Componenta institutionala a politicii de cooperare in domeniul justitiei si afacerilor interne

Componenta institutionala a politicii de cooperare in domeniul justitiei si afacerilor interne

Preocuparea europeana pentru combaterea fenomenului infractional are o istorie suficient de indelungata pentru a se trage concluzia importantei care se acorda acestui domeniu. Insa cei mai importanti pasi spre implementarea politicilor europene in acest sens, si in special pentru implementarea politicii in domeniul justitiei si afacerilor interne au fost facuti in ultimii 15 ani, constand in crearea unor organisme europene dotate cu personalitate juridica, care pot fie actiona ele insele in directia combaterii criminalitatii transfrontaliere, fie pot stimula cooperarea statelor membre in acest sens. In continuare vom analiza pe rand aceste organisme.

1. Oficiul European de Politie

EUROPOL este acronimul pentru Oficiul European de Politie, prevazut de art.K-l (9) din Tratatul de la Maastricht si in Conventia privind EUROPOL. Acesta reprezinta o institutie supranationala creata pe baza unor acorduri interguvernamentale. Inainte de ratificarea instrumentelor europene privind EUROPOL a existat un precursor al acestei unitati, respectiv Unitatea de Droguri Europol (E.D.U.), care a functionat la Haga, formata din ofiteri de legatura ai statelor membre si care aveau acces direct la investigarea datelor personale si a cazurilor legate de droguri. In urma unor actiuni comune ale statelor membre, la 10 martie 1995 s-a extins aria de competenta a E.D.U. cu privire la traficul ilegal cu substante radioactive si nucleare, a traficului ilegal cu imigranti si a furturilor de vehicule .

Conventia privind EUROPOL a fost semnata de catre statele membre la 26 iulie 1995. Totodata s-a semnat si un protocol aditional care conferea Curtii de Justitie competenta de a interpreta respectiva Conventie.

Potrivit prevederilor Conventiei, principalele obiective ale acesteia se refera la crearea cadrului de colaborare a statelor membre in baza art. K-1(9) din Tratatul de la Maastricht in vederea imbunatatirii eficientei cooperarii autoritatilor competente in prevenirea si combaterea criminalitatii internationale. Daca initial domeniile in care se coopera erau cele avute in vedere de E.D.U., dupa aproximativ doi ani EUROPOL a avut ca obiect de activitate si violentele teroriste, spalarea banilor si alte infractiuni de acest gen.

Consiliul European este imputernicit sa atribuie EUROPOL competente si cu privire la alte infractiuni prevazute in anexa la Conventie, referitor la care acesta va decide cu unanimitate de voturi. .Astfel, aceasta Anexa enumara si alte asemenea forme de criminalitate care intra in competenta EUROPOL-ului: fapte contra vietii, integritatii corporale si libertatii, cum ar fi omorul intentionat, loviri si vatamari grave, trafic ilicit de organe umane, rapirea, sechestrarea, luarea de ostatici, rasismul, xenofobia; atingeri aduse patrimoniului, cum ar fi furtul organizat, traficul ilicit de bunuri culturale, opere de arta, antichitati; escrocheria, frauda, extorsiunea de fonduri; contrafacerea si pirateria de produse; falsificarea de documente si uzul de fals, falsificarea de moneda; criminalitatea informatica; coruptia; traficul ilicit de arme, munitii, materiale explozive; traficul ilicit de specii de animale amenintate; traficul ilicit de specii de vegetale amenintate; crimele contra mediului; traficul ilicit de substante hormonale.

Conventia EUROPOL a fost modificata si completata prin alte trei protocoale semnate la 30 noiembrie 2001 , 28 noiembrie 2002 si 27 noiembrie 2003 , cat si prin alte acte normative europene.

Pentru indeplinirea obiectivelor sale, EUROPOL-ul exercita mai multe functii: inlesneste schimbul de informatii intre statele membre, cu privire la infractiunile aratate; colecteaza, aduna si analizeaza informatiile primite; comunica serviciilor competente ale statelor membre informatiile care le privesc, precum si asupra legaturilor constatate intre diferite infractiuni; inlesneste efectuarea de anchete in statele membre si transmite statelor toate informatiile pertinente in aceasta privinta; gestioneaza culegerea de informatii referitoare la infractiunile aflate in competenta sa si la faptuitori; furnizeaza informatii strategice; promoveaza o utilizare rationala a resurselor; elaboreaza rapoarte generale asupra situatiei lucrarilor; contribuie la formarea de membri ai serviciilor specializate nationale, la organizarea si echiparea acestor servicii, la difuzarea metodelor de prevenire a infractiunilor si a metodelor politiei tehnice si stiintifice, precum si a metodelor de ancheta .

In realizarea atributiilor sale, EUROPOL foloseste un sistem electronic de informatii care contine datele persoanelor care au comis fapte date in competenta EUROPOL, sau care sunt suspecte de a fi comis aceste fapte sau au luat parte la savarsirea acestor fapte in tarile membre. Alte fisiere cuprind date detinute de EUROPOL in scop de analiza Aceste date, care sunt mai putin protejate cuprind informatii cu privire la persoanele care au avut calitatea de martori sau victime potentiale sau reale ale infractiunilor. Componenta sistemului se prezinta dupa cum urmeaza:

• un sistem de informatii informatizate alimentat direct de catre statele membre;
• un fisier cuprinzand datele cu caracter personal in scop de analiza;
• un sistem de index care contine elementele provenite din fisierele de analiza[6].

In titlul II al Conventiei, intitulat "Sistemul de informatii", este reglementat pe larg modul de creare a sistemului de informatii, continutul sistemului de informatii si dreptul de acces la sistemul de informatii. Titlul III cuprinde reglementari privitoare la fisierele de lucru in scop de analiza: colectarea, tratamentul si utilizarea datelor cu caracter personal, sistemele de index, instructiuni privind crearea fisierelor, iar titlul IV se refera la dispozitiile comune privitoare la tratamentul informatiei: obligatia de a informa, nivelul de protectie al datelor, raspunderea in materie de protectie a datelor, dispozitii privind intocmirea rapoartelor, reguli de utilizare a datelor cu caracter personal, transmiterea datelor statelor si instantelor terte, dreptul de acces, rectificarea si stergerea datelor, durata conservarii si stergerii fisierelor, conservarea si rectificarea datelor figurand in dosare, autoritatea de control national, autoritatea de control comun, securitatea datelor[7].

Statutul juridic, modul de organizare si prevederi de natura financiara se regasesc in Titlul V al Conventiei privind EUROPOL-ul. EUROPOL are personalitate juridica in toate tarile membre, bucurandu-se de capacitatea juridica cea mai larg recunoscuta persoanei juridice in legislatia nationala. Acest organism poate dobandi si transmite bunuri mobile sau imobile si poate sa apara in fata instantelor. Totodata, poate sa incheie un acord de sediu cu Olanda, sa incheie acorduri pentru protectia datelor secrete si alte aranjamente cu statele si autoritatile terte.

Potrivit Conventiei, EUROPOL-ul este condus de un consiliu de administratie, denumit consiliu al managerilor, de un director, un consiliu mixt de supraveghere pentru protejarea datelor, un controlor financiar si de un comitet bugetar.

Consiliul managerilor, format dintr-un reprezentant al fiecarui stat membru, ia hotarari in cele mai importante probleme privind activitatea EUROPOL, cu o majoritate de doua treimi, in afara situatiilor in care se prevede altfel .

Directorul este numit prin decizia unanima a Consiliului European, dupa consultarea Consiliului managerilor, exercitandu-si functia in cadrul unui mandat de patru ani, care poate fi reinnoit o data. Acesta este responsabil pentru indeplinirea sarcinilor care revin EUROPOL si pentru buna administrare a acestuia. Directorul, impreuna cu cei doi adjuncti ai sai, poate fi demis prin decizia Consiliului adoptata cu doua treimi din voturi . Cu toate acestea directorul, directorii adjuncti si agentii EUROPOL-ului isi exercita functiile fara a solicita si fara a accepta instructiuni de la niciun guvern, autoritate, organizatie sau persoana exterioara EUROPOL-ului, in masura in care Conventia nu dispune altfel. Directorul EUROPOL-ului numeste pe agenti, tinand seama de aptitudinile personale, de competenta profesionala, ca si de necesitatea de a exista reprezentanti din toate statele membre, care sa cunoasca limbile oficiale ale EUROPOL-ului, aceleasi cu cele ale Uniunii Europene.

Conventia reglementeaza pe larg aspectele financiare ale EUROPOL-ului: bugetul acestei organizatii, controlul conturilor, asigurarea sediului organizatiei, a locuintelor pentru membrii organizatiei si pentru familiile lor. Raspunderea juridica pentru eventualele pagube produse ca urmare a erorilor cuprinse in unele date sau informatii revine numai statului membru pe teritoriul caruia s-a produs fapta pagubitoare si numai contra acestuia poate fi adresata o cerere de despagubiri din partea victimei. EUROPOL va fi tinut sa despagubeasca persoanele care au fost lezate prin activitatea sa si a organelor sale, in cazul raspunderii pentru alte fapte decat cele de mai sus.

Pentru o intelegere mai aprofundata a statutului EUROPOL si a organizarii acestuia vom analiza unele dintre cele mai relevante acte emise la nivel european in legatura cu acesta. Astfel in ceea ce priveste privilegiile si imunitatilor EUROPOL-ului, ale membrilor organelor sale, ale directorilor adjuncti si ale agentilor sai putem indica Protocolul din 19 iunie 1997 , din care rezulta ca personalul EUROPOL-ului se bucura de imunitate de jurisdictie in ce priveste responsabilitatile pentru un eventual tratament ilegal sau incorect al datelor la care se refera Conventia. De asemenea, bunurile, fondurile EUROPOL-ului oriunde s-ar afla pe teritoriul statelor membre si oricine ar fi detinatorul acestora, sunt scutite de perchezitie, rechizitie, confiscare, poprire si de orice forma de constrangere. Bunurile care au beneficiat de scutire de TVA sau de accize nu pot fi cedate cu titlu oneros sau gratuit decat in conditiile convenite cu statul membru care a acordat exonerarea.

Protocolul prevede si inviolabilitatea arhivelor, exonerarea de impozite, de taxe, accize, a bunurilor apartinand EUROPOL-ului. EUROPOL nu este supus pe plan financiar la vreun control sau obligatie de notificare in ce priveste operatiile financiare si la niciun moratoriu si poate sa cumpere in mod liber devize, sa le detina, sa le cedeze, avand posibilitatea sa deschida conturi in orice moneda .

Statele membre autorizeaza EUROPOL-ul sa comunice in mod liber si fara sa solicite o permisiune speciala, in acest sens putand sa utilizeze coduri, sa trimita si sa primeasca corespondenta oficiala si alte comunicari oficiale prin curieri sau prin valize inchise . Statele membre acorda facilitati pentru intrarea, iesirea, plecarea in scopuri oficiale a personalului mai sus mentionat. De asemenea, acorda acestora privilegiile si imunitatile pentru toate cuvintele pronuntate sau scrise sau pentru actele indeplinite in exercitarea functiilor oficiale, bucurandu-se de inviolabilitatea documentelor si a altor materiale oficiale .

Privilegiile si imunitatile sunt acordate numai in interesul EUROPOL-ului si nu in interesul persoanei respective, astfel ca aceste persoane sunt obligate sa respecte prevederile legislatiei din statele membre. Directorul poate sa dispuna acordarea imunitatii de care beneficiaza EUROPOL-ul si membrilor personalului acestuia. Consiliul de administratie al EUROPOL are aceleasi drepturi fata de director, controlorul financiar si membrii comitetului bugetar. In privinta membrilor Consiliului, dreptul apartine statelor membre ai caror resortisanti sunt acesti membri.

In ceea ce priveste cooperarea statelor membre cu EUROPOL au fost adoptate de catre Consiliul Uniunii Europene mai multe recomandari. In primul rand ne referim la Recomandarea Consiliului Uniunii Europene din 28 septembrie 2000, catre statele membre, privind cererile EUROPOL-ului, prin care le invita sa participe la anchete penale in anumite cazuri. Invitatiile facute de EUROPOL au la baza concluziile Consiliului European reunit la 15 si 16 decembrie 1999 la Tampere. Se mai solicita ca EUROPOL sa fie informat asupra urmaririi pornite la solicitarea sa, cat si asupra rezultatelor anchetelor, daca eventual au fost facute.

In al doilea rand putem mentiona Recomandarea din 30 noiembrie 2000, catre statele membre privind sprijinul acordat EUROPOL echipelor comune de ancheta instituite de catre statele membre, potrivit careia Consiliul recomanda statelor membre sa foloseasca mai eficient sprijinul acordat de EUROPOL echipelor comune de ancheta, punand la dispozitia acestora, datele necesare asupra retelelor comune, informatii pertinente, asistenta statelor membre prin sfaturi in materie de metoda de ancheta si in privinta analizei faptelor incriminate.

Conventia privind crearea unui Oficiu European de Politie a fost modificata prin Protocolul din 30 noiembrie 2000 , elaborat pe baza art. 43 parag. 1 al Conventiei in cauza, prin care se modifica dispozitiile acesteia in sensul ca EUROPOL are, intr-o prima faza, sarcina prevenirii si luptei contra traficului ilicit de stupefiante, contra activitatilor ilicite de spalare a banilor, a traficului de materii nucleare si radioactive, a filierelor de imigratie clandestina, a traficului de fiinte umane si a traficului de vehicule furate. Competenta EUROPOL-ului pentru o forma de criminalitate sau pentru aspectele specifice unei forme de criminalitate cuprinde si infractiunile care sunt conexe acestora; nu este insa competent pentru infractiunile primare din domeniul spalarii banilor. Tot un act cu caracter modificator este si Protocolul din 27 noiembrie 2003, de modificare a Conventiei EUROPOL, in sensul ca acesta va avea ca obiectiv ameliorarea, eficientei autoritatilor competente ale statelor membre si cooperarea lor in ceea ce priveste prevenirea si lupta contra formelor grave de criminalitate internationala, cand exista indicii concrete sau rationale de a crede ca o structura sau organizatie este implicata si ca doua state membre sau mai multe sunt afectate de o asemenea maniera incat fata de amploarea gravitatii si a consecintelor infractiunilor in cauza, o actiune comuna a statelor membre se impune.

Potrivit Conventiei sunt considerate forme grave de criminalitate internationala: infractiunile comise sau susceptibile a fi comise in cadrul activitatii de terorism, care aduc atingere vietii, integritatii fizice, libertatii persoanei si bunurilor; traficul de droguri; activitatile ilicite de spalare a banilor; traficul de materii nucleare si radioactive; filierele de imigratie clandestina; traficul de fiinte umane; traficul de vehicule furate si formele de criminalitate enumerate in anexe sau aspectele specifice acestor forme de criminalitate.

2. Colegiul European de Politie

Colegiul European de Politie, pe care il vom numi in continuare CEPOL, este o agentie a Uniunii Europene, stabilita ca atare in anul 2005, avand misiunea de a aduna la un loc ofiteri superiori ai fortelor de politie din tarile membre UE, in special in scopul de a sprijini dezvoltarea unei retele si a incuraja cooperarea transfrontaliera in lupta impotriva criminalitatii, a apara securitatea, legea si ordinea, prin organizarea de activitati de pregatire si prin realizarea de lucrari de cercetare.

In esenta CEPOL opereaza ca o retea si prin urmare rolurile si responsabilitatile din cadrul retelei sunt variate. Ne vom referi la structura organizatorica a acestei agentii europene in cele ce urmeaza, insa mai intai consideram util sa prezentam modul cum a evoluat legislatia comunitara in legatura cu aceasta. Cu toate ca CEPOL a fost calificata ca agentie a UE in anul 2005, preocuparea europeana de a institui un astfel de organism este mult mai veche, preocupare care s-a materializat pentru prima data in anul 1999, cu ocazia Consiliului European de la Tampere, din 15-16 octombrie, in cadrul caruia s-a convenit sa se infiinteze un colegiu european de politie in scopul de a antrena ofiterii superiori ai fortelor de politie. CEPOL a devenit operational la data de 1 ianuarie 2001, sediul Secretariatului acestuia fiind stabilit temporar la Copenhaga , organizarea si functionarea acestuia fiind reglementate prin Decizia Consiliului 2000/820/JHA adoptata la data de 22 decembrie 2000 . In primul articol al acestei decizii se prevede ca CEPOL va functiona ca o retea, reunind institutiile nationale care activeaza in domeniul pregatirii ofiterilor superiori de politie, care urmau a coopera strans si de asemenea se afirma concret sarcina principala a acestui organism european, si anume de a implementa programele si initiativele asupra carora decid organele de conducere.

Conform deciziei din anul 2000 tinta CEPOL este de a ajuta la pregatirea ofiterilor superiori de politie din statele membre, prin optimizarea cooperarii intre institutiile componente. In aceeasi ordine de idei sunt prevazute si obiectivele CEPOL enuntate astfel:

• cresterea cunostintelor de la nivelul sistemelor nationale de politie si structurilor din statele membre si al EUROPOL-ului;
• intarirea cunoasterii referitoare la instrumentele internationale, si in special la cele care exista la nivelul UE, utilizate in cadrul cooperarii pentru combaterea criminalitatii;
• asigurarea de pregatire potrivita, cu respectarea mijloacelor democratice, in special cu referire la dreptul de aparare;
• incurajarea cooperarii intre CEPOL si alte institutii de pregatire a politistilor.

De asemenea aceasta institutie urma sa isi puna infrastructura la dispozitia ofiterilor superiori de politie din statele aflate in curs de aderare, ca si a celor din Norvegia si Irlanda. In ceea ce priveste reglementarea organizarii CEPOL se poate afirma ca acesta era condus de un consiliu de conducere, format din directorii institutelor nationale de pregatire a ofiterilor superiori de politie din statele membre, iar acolo unde exista mai multi astfel de directori din acelasi stat membru, acestia vor forma o delegatie. Acest consiliu va fi condus de directorul institutiei de pregatire din statul membru care detine presedintia Consiliului Uniunii Europene, motiv pentru care consiliul se va intalni cel putin o data pe fiecare mandat de presedintie . De asemenea se mai prevede ca la intrunirile consiliului de conducere vor fi invitati reprezentanti ai Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, ai Comisiei Europene si ai EUROPOL.

Decizia 2000/820/JHA a fost modificata in mai multe randuri, in vederea adaptarii legislatiei la noile realitati europene. Astfel in iulie 2004 Consiliul a adoptat doua decizii menite a aduce amendamente deciziei care a instituit CEPOL, anume Decizia 2004/566/JHA prin care s-a acordat personalitate juridica acestui organism, si Decizia 2004/567/JHA , care a stabilit sediul CEPOL la Bramshill, Marea Britanie si a prevazut ca se va institui un Secretariat permanent menit a asista institutia in domeniul administrativ. Cu ocazia instituirii acestor amendamente s-a mai prevazut ca CEPOL are in fiecare stat membru capacitatea juridica cea mai larga recunoscuta persoanelor juridice de catre legislatia nationala si ca directorul administrativ este reprezentantul legal al CEPOL-ului.

In anul 2005, la data de 1 octombrie a fost publicata Decizia 2005/681/JHA de stabilire a Colegiului European de Politie (CEPOL), ca succesor al CEPOL asa cum a fost instituit in anul 2000, decizie prin care de asemenea a fost abrogata Decizia 2000/820/JHA. Aceasta decizie stabileste organizarea si functionarea CEPOL, fiind pastrate o parte dintre prevederile deciziei din anul 2000. CEPOL are natura unei agentii UE, functionand ca o retea, reprezentata in toate actele si obligatiile juridice de catre Director. Articolul 3 al Deciziei afirma aplicabilitate Protocolului referitor la imunitatile si privilegiile Comunitatii Europene si in cazul Directorului CEPOL si personalului Secretariatului. In ceea ce priveste obiectivele agentiei, acestea au fost reformulate, in sensul ca se urmareste: cresterea cunostintelor in legatura cu sistemele de politie ale statelor membre si cu cooperarea transfrontaliera; sa imbunatateasca cunoasterea in legatura cu instrumentele internationale si cele europene, si in particular in legatura cu institutiile Uniunii Europene, cu organizarea si functionarea EUROPOL si EUROJUST. In vederea realizarii acestor obiective CEPOL poate intreprinde mai multe actiuni: poate asigura sesiuni de pregatire ofiterilor superiori de politie, conform cu standardele comune; poate asigura pregatire speciala pentru anumite categorii de ofiteri; diseminarea celor mai bune practici si a unor descoperiri stiintifice; asigurarea pregatirii fortelor de politie din statele candidate si dezvoltarea unei retele electronice menita a sprijini CEPOL in indeplinirea atributiilor sale.

Din punct de vedere organizatoric CEPOL prezinta ca organe de conducere Consiliul de conducere si Directorul, aflat la conducerea Secretariatului CEPOL. Consiliul de conducere este format din cate o delegatie, unipersonala sau colegiala, din fiecare stat membru, fiecarei delegatii revenindu-i cate un singur vot. Membrii Consiliului vor fi de preferinta directorii institutelor nationale de pregatire. Membrii Consiliului de conducere pot participa la intruniri insotiti de experti. La intruniri participa Directorul CEPOL, reprezentanti ai Comisiei si ai Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, in calitate de observatori, fara drept de vot. Intrunirile Consiliului de conducere vor avea loc cel putin de doua ori pe an, iar actiunile acestuia se vor desfasura in general pe baza majoritatii calificate, adica doua treimi din membrii componenti . In ceea ce priveste activitatea normativa a Consiliului aceasta consta in adoptarea diferitelor acte permise de legislatia in domeniu: curricula cursurilor, module de pregatire si alte instrumente de pregatire; decizia de numire a Directorului; proiectul bugetului, care va fi supus spre aprobare Comisiei ; cu consultarea prealabila a Comisiei, programul de lucru; raportul anual de activitate si raportul pe ultimii cinci ani etc.

Directorul CEPOL este numit de Consiliul de conducere, fiind ales dintr-o lista de cel putin trei persoane candidate, desemnate pe lista de catre un comitet special. Mandatul acestuia este de patru ani, putand fi prelungit o singura data. Tot Consiliului il revine prerogativa de a-l demite pe Director. Acesta este responsabil cu desfasurarea in bune conditii a activitatii curente a CEPOL, in acest scop acesta exercita puterile conferite de legislatia in materie, traseaza regulamentul intern, concepe proiectul bugetului anual si proiectul raportului anual si proiectul programului de lucru, care urmeaza a fi supuse aprobarii Consiliului de conducere, implementeaza bugetul, mentine legatura cu serviciile relevante din statele membre etc. Directorul conduce Secretariatul CEPOL, care are sarcina de a asista acest organism cu indeplinirea sarcinilor administrative, necesare pentru functionarea acestuia.

In fiecare stat membru, pentru a se asigura o mai buna cooperare intre CEPOL si institutele de pregarire a ofiterilor superiori de politie, se vor institui puncte de contact, care vor fi formate, de preferinta, din delegatia care reprezinta statul respectiv la CEPOL. Statul membru in cauza are libertatea absoluta de a organiza acest punct de contact asa cum crede de cuviinta, pentru eficientizarea cooperarii .

In ceea ce priveste finantarea activitatii CEPOL, aceasta se face din venituri care provin in cea mai mare parte de la Uniunea Europeana, fiind incluse in bugetul acesteia, la sectiunea Comisiei. Acest buget va suporta cheltuielile cu personalul, cheltuielile de natura administrativa, cele cu infrastructura si cheltuielile operationale.

In desfasurarea activitatilor sale, pe langa eforturile de a imbunatati cooperarea intre institutele de pregatire a ofiterilor si cele directionate catre armonizarea abordarii de catre fortele de politie europene a fenomenului infractional, CEPOL este membru al Acordului inter-institutional din 25 mai 1999 privitor la investtigatiile interne efectuate de Oficiul European de Lupta Anti-Frauda.

Eurojust

De-a lungul timpului la nivel european a fost constientizata necesitatea imbunatatirii cooperarii judiciare, care sa dubleze cooperarea politieneasca, crescand in acest fel eficienta cooperarii europene in domeniul justitiei si afacerilor interne. In acest sens Consiliul European de la Tampere din octombrie 1999 a prevazut crearea unei entitati de justitie europeana, denumita Eurojust, dotata cu personalitate juridica si competenta pentru a ancheta marea criminalitate . Astfel Eurojust se prezinta ca un organism relativ nou la nivelul UE, stabilit in anul 2002, menit a imbunatati eficienta autoritatilor competente din statele membre atunci cand se confrunta cu investigarea si condamnarea criminalitatii transfrontaliere si a criminalitatii grave. Sediul materiei in ceea ce priveste acest organism european il constituie in principal prevederile Deciziei Consiliului 2002/187/JHA din data de 28 februarie 2002, privind instituirea Eurojust cu o directie spre lupta impotriva criminalitatii grave, dar si in Tratatul de la Nisa si Tratatul privind Constitutia Europeana, sectiunea a IV-a[26]. Ca natura juridica Eurojust este prima retea permanenta de autoritati judiciare care a fost stabilita in lume. Acesta gazduieste intruniri cu facilitati de traducere intre investigatori si procurori din diferite state care se confrunta cu cauze individuale, tintind anumite tipuri de infractionalitate, avand o orientare preponderent strategica. Astfel Eurojust indeplineste un rol unic, ca un nou organism permanent al sistemului juridic european .

Eurojust a fost stabilit ca un organism european cu personalitate juridica, compus din cate o persoana reprezentand fiecare stat membru, avand calitatea de procuror, judecator, ofiter de politie sau functii echivalente. Fiecare membru poate fi asistat de o persoana in calitate de asistent, sau, in cazuri justificate, de mai multe persoane, una dintre aceste persoane putand sa inlocuiasca membrul respectiv. Atributiile Eurojust se refera la situatiile in care anumite investigatii sau procese penale cu privire la fapte considerate ca intrand in categoria "criminalitatii grave" implica doua sau mai multe state membre, acestea constand in:

• stimularea si imbunatatirea coordonarii dintre autoritatile statelor membre, prin luarea in considerare a oricarei cereri emanand de la o autoritate competenta din alt stat, sau furnizarea oricarei informatii care s-ar putea dovedi utila;
• imbunatatirea cooperarii, in special prin facilitarea executiei asistentei mutuale internationale si prin implementarea cererilor de extradare;
• sa sustina in orice mod autoritatile competente ale altor state, pentru eficientizarea investigatiilor sau proceselor judiciare[28].

In ceea ce priveste competenta in aria criminalitatii, prevederile art. 4 al Deciziei traseaza concret aceasta competenta, Eurojust fiind competent in legatura cu: tipurile de criminalitate care intra in competenta EUROPOL in orice situatie, criminalitate informatica, frauda si coruptia, spalarea banilor, crima organizata, criminalitatea care afecteaza mediul inconjurator, alte abateri comise in concurs cu infractiunile mentionate. Pentru a-si indeplini sarcinile Eurojust actioneaza fie prin intermediul membrilor care reprezinta statele membre, fie ca un Colegiu. In ambele ipostaze activitatea acestui organism se materializeaza prin colaborarea cu autoritatile nationale, putand sa le solicite acestora sa intreprinda anchete sau sa porneasca procese penale, sa accepte ca una dintre ele se afla intr-o postura mai buna pentru efectuarea anchetei sau sustinerea procesului, sa instituie echipe mixte de ancheta, sa i se furnizeze informatiile necesare. De asemenea Eurojust poate asigura sustinere logistica daca este solicitat, poate ajuta EUROPOL in cazul anumitor anchete si poate superviza cooperarea si informarea reciproca a autoritatilor din statele membre.

Activitatea Eurojust este supravegheata de un Organ mixt de supervizare, compus din trei membri permanenti, care se schimba in functie de schimbarea presedintiei europene si membri ad-hoc. Membrii acestui organ de supraveghere sunt judecatori propusi de fiecare stat membru, dintre judecatori, altii decat membrii Eurojust, care in conformitate cu legislatia tarii de origine detin functii relativ independente . Acest organ se intruneste cel putin o data la fiecare jumatate de an. Dar cel mai important organ al acestei entitati este Colegiul Eurojust, format in prezent din 27 membri, cate unul pentru fiecare stat membru UE, avand dreptul la un singur vot. Colegiul adopta in unanimitate proiectul privind regulile de procedura aplicabile activitatii Eurojust, care va fi supus aprobarii Consiliului, pe baza avizului Organului mixt de supervizare.

Din perspectiva organizarii si functionarii Eurojust, responsabilitatea revine Colegiului acestuia, care alege Presedintele Eurojust dintre membrii nationali care il compun, care poate fi secondat de cel mult doi vice-presedinti. Presedintele, ca organ unipersonal reprezentativ, va activa pentru indeplinirea sarcinilor Eurojust sub autoritatea Colegiului, fiind raspunzator de desfasurarea activitatilor Eurojust si de supravegherea activitatii administrative a Directorului Administrativ. Mandatul Presedintelui este de trei ani, acesta putand fi reales o singura data.

Eurojust este asistat in activitatea sa de un secretariat, condus de catre Directorul Administrativ, care este responsabil cu managementul de personal si cu activitatea administrativa curenta a Eurojust. Acesta este numit de catre Colegiu in urma selectarii candidatilor care raspund unui anunt publicat in acest sens. Directorul Administrativ va activa sub autoritatea Presedintelui si Colegiului Eurojust, pe perioada unui mandat de cinci ani, care poate fi reinnoit .

Pe langa Eurojust, mai putem mentiona crearea Parchetului European pentru combaterea infractiunilor grave cu dimensiune transfrontaliera, precum si a infractiunilor care aduc atingere intereselor Uniunii, o lege europeana a Consiliului de Ministri putand institui un astfel de organism, avand ca baza Eurojust . Se preconiza ca Parchetul European urma a avea competenta de a cerceta, de a urmari si trimite in judecata, daca este cazul, in colaborare cu Europol, autorii si complicii la infractiunile grave care afecteaza mai multe state membre, precum si autorii infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Parchetul European este menit a exercita functia de procuror in instantele competente ale statelor membre in legatura cu aceste infractiuni.

Printr-o lege europeana se va stabili statutul Parchetului European, conditiile de exercitare a atributiilor, regulile de procedura aplicabile activitatilor sale, precum si regulile care reglementeaza admisibilitatea probelor si regulile aplicabile controlului jurisdictional al actelor de procedura adoptate in exercitarea functiilor sale.

4. Cooperarea structurilor nationale in actiunea de constatare si combatere a infractiunilor transfrontaliere

Asa cum am putut vedea in sectiunile anterioare ale prezentului capitol politica in domeniul justitiei si afacerilor interne are o componenta institutionala care functioneaza la nivelul intregului teritoriu asupra caruia se intinde autoritatea UE, si chiar mai mult, in sensul ca se pot stabili relatii de cooperare intre organele europene care activeaza in domeniu si autoritatile politienesti din state candidate la aderare. Pentru ca politica de cooperare politieneasca si judiciara sa functioneze in parametri optimi este necesara o cooperare activa a autoritatilor nationale din statele membre, si chiar din cele candidate, care au atributii similare organismelor europene analizate. In lipsa unei astfel de cooperari, in ciuda resurselor considerabile utilizate de catre Europol, CEPOL sau Eurojust cooperarea politieneasca si judiciara, si implicit combaterea criminalitatii transfrontaliere, vor ramane la nivel de deziderat, fara a se obtine rezultate in acest sens. Autoritatile nationale implicate, fie ca este vorba despre politia de frontiera, fortele de ordine, jandarmeria, unitatile speciale de combatere a unor categorii de infractiuni sau alte autoritati similare, pot coopera cu autoritatile europene implicate in combaterea infractiunilor transfrontaliere in multiple moduri, dintre care putem mentiona:

• asigurarea unui schimb de informatii reciproc care sa se desfasoare in mod eficient;
• participarea activa la sesiunile si cursurile organizate de CEPOL a directorilor institutiilor de pregatire a ofiterilor superiori de politie si implementarea masurilor si programelor adoptate de acesta in tara de origine;
• urmarea recomandarilor primite din partea Eurojust in ceea ce priveste pornirea unor investigatii sau inceperea unor procese penale, precum si stabilirea celei mai potrivite autoritati pentru o asemenea sarcina;
• participarea activa la echipele mixte de investigatie, pentru descoperirea si investigarea infractiunilor transfrontaliere si a criminalitatii grave.

Pentru a se facilita cooperarea dintre autoritatile nationale de politie si autoritatile europene implicate in lupta impotriva criminalitatii transfrontaliere au fost stabilite puncte de contact ale acestor din urma autoritati in tarile membre. Astfel Eurojust are corespondenti nationali in fiecare stat membru, constand in una sau mai multe persoane numite de catre statul in cauza. Aceste persoane se supun in toate aspectele activitatii lor legilor nationale ale statului care le-a numit in respectivele functii . Se considera prioritara numirea unui reprezentant in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei. De asemenea si in cazul CEPOL s-a prevazut posibilitatea ca statul membru sa instituie o entitate menita a facilita cooperarea cu acesta, numita "punct de contact", care se va supune legislatiei statului in care va functiona, constand in majoritatea cazurilor din membrul CEPOL care reprezinta statul respectiv. In ceea ce priveste cooperarea autoritatilor nationale cu EUROPOL putem constata dispozitiile legislatiei europene care asigura posibilitatea acestuia de a solicita si primi informatiile necesare de la diferite entitati, dintre care sunt mentionate si "statele terte" . Faptul ca EUROPOL este caracterizat de autonomie fata de statele membre nu lipseste acest organism de posibilitatea stabilirii de mijloace de contact in fiecare stat membru, putand fi desemnate de catre acestea din urma anumite persoane care sa reprezinte statul in cauza in relatiile cu EUROPOL. In cadrul EUROPOL exista chiar un departament special numit Biroul de legatura cu statele membre (Member States` Liaison Bureaux) .

Concluzii

Odata cu aparitia formelor de organizare sociala umana au aparut si manifestarile comportamentale care nu se incadrau in normele edictate la nivelul acestora, abateri de la norme care au fost incluse in cadrul unui concept complex, anume cel de criminalitate. Continutul acestui concept a suportat o evolutie continua, la fel ca si formele de organizare sociala a indivizilor umani si implicit sistemul normativ menit a reglementa continutul vietii sociale. Astfel pe masura ce evolueaza tehnicile si modalitatile utilizate de anumite persoane sau grupuri pentru a comite abateri mai mult sau mai putin grave de la normele legale, pe masura ce se extinde din punct de vedere teritorial fenomenul criminalitatii, depasind limitarile impuse de granitele nationale, se observa si o transformare a modului in care este perceput fenomenul criminalitatii de catre autoritatile competente, in sensul ca acestea constientizeaza tot mai mult necesitatea cooperarii cu autoritatile similare din alte state, in conditiile in care fenomenul criminalitatii capata o dimensiune transfrontaliera, facandu-si simtite efectele nu pe teritoriul unui singur stat, ci pe teritoriul a cel putin doua state. Din analiza dreptului penal se poate constata ca masurile de combatere a unei conduite neconforme cu normele sociale apar numai dupa ce au fost comise faptele neconforme respective, existand astfel un avans al comportamentului antisocial fata de ansamblul mijloacelor de combatere a acestuia.

Lucrarae de fata a abordat un segment determinat al domeniului pe care il reprezinta criminalitatea transfrontaliera, axandu-se pe tema combaterii criminalitatii transfrontaliere la nivelul Uniunii Europene, prin intermediul unor organisme specializate. Astfel pentru abordarea cu succes a temei mentionate am considerat necesar sa luam in discutie atat politica de cooperare in domeniul justitiei si afacerilor interne, pe care am incadrat-o in contextul mai larg reprezentat de politicile de baza ale Uniunii Europene, cat si conceptul de infractionalitate transfrontaliera, cu manifestarile sale la nivelul european. Odata construita baza teoretica a lucrarii am trecut la abordarea temei de esenta a lucrarii, prin prezentarea celor trei organisme europene implicate in combaterea criminalitatii transfrontaliere, si anume EUROPOL, CEPOL si EUROJUST, atat din punct de vedere al evolutiei in timp a legislatiei care le reglementeaza statutul juridic, cat si din punctul de vedere al organizarii si functionarii acestora.

Din analiza facuta de noi in ceea ce priveste organizarea si functionarea acestor organisme europene se poate cu usurinta trage concluzia deosebitei importante pe care acestea o au in procesul de combatere a fenomenului infractional cu dimensiune transfrontaliera, deoarece, in conditiile implementarii liberei circulatii a persoanelor si capitalurilor si a eliminarii controalelor la frontierele interne ale Uniunii, criminalitatea transfrontaliera nu mai poate fi combatuta prin masurile legislative luate de un singur stat si prin actiunile intreprinse de organele de politie apartinand unui singur stat. Daca se doreste ca Europa sa devina un spatiu de justitie si securitate este imperios necesar sa se realizeze o mai buna cooperare intre organele de politie ale statelor membre ale Uniunii Europene, pentru limitarea efectelor si chiar eradicarea crimei organizate, terorismului, traficului de fiinte umane, coruptiei si fraudei, criminalitatii economice si criminalitatii informatice, de factura mai recenta. Aceasta cooperare nu mai poate fi imaginata in prezent fara implicarea unor organisme europene specializate, care au ca una dintre principalele atributii stimularea cooperarii dintre autoritatile de politie ale statelor europene, care dispun de resursele logistice si umane necesare, de sisteme de informatii precise si actualizate permanent si de know-how in ceea ce priveste combaterea formelor grave de criminalitate.

Bibliografie

Tratate si articole de specialitate

1. ***EuroDispecer, Ministerul Integrarii Europene, Directia Comunicare Publica, 2004;
2. Antoniu George, "Activitatea normativa penala a Uniunii Europene (III)", Revista Romana de Drept Penal, nr. 3/2007;
3. Calinoiu Constanta, Duculescu Victor, Drept constitutional european, Lumina Lex, Bucuresti, 2007;
4. Cioclei Valerian, Manual de criminologie, AllBeck; Bucuresti, 2003;
5. Diaconu Nicoleta, Dreptul Uniunii Europene, Lumina Lex, Bucuresti, 2008;
6. Duculescu Victor, Dreptul integrarii europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2003;
7. Favret Jean-Marc, Droit et pratique de l'Union Europenne, Gualiano editeur, Paris, 2003;
8. Gassin Robert, Criminologie, deuxieme edition, Dalloz, 1990;
9. Marcu Viorel, Diaconu Nicoleta, Drept comunitar general, Lumina Lex, Bucuresti, 2002;
10. Paraschiv Gavril, Drept penal al Uniunii Europene, C.H.Beck, Bucuresti, 2008;
11. Pascu Ilie, Draghici Vasile, Drept penal. Partea generala, Lumina Lex, Bucuresti, 2004;
12. Rifkin Jeremy, Visul European, Polirom, Iasi, 2006;
13. Rudareanu Mariana, Drept comunitar: note de curs, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2007;
14. Scaunas Stelian, Uniunea Europeana. Constructie, Reforma, Institutii, Drept, C.H:Beck, Bucuresti, 2008;
15. Traichici N. Adrian, "Lupta impotriva coruptiei la nivelul Uniunii Europene", in Revista Romana de Drept Penal, nr. 4/2007.

Surse electronice

1. https://www.cepol.europa.eu/index.php?id=history
2. https://www.eurojust.europa.eu/
3. https://www.europol.europa.eu/index.asp?page=orgchart,
4. https://europa.eu/abc/history/index_ro.htm
5. https://www.europarl.eu.int/summits/tam_fr.htm
6. https://www.schengen.mira.gov.ro/index01.htm

Acte normative

1. Conventia privind infiintarea Oficiului European de Politie, semnata de statele membre la data de 26 iulie 1995;
2. Decizia Consiliului    Comunitatilor Europene 2000/820/JHA, privind infiintarea Colegiului European de Politie, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene L 336 / 2000;
3. Decizia Consiliului Comunitatilor Europene 2002/187/JHA, privind infiintarea Eurojust, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene, L 63/2002;
4. Decizia Consiliului Uniunii Europene 2005/681/JHA, privind infiintarea Colegiului European de Politie, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L256/2005.