Delimitarea teritoriului

Delimitarea teritoriului

Teritoriul este delimitat prin frontiere. Acestea pot fi de trei feluri: terestre, maritime si aeriene. Frontierele terestre pot fi naturale, in sensul ca elemente date ale reliefului stabilesc delimitarea lor (de exemplu, linia crestelor unui lant muntos, talvegul unui fluviu), sau artificiale [de exemplu, o linie geometrica intre doua puncte cunoscute, un meridian sau o paralela (paralela 38 intre Coreea de Sud si Coreea de Nord sau paralela 17 intre Vietnamul de Sud si cel de Nord inainte de retragerea americanilor)].

In cazul frontierelor maritime este vorba de intinderea drepturilor statului riveran asupra unor parti din mare. Prima zona este reprezentata de marea teritoriala, zona in care statul exercita plenitudinea suveranitatii, adica aceleasi drepturi ca si asupra teritoriului terestru. Orice incalcare a acestei zone echivaleaza cu o incalcare a teritoriului. Aceasta zona din mare se intinde, de regula, pe 12 mile marine. "Subsolul corespunzator acestei suprafete, adica coloana de pamant aflata sub nivelul marii in cadrul contururilor astfel precizate, se afla sub suveranitatea statului fara nicio ingradire' (I. Muraru, E.S. Tanasescu, 2001, p. 346). A doua zona este numita mare patrimoniala sau zona economica exclusiva. in aceasta zona, statul riveran are exclusivitatea exploatarii economice, adica a pescuitului, a extractiilor etc. intinderea acestei zone este fluctuanta, depinzand, in mare masura, de acordurile dintre state, chiar daca, in efortul de a unifica diferitele cutume in materie, ONU a reusit, in 1982, sa determine incheierea unor acorduri in materia dreptului marii. Dincolo de aceasta zona economica exclusiva se intinde marea libera, pe care toate statele, riverane sau nu o pot utiliza liber, dar nu fara limite.

Frontierele aeriene ale statului delimiteaza drepturile acestuia asupra coloanei de atmosfera de deasupra teritoriului. Prima problema, care se pune, este cea a limitelor superioare ale acestor drepturi. Statul exercita plenitudinea suveranitatii asupra atmosferei. Dincolo de spatiul atmosferic statul nu mai are niciun drept, spatiul extraatmosferic urmand un regim juridic distinct care il scoate de sub suveranitatea oricarui stat. O a doua problema este cea a traversarii de catre aeronavele apartinand unui alt stat a spatiului aerian. Conform acordurilor internationale, aeronavele straine pot survola spatiul aerian cu conditia sa fie civile, in timp de pace si pe culoarele stabilite.