan spunandu-le ca 'chinezii sunt cel mai numeros popor de pe pamant' si au devenit 'o mare realitate unificata' (?!). Aceasta ultima expresie a placut mult Chinei comuniste. Pana in 1983, episcopii eliminati din China comunista de catre Mao figurau pe listele Vaticanului ca 'exilati' din diocezele lor. Din 1984 incoace, acesti 21 episcopi apar cu descrierea 'emiritus', adica 'demisionati.' Intrebati direct, unii din ei au recunoscut ca in Mai 1983 Papa le ceruse sa-si dea demisia prin intermediul Cardinalului Rossi (pp. 184-194).

Dar despre preotii comunisti care atata la revolutie bolsevica, asasinate si tortura in America Latina, ce are de spus Papa? Pe Monsignorul Mendez-Arceo, care-a declarat ca 'nu exista nici o diferenta intre scopurile religiei si-ale comunismului' si ca "socialismul este unica solutie pentru America Latina', intalnindu-l in Mexic, Papa l-a binecuvantat si l-a tinut pe post pana la limita de varsta. In Brazilia, Dom Helder Camara, cunoscut ca 'arhiepiscopul rosu' pentru vederile sale bolsevice, a fost alaturi de Papa Ioan Paul II in Iulie 1980 cand acesta a vorbit despre 'transformarile necesare ale vietii economice' in cei mai expliciti termeni ai propagandei marxist-leniniste, spre satisfactia lui Dom Helder Camara si stupefactia ascultatorilor. In El Salvador, Papa a vizitat mormantul Monsignorului Romero, ucis in varsarea de sange pe care el a incitat-o. In Haiti, conferinta episcopilor din 27 Iunie 1986 a publicat o carta pentru trecerea la un stat democratic rupta parca din filele unui manual de marxism si laudata de Papa. In Argentina in Aprilie 1987, desi a declarat ca vizita lui e 'exclusiv religioasa si pastorala', Papa s-a intalnit cu cei care vroiau sa rastoarne guvernul lui Pinochet. In 1982 s-a intalnit cu Yasser Arafat si in discursul lui pronuntat sub semnul dorintei pentru pace in Orientul Mijlociu, Papa a vorbit de trilogia masonica, libertate, egalitate, fraternitate. Dar toate laudele pe care le-a adus Papa teroristilor comunisti nu i-a induplecat pe acestia; in ziua sosirii Papei in Guatemala, in Martie 1983, presedintele, un catolic renegat, a impuscat cinci oponenti politici pentru viata carora Papa intervenise in repetate randuri. In Nicaragua, preotii si credinciosii 'bisericii poporului' l-au infruntat (pp. 195-202). Slujind Noii Ordini Mondiale, Papa a distrus catolicismul.

Dar acum s-ar parea ca puterile oculte au decis ca nu le mai este util: revista Time a inceput sa speculeze deschis si fara jena ce se va intampla la moartea Papei, care este activ si in viata. La 10 Septembrie 1994, scrie Time (26 Decembrie 1994 - 2 Ianuarie 1995, p. 73), papa 'mergea sovaielnic si respira greu, ceea ce a dat nastere la zvonuri ca ar fi aproape de moarte,' si continua insirand candidatii care i-ar putea lua locul. 'Ioan Paul s-a straduit sa imparta palarii de cardinal prin intreaga lume. Proportia de cardinali electori din Africa, Asia si America Latina a crescut de la 21 % la peste 40 %. Un papa din tarile lumii a treia nu mai este o imposibilitate,' scrie Time. Astfel sunt Bernardin Gantin, din Benin, sau Lucas Moreira Neves, din Brazilia, sau 'fermecatorul si eficientul' Francis Cardinal Arinze din Nigeria, seful Consiliului Pontifical pentru Dialogul intre Religii. La 9 ani, Cardinalul Arinze 's-a convertit' de la credinta pagana a tribului Igbo; are 62 de ani, sanatate excelenta, si, zice Time, o reputatie 'aproape legendara' in tara lui, unde 'si-a incurajat' credinciosii in timpul masacrelor intertribale din Nigeria pe care Time le numeste 'razboiul civil din 1967'. Alt candidat convertit la catolicism este Arhiepiscopul Parisului, Jean-Marie Lustiger, de 68 de ani, fostul Aaron Lustiger, fiul unei familii de evrei polonezi, care 'a adoptat catolicismul ca adolescent, ceea ce le-a produs parintilor lui suferinte teribile,' scrie revista; 'Papa John Paul are incredere in confidentul sau Lustiger.' Intrebat despre sansele pe care le are de a deveni papa, Cardinalul Lustiger a negat cu modestie ca ar avea vreo sansa, si-a continuat: 'Am visat ca Presedintele Statelor Unite era negru, presedintele fostei Uniuni Sovietice era un musulman si Papa era chinez. Si in visul meu m-am rugat de Dumnezeu sa ma lase sa mor inainte de ziua aceea. Caci daca ajungem vreodata sa avem un papa chinez '

Cum adica, dintr-odata nu mai e bun 'multiculturalismul?'

Speculatiile astea facute cu voce rasunatoare in presa sunt un avertisment. In The European din 28-31 Ianuarie 1991, la p. 10, a aparut articolul Why the Pope must let go, in care rabinul William Wolf ii cere literalmente papei sa-si dea demisia, motivand ca fiind bolnav si necesitand chemoterapie, nu va putea carmui milioanele de catolici. Stirile despre starea proasta a sanatatii papei sunt negate de Vatican dar imprastiate asiduu in cercurile iudaice, care au controlul absolut asupra mass-mediei de mare circulatie in occident. Lumea catolica are nevoie de o minte mai tanara, zice rabinul Wolf, caci Papa Ioan Paul II nu este destul de receptiv la idei innoitoare, ca de exemplu ideea preotiei femeilor. Cu fiecare zi in care Papa Ioan Paul II ramane in Sfantul Scaun, catolicismul pierde, zice rabinul, care pare adanc indurerat de pierderile catolicismului. De cate ori apar astfel de ingrijorari in presa strict controlata de mare circulatie, cel care provoaca ingrijorarea e terminat. De ce au hotarat sefii Noii Ordini Mondiale sa-l termine pe Papa Ioan Paul II? Nu i-a slujit destul de bine? Texe Marrs crede ca nu i-a servit in absolut toate - caci se opune la controlul populatiei prin avort si prin eutanasie (uciderea celor batrani si grav bolnavi) si se opune preotiei femeilor si introducerii explicite in catolicism a zeitei Gea, Muma Pamantului, zeita suprema a cultului fertilitatii a misterelor masonice. Papa refuza sa transforme imaginea Fecioarei Maria intr-o astfel de zeita. I-a nemultumit si cerinta Vaticanului ca Ierusalimul sa ramana un oras international la care si crestinii sa aiba acces liber; sionistii doresc sa mute capitala Israelului la Ierusalim, ca sa poata oficia ritualurile legate traditional de acel oras in conspiratia lor seculara. Un alt lucru cu care Papa Ioan Paul II a suparat directoratul talmudic international al Noii Ordini Mondiale a fost faptul ca a deplans masacrele si persecutiile masive pe care le sufera azi crestinii din Sudan. Predecesorul Papei Ioan Paul II, papa Ioan Paul I, a murit in mod misterios in a 33-a zi a ascensiunii sale la Sfantul Scaun - sa nu uitam ca 33 e o cifra semnificativa a masoneriei; nu s-a facut nici o autopsie; si verdictul a fost ca 'a murit de inima', dar cercetatori respectati raporteaza ca de fapt fusese otravit. Cauza mortii ar putea fi, crede Texe Marrs, faptul ca primind de la redactorul Mino Pecorelli o lista cu cel putin 30 de cardinali masoni care complotau in Curia de la Vatican si cu alti membri ai Lojei Negre si ai altor loji, papa Ioan Paul I s-a hotarat sa eradicheze influenta masoneriei si-a mafiei din Vatican. 'Acest papa sau succesorul sau,' scrie Robert Muller, conducator al religiei Noii Ere, in cartea sa The New Genesis, 'va aparea la Natiunile Unite vorbind pentru toate religiile lumii ' Papa va spune ce cer zeii de la legislatorii Natiunilor Unite, scrie Muller. In publicatia Network News a Centrului Terra al religiei Noii Ere a aparut in Iunie 1990 stirea ca Monsignoriul Alexandrini-Biaggi a spus ca Maytreia este Iisus Hristos reintors si reincarnat si asteapta doar sa fie recunoscut de catre papa. Azi masonii controleaza total Vaticanul. Mino Pecorelli a fost gasit asasinat in 1981 intr-un mod care indica faptul ca a fost executat de masoni in stil mafiot. Pe lista de masoni pe care-o daduse Pecorelli predecesorului Papei Ioan Paul II era si Roberto Calvi, bancher milanez, legat de arhiepiscopul care era bancherul Vaticanului si care era cautat de autoritatile italiene cand au spart Loja Neagra Propaganda 2 in urma delapidarilor masive si talhariilor comise de bancherii membri ai acelei loji. Desi Vaticanul a suferit mari pierderi financiare din cauza acelei loji masonice, Papa Ioan Paul II a refuzat sa-l predea pe arhiepiscop autoritatilor (Texe Marrs, The Last Days of Pope John Paul II, part II, 1993). Totusi, Papei i se arata ca este un om sfarsit. 'Maurul si-a facut datoria - maurul poate pleca.'