Comisia Europeana

Comisia Europeana

1. Generalitati. Atributii

Comisia Europeana este una dintre cele mai vechi institutii comunitare, ea existand inca din 1951 cand, la Paris, s-a semnat tratatul prin care lua nastere Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), denumirea fiind insa de Inalta Autoritate.

Pana la data de 1 mai 2004, data la care au mai aderat la Uniunea Europeana inca 10 state (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Cipru si Malta), Comisia Europeana numara cate doi membri din "marile" state ale Europei: Franta, Germania, Italia, Spania si Marea Britanie si cate unul din toate celelalte state.

De la 1 mai 2004 si pana la data aderarii de noi state la Uniune - in primul nou val de extindere cu Romania si Bulgaria, probabil la 1 ianuarie 2007 - Comisia Europeana este formata din 25 de membri, unul din partea fiecarui stat, prin acest fapt renuntandu-se practic la "atuul" celor cinci state "mari" ale Europei de a avea cate doi reprezentanti, un cuvant greu de spus in acest sens avandu-l Polonia, un stat cu populatie si suprafata mare, care a aderat la Uniune in 2004.

Conform articolul 213, alineatul l, din Tratatul CE, Comisia Europeana este compusa din membri "alesi din ratiuni de competenta generala si oferind toate garantiile de independenta".

Textul tratatelor este insa deosebit de alambicat: "Comisia trebuie sa cuprinda macar un reprezentant national al fiecaruia dintre statele membre, fara ca numarul membrilor avand nationalitatea aceluiasi stat membru sa fie mai mare decat doi" (articolul 213, alineatul l, paragraful 4). Acelasi alineat, in al doilea paragraf, stipuleaza: "numarul membrilor Comisiei poate fi modificat de catre Consiliu cu unanimitate de voturi". Aceasta dispozitie are o importanta deosebita. Problema numarului comisarilor - deja prea mare si provocand dispute interminabile privind impartirea responsabilitatilor in cadrul Comisiei - se pune in continuare cu acuitate.

La 11 decembrie 2000, Consiliul European de la Nisa retine principiul unui comisar pentru fiecare stat membru, numarul total de comisari neputand sa depaseasca 27 in Uniunea largita cu tarile din Europa Centrala si de Est. Formula este dintre cele mai ciudate, Comisia fiind infiintata tocmai pentru a fi supranationala, deci pentru a nu reprezenta statele - decizia de la Nisa sugerand tocmai contrariul.

Tratatele de la Maastricht si de la Amsterdam modifica radical modul de desemnare a Comisiei. Pana la Tratatul de la Maastricht, aceasta desemnare era "atributia guvernelor statelor membre" Odata cu Tratatele de la Maastricht si de la Amsterdam, desemnarea Comisiei necesita un dublu acord, cel al guvernelor statelor membre si cel al Parlamentului European. Comisia trebuie deci sa aiba "binecuvantarea" celor doua legitimitati, cea a statelor membre si cea a reprezentantilor popoarelor europene.

Membrii Comisiei sunt alesi pe un termen de 5 ani. Sediul sau se afla la Bruxelles. Fara cei douazeci si cinci de membri ai sai si fara cei circa 21.000 de salariati care lucreaza in slujba Comisiei, probabil ca Uniunea Europeana nu ar putea lucra. Atat Consiliul cat si Parlamentul European au nevoie de o propunere din partea Comisiei inainte de a lua in dezbatere orice act normativ. Cei douazeci si cinci de membri ai Comisiei sunt cei care asigura conducerea (leadership-ul) necesar. Ei aduc o experienta pozitiva din activitatile desfasurate anterior, deoarece toti au fost membri fie ai parlamentelor din tarile lor, fie ai Parlamentului European. Multi dintre ei au detinut pozitii de conducere in administratia centrala din guvernele statelor lor.

Ca membri ai Comisiei Europene ei sunt obligati sa fie complet independenti fata de guvernele tarilor lor si sa actioneze exclusiv in interesul Uniunii Europene. Desi sunt desemnati de guvernele nationale, ei nu pot fi demisi de acestea. O impartialitate completa, o determinare si o hotarare pe masura asigura eficienta reala a Comisiei, capacitatea sa de a arbitra si media conflictele de interese ce pot sa apara intre tarile membre ale Uniunii. Independenta comisarilor europeni este o problema deosebita, nu rareori ei trebuind sa ia pozitie in fata tendintei de influentare din partea statului care i-a desemnat. Dupa incetarea activitatii de comisar european, persoana respectiva are datoria de a-si mentine moralitatea si discretie fata de functia detinuta. Incalcarea acestor obligatii ii poate aduce in fata Curtii Europene de Justitie, putand pierde chiar si drepturile de pensie.

Comisia Europeana dintre anii 1995 - 2000 avea in componenta sa cinci femei (25%), mai mult decat oricare dintre comisiile precedente. Presedintele Comisiei este ales de sefii de state si de guverne ai Uniunii, reuniti in cadrul Consiliului European, dupa o consultare a Parlamentului European, mandatul sau putand fi reinnoit, el fiind desemnat cu 6 luni inainte ca mandatul sau sa inceapa. Numirea sa se face pentru un numar egal de ani cu membrii Comisiei, el fiind figura cea mai proeminenta a Uniunii Europene, cea mai mediatizata persoana din angrenajul institutional comunitar si probabil, intr-un timp nu prea indepartat, persoana care detine functia de presedinte al Uniunii Europene va deveni, daca statele membre vor fi de acord cu acest lucru, si Presedinte al Uniunii Europene.

Iata doar cativa dintre personalitatile care au prezidat Comisia Europeana, si care au ramas purtatoare a numelui lor, de-a lungul timpului: Comisia Jenkins, Comisia Thorn, din anul 1989 pana in anul 1994, functia de presedinte al Comisiei Europene a fost detinuta Jacques Delors, din anul 1995 functia aceasta a fost preluata pana in 2000 de catre Jacques Santer - fost prim ministru al Luxemburgului, din anul 2000, functia de presedinte al Comisiei Europene a fost detinuta de Romano Prodi iar din anul 2005, Comisia Europeana este condusa pana in anul 2009 de catre portughezul Jose Manuel Baroso.

Ceilalti membri ai comisiei sunt nominalizati de guvernele celor 25 tari membre in stransa colaborare cu presedintele nou ales. Comisia actuala a fost aleasa de Parlamentul European pe 18 noiembrie 2004, mandatul acesteia a inceput pe 22 noiembrie 2004 si dureaza cinci ani.

Presedintele si vicepresedintii Comisiei Europene din perioada 2004 - 2009:

Atributiile presedintelui Comisiei Europene:

- are teoretic, un rol administrativ si protocolar;

- defineste orientarile politice si organizarea interna a Comisiei Europene, asigurand coerenta, eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia;

- conduce activitatea comisarilor, exercitandu-si autoritatea asupra lor;

- prezideaza sedintele Comisiei Europene;

- prezinta interventii in fata Parlamentului European;

- participa la sedintele Consiliului de Ministri;

- numeste vicepresedintii Comisiei Europene;

- poate cere demisia unui comisar european;

- reprezinta Comisia pe plan international.

Membri Comisiei Europene din perioada 2004 - 2009:

Comisia Europeana se reuneste o data pe saptamana spre a rezolva problemele curente si pentru a adopta propuneri, a finaliza documente oficiale, a discuta evolutia politicilor sale prioritare. Membrii comisiei trebuie sa acorde un sprijin total tuturor politicilor comunitare, chiar atunci cand acestea sunt adoptate prin vot majoritar si nu cu unanimitate de voturi.

Legislatia comunitara este in cea mai mare parte generata de activitatea Comisiei, integritatea pietei unice este prezervata tot de catre Comisie si de catre politica dusa de aceasta. In plus, Comisia elaboreaza, sustine si aplica politici in domeniul agriculturii si dezvoltarii regionale, ca si in domeniul cooperarii internationale cu statele nemembre ale Uniunii Europene de pe toate continentele. Comisia orchestreaza, de asemenea, si programele din domeniul cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice.
Comisia, in stransa colaborare cu Consiliul Uniunii Europene, asigura in mod frecvent impulsul in directia largirii si adancirii integrarii in special in momentele de rascruce cand este necesara o decizie ferma.
    Initiativele decisive luate in ultimii ani au lansat o strategie la nivelul Uniunii care a culminat cu realizarea pietei unice in 1993, dar si cu afirmarea rolului Comisiei Europene in proiectarea uniunii economice si monetare, care a determinat o intarire a coeziunii economice si sociale intre regiunile si tarile europene.

Legitimitatea democratica a Comisiei a fost intarita constant, in special ca urmare a investiturii date mandatului presedintelui acesteia de catre votul Parlamentului European. De asemenea, Comisia in intregul sau trebuie sa fie aprobata prin votul parlamentului, inainte de a-si prelua responsabilitatile. Comisia poate fi determinata sa demisioneze in bloc ca urmare a unui vot de cenzura al parlamentului, putere pe care acesta inca nu a exercitat-o pana in prezent.

2. Organizarea Comisiei Europene

Avand un personal in subordine de 21.000 de salariati, Comisia Europeana este cea mai dezvoltata dintre institutiile Uniunii Europene din punctul de vedere al numarului de personal. Totusi trebuie luat in considerare faptul ca 20% din totalul acestui personal este utilizat pentru activitatea de translatie si traducere. Aceasta activitate este esentiala pentru Comisie care trebuie sa faca accesibile deciziile si documentele Uniunii in limbile tuturor cetatenilor Comunitatii Europene.

Comisia Europeana cuprinde un numar de 36 directii generale si alte 15 servicii independente. Fiecare directie generala este condusa de un director general, care este subordonat unuia din cei 25 de membri ai Comisiei. Acesta are raspunderea politica si operationala pentru activitatea respectivei directii generale.

3. Activitatea Comisiei Europene

Comisia nu este o institutie atotputernica. Propunerile, actiunile si deciziile sale sunt supravegheate, verificate si judecate de toate celelalte institutii ale Uniunii, cu exceptia Bancii Europene de Investitii. De asemenea, comisia nu are competenta de a lua decizii majore in ceea ce priveste politicile si prioritatile uniunii, aceasta fiind o prerogativa a Consiliului de Ministri, iar in unele cazuri a Parlamentului European.

Facand o descriere clasica a rolului Comisiei Europene, putem identifica trei functii distincte ale acesteia:

1. initierea propunerilor pentru noi acte normative;

2. pastreaza si supravegheaza respectarea tratatelor incheiate de Uniunea Europeana;

3. manager dar si executant al politicilor uniunii si al relatiilor comerciale initiate de Uniune.

In indeplinirea atributiilor sale Comisia actioneaza constant avand in vedere nevoile si preocuparile cetatenilor de rand ai uniunii si incercand sa reduca la minimum posibil procedurile birocratice ale institutiei.

De asemenea, ea coopereaza strans cu Curtea de Audit in vederea eliminarii fraudelor ce pot surveni in administrarea bugetului Uniunii.

4. Atributiile Comisiei Europene

A. Initiativa     legislativa

Procesul legislativ incepe cu o propunere din partea comisiei, nici un act normativ al Uniunii Europene neputand fi adoptat fara o asemenea propunere. In procesul de exercitare a initiativei legislative, Comisia Europeana are in vedere trei obiective pe care le urmareste constant:

a. sa identifice interesele uniunii si sa actioneze in concordanta cu acestea;

b. sa se asigure o consultare cat mai larga, in concordanta cu necesitatile uniunii;

c. sa respecte principiul subsidiaritatii.

Identificarea intereselor Uniunii Europene semnifica ca o propunere legislativa reflecta aprecierea Comisiei asupra a ceea ce este cel mai bine pentru uniune si cetatenii sai in ansamblu, si nu pentru anumite interese sectoriale sau pentru anumite tari.

Consultarea este esentiala pentru pregatirea propunerilor legislative. Comisia nu este "inchisa intr-un turn de fildes". Ea tine cont de opiniile guvernelor tarilor membre ale Uniunii, de cele ale diverselor industrii, ale sindicatelor, diferitelor grupuri de interese si experti tehnici inainte de a redacta propunerea finala.

Subsidiaritatea este un principiu inscris in Tratatul Uniunii Europene si este aplicat de Comisie intr-un asemenea mod incat aceasta sa se asigure ca actiunile initiate de Uniunea Europeana, ca organizatie, sunt mai eficace si mai eficiente decat daca respectivele actiuni ar fi intreprinse de catre statele membre ale acesteia in mod individual.

Odata ce Comisia a inaintat oficial o propunere legislativa Consiliului si Parlamentului European, procesul legislativ la nivelul uniunii devine dependent de o cooperare eficienta intre aceste trei institutii europene. Comisia Europeana nu detine un drept exclusiv de initiativa legislativa in cele doua domenii acoperite prin Tratatul Uniunii Europene - politica internationala si politica de securitate comuna si cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne. Comisia poate insa trimite propuneri Consiliului si Parlamentului European intr-un mod similar cu guvernele tarilor membre si poate participa la discutii pe marginea acestor propuneri la toate nivelurile.

Initiativele Comisiei Europene sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria "C", fiind "documente COM".

B. Pastrarea si supravegherea respectarii tratatelor

Comisia are sarcina sa se asigure ca legislatia Uniunii Europene este aplicata corect de catre statele membre, practic un rol de "gardian" al Tratatelor. Daca acestea nu-si respecta obligatiile asumate prin Tratatul Uniunii Europene sau prin alte acte normative ale Uniunii, ele vor fi actionate in justitie de catre comisie sau vor fi sanctionate direct de catre aceasta conform competentei pe care o are. In anumite circumstante comisia poate aplica amenzi indivizilor, companiilor si organizatiilor ca urmare a incalcarii legislatiei comunitare, toti cei amendati avand drept de apel la Curtea de Justitie.

Preturile stabilite ilegal, precum si incercarea de constituire de monopoluri si trusturi spre a impune preturi artificiale, incalcand libera competitie pe piata, au fost infractiuni urmarite si combatute in mod constant de catre comisie, fiind pedepsite cu amenzi dintre cele mai mari. Astfel, in anul 1994 un grup de firme a fost amendat cu suma record de 248 milioane ECU.

Comisia exercita o atenta supraveghere asupra subsidiilor pe care guvernele tarilor membre le acorda diferitelor sectoare industriale, pentru anumite tipuri de ajutor acordat acestora, guvernele statelor respective trebuind sa primeasca aprobarea Comisiei Europene. Pentru a-si indeplini atributia de "gardian" al Tratatelor, Comisia poate cere informatii statelor, intreprinderilor sau persoanelor fizice, in scop preventiv sau de informare.

C. Manager si negociator

Comisia gestioneaza bugetul anual al Uniunii (care de exemplu in anul 2005 a fost de circa 282 miliarde ECU) din care o mare parte o reprezinta alocatiile acordate fermierilor de catre Fondul European de Indrumare si Garantare in Agricultura, de catre Fondul de Garantare si de catre fondurile structurale, toate fiind destinate sa elimine decalajele dintre regiunile sau tarile bogate si cele sarace.   

Responsabilitatile executive ale Comisiei sunt largi:

1. detine puteri prin delegare de autoritate, din partea Consiliului European, spre a putea introduce reguli de aplicare a legislatiei aprobate de catre Consiliul European;

2. poate lua masuri preventive, pentru o perioada limitata de timp, in scopul protejarii pietei U.E. de masurile de dumping initiate de state nemembre ale acesteia;

3. Comisia Europeana asigura prin masuri coercitive, respectarea regulilor liberei competitii si de asemenea exercita dreptul de regularizare a fuziunilor firmelor si companiilor si a activitatilor de achizitii peste anumite limite.

Eficacitatea Uniunii in lumea de azi este optimizata de rolul Comisiei Europene de negociator al acordurilor comerciale si de cooperare economica incheiate cu state nemembre, ori grupuri de tari ori organizatii. Mai mult de 100 de asemenea acorduri au fost incheiate de Uniune cu tari in curs de dezvoltare din Africa, din zona Caraibelor si a Pacificului (sub prevederile Conventiei de la Lom). Acordurile incheiate cu tarile din Europa Centrala si de Est cat si cu cele din spatiul ex-sovietic se materializeaza si intr-o substantiala asistenta tehnica acordata pe baza programelor PHARE si TACIS. Tarile din zona sudica a bazinului mediteranean beneficiaza de asemenea de un ajutor destinat dezvoltarii economice.

Considerand ca o transparenta si o deschidere mai mare vor reduce spatiile neacoperite si diferentele de opinii dintre institutiile europene si cetatenii de rand, comisia a intreprins o serie de masuri pentru a facilita accesul publicului la documentele sale. Aceste masuri se bazeaza pe principiul ca accesul cetatenilor la documentele institutiilor Uniunii nu va fi restrans decat daca va afecta interesele publice sau private.

Rolul si responsabilitatile Comisiei Europene o plaseaza in mod ferm in centrul procesului de luare a deciziilor din cadrul Uniunii Europene. Din unele puncte de vedere, ea actioneaza ca o inima a Europei, de la care celelalte institutii ale Uniunii se inspira in ceea ce priveste obiectivele si de la care preiau energia necesara unei bune functionari.

D. Functia de reprezentare

Comisia reprezinta Uniunea Europeana in relatiile cu statele nemembre si cu organismele internationale; in interiorul Uniunii, ea reprezinta interesul comunitar in raport cu persoanele fizice si juridice, cu celelalte institutii comunitare sau cu statele membre.