Definirea si cauzele, integrarii economice

In literatura de specialitate, pentru notiunea de integrare economica se regasesc diferite acceptiuni, astfel:

- scoala franceza reprezentata de P. Racine, sustine ca prin integrare economica interstatala se trece de la microspatii la macrospatii la "crearea unor ansambluri economice tot mai vaste" care sa determine cresterea productivitatii a muncii si a calitatii superioare a marfurilor.

In opinia acestui autor "natiunea nu mai ofera economiei moderne un cadru suficient de crestere. Numai in marile spatii se poate folosi pe deplin capacitatea de productie, careia progresul tehnic ii mareste cu fiecare zi limitele"1;

scoala anglo-saxona da o definitie pragmatica a integrarii economice, inspirata din ideologia neoliberalismului si anume ca aceasta defineste ". absenta discriminarilor sau eliminarea progresiva a discriminarilor, in raporturile economice intre diferite tari" ;

- definitia "sociologica" este extinsa la totalitatea fenomenelor economice, si anume ca, mai multe elemente economice sunt integrate daca relatiile dintre ele devin stabile si eficiente din punct de vedere economic;

- integrarea economica pe grade de adancime sau extindere, al carui autor J. Weilter sustine ca exista o integrare de gradul I - in care structurile productiei si schimburilor sunt ordonate, mai mult sau mai putin spontan, urmata de o integrare de gradul II - in care institutiile    interguvernamentale si autoritatile supranationale joaca un rol hotarator in dezvoltarea si orientarea schimburilor si de o integrare de gradul III, stadiul suprem considerat ca ideal al sferei valorii umane care reprezinta de fapt, spiritul integrarii interstatale ;

In dictionarul de economie contemporana integrarea economica     este definita ca reprezentand "realizarea unei unificari complete intre economii mai inainte distincte. Prin aceasta intelegand nu numai o unificare vamala, dar, de asemenea, o liberalizare a tuturor operatiunilor comerciale sau financiare, astfel incat posibilitatile de initiativa, in ansamblul teritoriului, sa fie pentru fiecare de competenta tarilor in cauza, identice cu cele care existau anterior in fiecare teritoriu" . Aceasta definitie are mai multe limite, deoarece:

nu subliniaza faptul ca integrarea economica este un proces complex de dezvoltare a economiei mondiale;

nu permite accesul la legaturile de dependenta si interdependenta interesate;

nu evidentiaza factorul care a avut un rol esential in procesul integrarii - revolutia tehnico-stiintifica contemporana.

In literatura economica din Romania se apreciaza, ca, "integrarea economica internationala este un proces complex de dezvoltare a economiei mondiale, care se bazeaza pe o treapta calitativ noua, superioara a interdependentelor si specializarilor intre economiile diferitelor state. Este determinata de un ansamblu de factori, intre care un rol esential il are revolutia tehnico-stiintifica contemporana[1].

Schimbarile profunde si complexe petrecute in economia mondiala dupa cel de-al doilea razboi mondial si aparitia altor state suverane a necesitat stabilirea unor noi tipuri de relatii economice, a unor noi interdependente economice si noi centre de putere economica. Un rol determinant in acest proces, l-a avut revolutia tehnico-stiintifica declansata in anii 1950-1955, care a determinat schimbari profunde in repartitia pe ramuri, in diviziunea internationala a muncii si in comertul exterior.

Cauzele integrarii economice sunt multiple, determinate de:

1. Aparitia si manifestarea in forme tot mai acute a contradictiei intre posibilitatile de sporire a productiei si capacitatea restransa de absorbtie a pietelor nationale, care nu a fost resimtita imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, deoarece refacerea economica nu era incheiata iar potentialul tehnico-economic abia facea fata cerintelor interne. Sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice, acest potential s-a refacut pe baze moderne si a determinat nu numai depasirea relativ rapida a nivelului anterior de dezvoltare economico-sociala, dar si aparitia unei contradictii specifice intre posibilitatile de productie mari si foarte mari ale marilor firme si cadrul ingust sau foarte ingust al pietelor nationale;

2. Gradul inalt de concentrare a productiei si de centralizare a capitalurilor, pe de o parte, limitele si restrictiile miscarii libere a capitalurilor si fortei de munca, pe de alta parte, deoarece, pe masura refacerii potentialului tehnico-economic (sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice), s-au produs mutatii profunde in raportul de forte economice din cadrul diferitelor tari ceea ce a determinat cresterea gradului de concentrare a productiei si de centralizare a capitalului, element hotarator care asigura succesul pe orice piata.

3. Necesitatea capitalurilor din tarile situate intr-o anumita zona de a-si promova si apara "in comun" interesele, amenintate de concurenti internationali foarte puternici. Exemplul cel mai evident il constituie tarile din Europa Occidentala deoarece fiecare tara in parte s-a simtit prea slaba in fata concurentei SUA si a Japoniei pe pietele mondiale si in fata penetratiei extrem de puternice a marilor monopoluri.

4. Constituirea unor mari firme (de stat sau mixte), care prin activitatea lor depasesc granitele nationale si devin companii transnationale si prin masuri comune cauta sa-si asigure functionarea optima intr-un spatiu largit. Obiectivul esential al progresului firmelor multinationale integrate international a fost uniunea vamala. De aceea s-a pus problema unirii tarilor respective in cadrul Comunitatii Economice Europene, in acest fel putand sa promoveze in comun cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii si sa invinga in lupta de concurenta.

5. Interesele comune ale tarilor dezvoltate de a mentine si dezvolta relatiile cu fostele tari coloniale, devenite independente, furnizoare in cea mai mare parte de resursele naturale si materii prime.