Germania

Germania

1. Scurt istoric. Generalitati, particularitati

Germania este situata in Europa Central - Nordica, avand granite cu Danermaca, Cehia, Austria, Elvetia, Franta, Luxemburg, Belgia, Olanda, Polonia, Marea Nordica, Marea Baltica. Suprafata Germaniei este de 356.945 km.

Republica parlamentara, stat federal, potrivit Legii Fundamentale din 23.05.1949, devenita Constitutie a celor doua Germanii unificate la 03.10.1990, activitatea legislativa din Germania este exercitata de un parlament bicameral, compus din Bundesrat si Bundestag, iar cea executiva de guvernul federal numit de Bundestang dupa alegerile legislative.

Din punct de vedere al populatiei, Germania are 79.951.000 locuitori (1871: 41.000.000; 1915: 67.900.000; 1937: 69.000.000 locuitori). Printre orasele mai importante amintim: Berlin cu 3.282.000 locuitori, Hamburg 1.700.000, Munchen 1.200.000, Koln 950.000, Frankfurt am Main 650.000, Essen 630.000, Dortmund 600.000, Stuttgart 580.000 si Duisburg 540.000 locuitori.

Germanii sunt in proportie de 93% iar straini (turci, iugoslavi, italieni, greci, polonezi, austrieci, spanioli), 7 %. Cele mai mari concentrari de populatii se afla de-a lungul vaii Rhinului si zona inconjuratoare, in deosebi in Ruhr (car se prefigureaza drept un megalopolis) unde densitatea depaseste 5.500 loc./km in jurul marilor orase si in regiunile Saxono-Thuringiana. Zone mai putin populate sunt campia, in nord, si Alpii Bavariei in sud.

In ciuda efortului material facut pentru integrarea fostei R.D.G (Republica Democrata Germana), Germania a devenit, in ultimii ani locomotiva economiei mondiale. Economia Germaniei este una dintre cele mai dezvoltate si solide din lume, bazata pe industria prelucratoare (locul I pe glob la mai multe produse) si comertul exterior (cel mai mare exportator mondial de marfuri). Dispune in principal de unele resurse energetice (in deosebi carbuni: inferiori in bazinul Saxono-Thuringian si superiori in Ruhr, doua dintre cele mai mari de pe glob; cca. 500.000.000 de tone exploatate anual) si de sare (al III-lea producator mondial), sulf, etc. Industria prelucratoare este axata pe chimie (primele trei grupuri industriale mondiale in domeniu sunt germane: BASF; HOECHST; BAYER) si constructia de masini (in deosebi masini unelte, utilaje industriale, autovehicule, mecanica de precizie, aparatura optica, aparate electrice si electrotehnice - ocupand unul din primele locuri pe glob).

2. Relatiile Germaniei cu Uniunea Europeana

In urma celui de al doilea razboi mondial, Germania a fost invinsa, ocupata si divizata; mai mult, ororile nazismului au facut din ea o natiune vinovata. Dupa parerea cancelarului crestin-democrat Adenauer, care i s-a opus lui Hitler si a fost din acest motiv inchis, Germania occidentala trebuia sa se desparta pentru totdeauna de ambitiile orientale ale trecutului, printr-o reconciliere cu Franta.

Pentru Germania Federala care se nastea in 1949, planul carbune-otel din 1950 reprezenta o sansa care nu se putea refuza. In acelasi timp, Adenauer stia ca Germania Federala nu putea spune nu Statelor Unite, care nu doreau o Germanie occidentala oferita amenintarii sovietice. Pe de alta parte, fata de Franta, Adenauer a reluat o revendicare esentiala a tarii sale din 1919: egalitatea drepturilor. Daca trebuia creata o aparare europeana, Germania federala trebuia tratata ca un egal.

O mare figura a liberalilor de atunci, Dehler, afirma ca semnarea Tratatului de la Roma din 1957 ar insemna, pentru Germania, renuntarea pentru totdeauna la orice speranta de reunificare, "caci ea ar fi de acum ancorata in Europa occidentala"[1]

Daca, pentru Franta, Comunitatea reprezenta un spatiu de modernizare si un mijloc de sporire a puterii, pentru Germania Federala ea trebuia sa fie, o zona de stabilitate si legitimitate. Pentru Germania, afectata
de turbulentele marcii din 1923 si 1945-1948, Comunitatea nu avea nici o
ratiune de a fi decat cu conditia ca statele membre sa accepte o disciplina
economica si monetara riguroasa. Astfel, la sfarsitul anilor '60, in dezbaterea comunitara a aparut ideea de uniune economica si monetara. Pentru Germania, concretizarea acestei uniuni necesita convergenta politicilor economice si o legatura stransa intre moneda si gestiune.

Chiar si in perioada divizarii, Germania Federala a fost colosul economic al Comunitatii, ceea ce a facut ca ea sa aiba cea mai mare contributie neta la bugetul comunitar, chiar si dupa unificare, furnizand, in 1987 (inainte de unificare), 26,5% din resurse, in 1992 (dupa unificare), 28,7%, in 1997, 28,2%, in sfarsit, in 2002, 27,3%). Dar acest atu a fost contrabalansat de pozitia deosebita a Germaniei de Vest, care nu era chiar un stat ca toate celelalte, trebuind sa confirme mereu ca reprezinta o Germanie cu adevarat democratica.

La acest inceput de secol XXI, echilibrul politic al Uniunii Europene, cu deschiderea sa catre Est, se afla in plina schimbare. Germania are ponderea cea mai mare. Cu 82 de milioane de locuitori, ea reprezinta "micul colos" al Uniunii. In timp ce Franta se afla, din anii '50 pana in anii in centrul geografic si politic al constructiei europene, Germania devine, o data cu extinderea Uniunii tot mai mult spre Europa Centrala si de Est, statul-pivot.