Integrarea europeana

Integrarea europeana

Ideea de forta care a stat la baza dezvoltarii integrarii europene este pacea, stabilitatea si prosperitatea în Europa, care pot fi obtinute numai prin interdependenta economica crescânda a statelor europene si cooperarea acestora la realizarea unui proiect politic si economic de anvergura care este UE.

Integrarea europeana, se bazeaza, asa cum s-a mai aratat în capitolul 1, pe trei piloni importanti:

a)       Comunitatea Europeana

b)      Cooperarea în domeniul justitiei si al afacerilor interne

c)         Politica externa si de securitate

Motorul integrarii europene a fost si este integrarea economica, care presupune, în primul rând, înlaturarea barierelor de comert si introducerea liberei concurente a celor doi factori de productie, capitalul si forta de munca.

In sens mai larg integrarea economica europeana include si politicile comune în anumite domenii, cum sunt: stabilitatea economica, agricultura, asistenta financiara

pentru regiunile cu un nivel mai redus de dezvoltare etc.

Din punct de vedere al gradului de integrare au fost identificate 5 forme ale integrarii economice:

zona de comert liber;

uniunea vamala;

piata unica;

uniunea economica;

integrarea economica totala.

Forme Trasaturi

1. Miscarea libera a produselor si
serviciilor - eliminarea tarifelor
vamale si a restrictiilor cantitative
de comert între statele membre.

Adaptarea de catre statele
membre a unui tarif vamal comun
fata de tarile terte.

3. Miscarea libera a factorilor de
productie - capitalul si forta de
munca

4. Coordonarea inclusiv armoni­
zarea politicilor economice

5. Politici economice unice

Tabelul 1 - Formele integrarii economice

Din punct de vedere al integrarii economice pâna în prezent s-au realizat urmatoarele:

1)     Uniunea Vamala (1 iulie 1968). Pâna la aceasta data au fost eliminate tarifele
vamale si restrictiile cantitative în comertul dintre statele membre si s-a adoptat tariful
vamal unic.

2)     Piata unica U.E. - a desfiintat frontierele economice interne (între statele
membre) pentru miscarea produselor, serviciilor capitalului si persoanelor, începând
cu 1 ianuarie 1993.

3)       Uniunea Europeana si Monetara - 12 state ,din cele 27, au introdus moneda
unica începând cu 1 ianuarie 1999, exceptie: Danemarca, Regatul Unit si Suedia,cele zece state din penultimul val respectiv România si Bulgaria.

1. Uniunea vamala

Dupa cum integrarea economica este motorul integrarii europene, tot asa comertul este principala forta a integrarii economice, iar sistemul vamal la rândul sau promoveaza si favorizeaza comertul.

Uniunea vamala a început în 1958 (odata cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma), si a fost finalizat la 1 iulie 1968 când cele doua criterii au fost îndeplinite:

taxele vamale si restrictiile, în special cele cantitative, în comertul între state
au fost eliminate;

statele membre practica un tarif vamal unic si o politica comerciala comuna în
relatiile cu tarile terte.

între Uniunea vamala si Zona de comert liber este o mare deosebire în sensul ca în situatia zonelor de comert liber, tarile care fac parte din zonele de comert liber, fiecare tara are propriul sau tarif vamal fata de tarile terte.

Zonele de comert liber trebuie sa respecte doua principii:

1.              sa stabileasca regulile pentru definirea produselor ce pot circula liber dintr-un
stat în altul; în general se aplica regula originii.

2.      sa mentina procedurile vamale la frontierele între statele membre pentru a
aplica regulile convenite. Ex. NAFTA (SUA, Canada, Mexic), Mercosur (între tarile
latino-americane).

Uniunea vamala a fost pe deplin înfaptuita pe 1 ianuarie 1993, prin trecerea la piata unica, când a fost desfiintat controlul vamal de rutina dintre tarile membre, iar organele vamale au încetat sa mai colecteze TVA si accize. Controalele inopinate se mai fac pentru depistarea comertului cu droguri sau în situatia imigratiei..

Sistemul vamal al UE a depasit cu mult rolul traditional de colectare a taxei vamale contribuind direct la realizarea unui set larg de politici comune cum sunt: comertul, protectia sanatatii si a mediului, protejarea proprietatilor intelectuale, agricultura, competitia locala, probleme externe, etc.

Uniunea Europeana este cel mai mare bloc comercial din lume, ponderea exporturilor în exporturile mondiale a fost în 1998 de 19,6%, fata de USA care detinea 16,3% si Japonia 9,5%.

Sistemul vamal se realizeaza prin:

nivelul tarifului vamal (cotele procentuale) aplicabil la produsele importate
din tarile terte, exceptiile ca si restrictiile;

acorduri preferentiale încheiate cu grupuri de tari sau o anumita tara pe o
baza reciproca (de exemplu: Zona Economica Europeana Islanda, Norvegia,
Liechtenstein; Acordul liber de comert cu Elvetia sau Acordurile de comert
liber cu fiecare tara din Europa Centrala si de Est, inclusiv România);

acces preferential pe piata UE pentru tarile în curs de dezvoltare la niveluri
mici sau chiar zero, ale tarifelor vamale, fara a exista conditia reciprocitatii
(exemplu: Conventia Lome, Caraibe si Pacific) precum si acorduri cu alte
tari cu pondere semnificativa în comertul mondial (SUA, Canada, sa),
comert prin stabilirea unui echilibru corespunzator între libertatea comertului
si responsabilitatea operatorilor de comert, pe de-o parte si necesitatea
controlului vamal, pe de alta parte.

Tariful vamal contine nivelul taxelor vamale, exceptiile de la aceste taxe, precum si restrictiile. în 1996, nivelul mediu al tarifelor vamale practicat de catre UE a fost de 5,2%.

Nomenclatorul comun al marfurilor este bazat pe clasificarea internationala, respectiv pe sistemul armonizat administrat de catre Organizatia Mondiala a Comertului. Acest nomenclator descrie în mod explicit marfurile si grupele de marfuri si are un rol esential în sistemul vamal.

Obiectivele sistemului vamal:

servicii vamale rapide, datorita cresterii volumului fizic de marfuri între statele
membre si tarile terte, tranzit precum si extinderii comertului electronic (e-comert) si a
coletelor postale expres;

necesitatea unui control vamal mai eficient.

Sistemul vamal al UE, admite ca pe piata sa preturile produselor agricole sunt mai mari decât cele de pe piata mondiala, iar UE protejeaza fermierii din UE printr-o

serie de programe (FEOGA - SG), prin care se realizeaza politica agricola (FEDR) -dezvoltarea regionala sau (FES) - fondul european social.

Elementele sistemului vamal

Sistemul vamal este format din 27 de sisteme vamale nationale cu cea 130.000 angajati. Prin eliminarea controlului vamal între statele membre a crescut importanta controlului vamal la frontierele externe ale UE.

Sistemul vamal al UE este constituit din:

Codul vamal

Tariful vamal

Nomenclatorul marfurilor

Codul Vamal dateaza din 1994, când integrarea legislatiei a fost consolidata într-un singur text.

Dezideratul principal al codului vamal este ca procedurile vamale ar trebui sa evite întreruperea fluxurilor normale la frontierele tarilor membre prin eliminarea aceluia din interior. Din aceasta cauza cu ocazia primirii de noi membri se iau unele masuri asiguratorii.

Piata unica

Piata unica trebuie sa fîe o zona fara frontiere interne, în care sa fie asigurata miscarea libera a produselor, serviciilor, capitalului si persoanelor. Mijloacele de realizare a acestui important deziderat sunt:

a)    uniunea vamala

b)    eliminarea controlului de rutina la frontierele interne

c)    renuntarea la barierele tehnice si fiscale

d)    îmbunatatirea performantelor pietei unice
Gradul de integrare prin piata unica este apreciat ca:

ridicat - pentru produsele si serviciile aflate în comertul transfrontalier

mediu - pentru capital

mic - pentru forta de munca

zero    pentru produsele si serviciile neaflate în comeitul transfrontalier.
Avantajele teoretice ale sistemului constau în trei concepte:

efectul de realocare (permite o mai eficienta folosire a factorilor de
productie, capital si forta de munca);

efectul de acumulare, prin stimularea investitiilor;

efectul de localizare. Piata unica, prin avantajele ei determina o alocare
geografica pentru cei doi factori de productie.

Consecinte:

adâncirea specializarii,

marirea dimensiunilor afacerilor,

accentuarea competitiei, care înseamna o mai eficienta alocare a
factorilor de productie.

Este de subliniat ca din 1968 pâna în 1985 integrarea economica europeana a cunoscut o perioada de stagnare si abia din anul 1985, prin adoptarea deciziei politice cu privire la realizarea pietei unice si în 1986 prin acceptarea principiului recunoasterii reciproce de catre statele membre a standardelor si reglementarilor nationale si adoptarea regulii majoritatii în locul unanimitatii în luarea deciziilor privind piata unica s-a revitalizat puternic procesul de integrare.

Piata unica presupune:

1.               piata produselor

2.       piata serviciilor

3.         piata capitalului

4.       piata fortei de munca

1. Libertatea de miscare a produselor

Dreptul de libera circulatie în UE se aplica produselor care îsi au originea în tarile membre si a celor care au intrat prin frontiera externa si se manifesta prin:

interzicerea de a aplica un impozit sau o taxa asupra unor produse din alta tara
membra, daca la acelasi produs acest impozit sau taxa nu exista în tara de origine.

orice produs fabricat în mod legal si comercializat într-un stat membru cu
respectarea regulilor nationale si a proceselor de fabricatie din statul respectiv, trebuie
sa fie acceptat pe orice piata din alte state membre.

Aceste reguli au permis eliminarea barierelor tehnice armonizarea reglementarilor nationale, atunci când ele nu pot fi considerate echivalente, în special în domeniul protectiei sanatatii si a mediului.

In acest sens pentru a masura gradul de armonizare ta directivele UE, se calculeaza raportul între numarul directivelor netranspuse în legislatiile nationale încalcate fata de numarul directivelor UE în vigoare(factorul de fragmentare).

Pentru ca adoptarea standardelor europene si transpunerea lor în standardele nationale dureaza ani de zile, Comisia Europeana a propus ca standardele europene sa fie aprobate cu votul majoritar si sa fie direct aplicate de tarile membre.

Spre exemplu, numarul cazurilor de încalcare a standardelor europene a fost în 2001 de 1800, cu 7% mai mult ca în anul precedent.

Desi piata unica functioneaza cel mai corespunzator în domeniul bunurilor-produselor, aceasta este afectata de unele reglementari nationale, ca de exemplu în domeniul achizitiilor publice si al unor piete specifice pentru anumite produse, cum este piata medicamentelor.

Spre exemplu, achizitiile publice reprezinta în tarile UE, cea. 14% din produsul intern brut (peste 1000 mld. euro), în timp ce valoarea contractelor de achizitii publice (pentru licitatii publicate) publicate în jurnalul oficial al UE este sub 2%. Masura

Uniunii Europene este ca toate contractele de peste 200.000 euro si 130.000 în cazul autoritatilor locale sa fie publicate în Jurnalul Oficial al UE.

Piata medicamentelor cunoaste, de asemenea, mari diferente de preturi de la un stat la altul, acest lucru permitând unor firme sa cumpere medicamente mai ieftine din unele tari, sa le reambaleze si sa le desfaca pe pietele mai scumpe. Diferentele de preturi sunt determinate de multe ori si de sistemul de asigurari de sanatate care este diferit de la o tara la alta, care face ca bugetele alocate sanatatii sa fie diferite.

De asemenea cu tot progresul înregistrat în ceea ce priveste libera circulatie a produselor între tarile membre, la unele produse exista înca importante diferente de preturi, ca de exemplu:

Produsul

Carne de porc

Carne de vita

Peste cod

Lapte

Portocale

Cartofi

Sistem audio mini JIVC

CD player compact portabil SONY

TV color 29 Philips

Video Recorder SONY

Tabelul 2 - Nivelul preturilor din piata unica la anumite produse

- media UE = 100 -

Libertatea de miscare a serviciilor

Serviciile au un rol decisiv în realizarea obiectivelor strategice ale UE cu privire
la cresterea economica si crearea de locuri de munca deoarece munca alaturi de capital
creeaza valoarea adaugata.

Ramâneri în urma pe piata unica din cadrul serviciilor se datoreaza diferitelor reglementari nationale si a rezistentei statelor de a deschide piata în acest domeniu, mai ales:

utilitatile publice;

serviciile publice;

unele servicii de specialitate pentru sustinerea afacerilor.

Unele sectoare ale acestora (energetic/electric, liniile de transport a energiei electrice de înalta tensiune, gazele naturale, magistralele de transport si caile ferate, terasamentul de cai ferate si mijloacele de siguranta a transportului) prezinta elemente de monopol natural, care constituie un element greu de trecut pentru intreprinzatorii privati care ar dori sa investeasca si în acest domeniu.

În telecomunicatii s-a liberalizat piata convorbirilor internationale si la mare distanta, dar competitia este limitata la convorbirile locale.

Spre exemplu, evolutia tarifelor la convorbirile telefonice pe piata unica s-a prezentat în anul 2000, comparativ cu anul 1995, astfel:

Convorbiri:

internationale de lunga distanta locale

- în curo/3 minute convorbire -

Reducere %

42,3 44,0 21.4

Tabelul 3 - Evolutia tarifelor la convorbirile telefonice în piata unica

Idem serviciile postale, foarte importante în viata cetatenilor, mai ales pentru mentinerea acestora în zona rurala; sunt liberalizate numai în proportie de 30%, restul fiind la dispozitia operatorilor traditionali nationali.

Unele rezultate bune s-au înregistrat în sfera serviciilor de consultanta pentru impozite , inginerie si recrutari de personal care opereaza în spatiul UE.

3. Libertatea de miscare a capitalului

începând cu 1 iulie 1990, piata capitalului a fost pe deplin liberalizata. Acest proces a cunoscut urmatoarele etape:

a)      liberalizarea investitiilor directe, a creditelor pe termen scurt si mediu pentru
tranzactiile comerciale si a comertului cu hârtii de valoare listate la bursa (1960);

b)    liberalizarea creditelor pe termen lung pentru tranzactiile comerciale si a
comertului cu hârtii de valoare nelistate la bursa (1985);

c) eliminarea altor controale în miscarea capitalului inclusiv în tranzactiile
monetare si cvasimonetare (iulie 1990).

Cu toate acestea UE nu are o piata financiara unica deplin integrata, pentru servicii financiare transfrontaliere, datorita: sistemului de plati transfrontaliere, ^{ echilibrului între liberalizare si necesitatea de supraveghere prudentiala pentru protectia consumatorilor si a regimului impozitarii veniturilor din capital.

Introducerea monedei unice a creat o sansa mai favorabila acestei integrari în directiile:

institutiile financiare desfasoara tot mai multe activitati pan-europene;

o activitate financiara traverseaza nu numai frontierele, ci si diferitele sectoare
financiare de asigurare ^e piata actiunilor si altor hârtii de valoare;

scaderii ponderii bancilor si cresterii intermedierilor financiare;

piata actiunilor se dezvolta deoarece tot mai multe firme se listeaza la bursa si
tot mai multi investitori se orienteaza spre investitii în actiuni;

competitia între banci este tot mai acerba, motiv pentru care asistam la fuziuni
si achizitii;

extinderea comertului electronic face ca localizarile geografice în acest context
sa fie irelevante.

Programul liberalizarii miscarii capitalului are în vedere ca piata hârtiilor sa se integreze pâna la sfârsitul anului 2003, iar integrarea deplina a miscarii capitalului sa se definitiveze pâna în anul 2005.

In acest sens o licenta de operare obtinuta de o institutie financiara într-un stat membru trebuie sa fie recunoscuta de catre toate celelalte state membre.

Piata bancara este mai integrata, dovada convergenta dobânzilor din zona euro, putându-se astfel vorbi si despre piata obligatiunilor guvernamentale.

Ramâneri în urma a integrarii pietei capitalului se înregistreaza la piata actiunilor, odata pentru ca fiecare bursa are propriul sistem de control si decontare a tranzactiilor, iar pe de alta parte actiunile reprezinta un instrument mai complex decât obligatiunile.

De asemenea, piata ramâne fragmentata si în cadrul investitorilor institutionali, în fondurile de pensii, fondurile de investitii, institutiile de asigurari, etc, din cauza sistemelor nationale de supraveghere concurentiale.

Mobilitatea capitalurilor si integrarea pietei capitalului este influentata si de alti factori, si anume:

costurile ridicate cu înfiintarea unei firme. In medie, în UE acestea sunt mai
mari de 10 ori decât cele din USA;

protectia dreptului de proprietatea intelectuala necesita costuri mari în UE;

extinderea folosirii standardelor internationale de contabilitate de catre toate
firmele listate la bursa se va realiza numai în anul 2005.

4. Libertatea de miscare a fortei de munca

Acordurile Schengen, a transformat în realitate eliminarea controlului la frontierele tarilor membre pentru persoane si a prevazut masuri pentru întarirea controlului la granitele UE.

Irlanda si Marea Britanie nu sunt parti ale întregului acord, dar UE a încheiat acorduri cu unele tari terte, inclusiv cu tarile candidate, pentru facilitarea miscarii persoanelor în zona Schengen.

Libertatea de miscare a fortei de munca pe lânga libera circulatie a persoanei si familiei include si urmatoarele:

dreptul pe care îl are orice cetatean al unui stat membru de a se angaja în
orice stat membru, în aceleasi conditii ca si cetatenii statului respectiv, fara
discriminari legate de nationalitate. De acelasi drept se bucura si sotia/sotul si copii
celui care se angajeaza;

dreptul de a fi tratat la locul de munca la fel ca si cetatenii statului
respectiv, în ceea ce priveste salariul, beneficiile legate de asigurarile sociale de
sanatate, alocatii de sprijin pentru familie, pregatire profesionala etc;

dreptul oricarui cetatean de a ramâne în statul respectiv daca a iesit la
pensie sau a locuit în acel stat cel putin trei ani sau sufera de invaliditate permanenta.

Tratatul prevede si restrictii, respectiv:

restrictii din motive de politica publica, securitate publica si sanatate
publica. Aceste restrictii sa se aplice însa si cetatenilor proprii daca se afla în aceasta
situatie.

-restrictii cu privire la angajarea în serviciile publice (fortele armate, politia, justitia, autoritati fiscale, serviciul diplomatic).

In îngreunarea sau avantajarea miscarii fortei de munca, vor contribui:

recunoasterea reciproca de catre statele membre a diplomelor si
certificatelor de atestat privind pregatirea profesionala;

functionarea relatiei EURES, care este o banca de date, la nivelul
Uniunii Europene cu privire la locurile de munca disponibile;

politica fiscala cu privire la sistemele de asigurari sociale de pensii,
pentru cetatenii care au lucrat în mai multe stat membre;

diferentele    culturale, religioase, lingvistice ca si costurile inerente
schimbarii resedintei.

3. Uniunea Europeana si Monetara (UEM)

Un numar de 12 state, din cele 27, au renuntat la moneda nationala si începând cu 1 ianuarie 1999 au adoptat moneda unica euro. Scopul UEM:

sa desavârseasca piata unica prin asigurarea comparabilitatii totale a preturilor
din zona euro;

sa adânceasca gradul de integrare a pietei financiare;

sa reântareasca stabilitatea monetara în zona euro;

sa masoare potentialul de competitivitate al spatiului european în competitie
cu celelalte forte economice mondiale - SUA, Japonia.

Realizarea pietei monetare adânceste atât integrarea economica adâugând pietei unice dimensiunea monetara, cât si integrarea politica deoarece statele respective au renuntat de buna voie la un atribut al suveranitatii lor statale, respectiv la dreptul de a bate moneda proprie si sa îsi coordoneze politicile.

Etapele premergatoare Uniunii Monetare:

Etapa I: 1 iulie - 31 decembrie 1993, liberalizarea deschisa a pietei capitalului
prin eliminarea controlului asupra miscarilor de capital.

Etapa aII-a: 1 ianuarie 1994 - 31 decembrie 1998, înfiintarea Bancii
Europene Centrale.

Etapa a III-a: 1 ianuarie 1999, a fost introdusa moneda unica, euro.
Etapa a I-a se prezinta practic în doua subetape, dupa cum urmeaza:

a) formarea sistemului institutional pentru pregatirea introducerii monedei unice prin înfiintarea Institutului monetar european, care la 1 iulie 1998 a fost înlocuit cu Banca Europeana Centrala si întarirea independentei bancilor centrale din statele membre, inclusiv excluderea accesului privilegiat al statului la sistemul de credite (mai ales pentru finantarea deficitelor bugetare).

b) progresul statelor membre pentru atingerea convergentei în evolutia unor fenomene economice (inflatia, dobânziile, deficitele publice). In acest sens UE a elaborat un set de criterii de convergenta (criteriile de la Maastricht).

La 1 ianuarie 1999 euro a devenit moneda unica pentru 11 state, fara a avea vreo circulatie fizica (numerar). La 1 ianuarie 2001 s-a adaugat Grecia, care initial nu îndeplinise criteriile de convergenta. Trei state nu au adoptat decizia UE pentru piata unica monetara: Danemarca, care a respins referendum-ul; Marea Britanie, care de la bun început a afirmat ca nu participa; Suedia.

Monedele nationale ale celor 12 state au devenit subunitati euro, iar începând cu 1 ianuarie 2002 au fost scoase din circulatie.

Coeficientii de conversie a monedelor nationale au fost fixati însa irevocabil la 1 ianuarie 1999.

Banca Europeana Centrala si Sistemul european al bancilor centrale au devenit operationale.

Pentru asigurarea stabilitatii euro, statele membre au stabilit:

stabilitatea macroeconomica deoarece o politica bugetara imprudenta, care
produce deficite, mai poate periclita stabilitatea monetara;

progresul reformelor structurale (numai productivitatea si competitivitatea pot
asigura stabilitatea euro);

coordonarea politicilor economice.

Tabelul 4 - Criteriile de convergenta avute în vedere pentru admiterea în zona euro a unui stat membru

Rezumat

UE de astazi este rezultatul unui proces de dezvoltare al integrarii
europene de peste 50 ani, pe trei directii fundamentale: în adâncime, prin cresterea
gradului de integrare; prin extindere, ca urmare a aderarii de noi state; institutional,
prin transformarea institutiilor si regulilor UE.

Ideea forta a integrarii europene este ca pacea, stabilitatea si
prosperitatea în Europa pot f asigurate prin interdependenta economica crescânda a
statelor europene si cooperarea acestora în realizarea unui proiect politic comun -UE.

Integrarea europeana a progresat si în domeniul politic, astfel ca
astazi, UE se sprijina pe trei piloni: Comunitatea europeana; politica externa si de
securitate comuna; cooperarea în domeniul justitiei si al afacerilor interne.

Integrarea economica înseamna înlaturarea barierelor din comertul
cu produse si servicii si circulatia libera a factorilor de productie, capitalul si forta de

munca. In sens larg, integrarea economica cuprinde si politici comune în anumite domenii.

Uniunea vamala este o componenta esentiala a pietei unice si
impune eliminarea obstacolelor tarifare si a cotelor (cantitative) din comertul între
statele membre si adoptarea unui tarif vamal extern unic fata de tarile terte.

Piata unica reprezinta o zona fara frontiere interne, în care este
asigurata miscarea libera a produselor, serviciilor, capitalului si persoanelor.

Piata, cu un grad ridicat de integrare, este caracterizata prin
convergenta preturilor si tarifelor în tot spatiul UE. Piata unica a produselor are un
grad ridicat de integrare. In piata unica a serviciilor exista înca bariere care tin de
deschiderea insuficienta la competitie a sectoarelor de utilitati publice. Ambele piete
cunosc obstacole cum sunt standardele nationale restrictive, discriminarile în
achizitiile publice, ajutoarele de stat.

Piata unica a capitalului a fost complet liberalizata, prin eliminarea
controlului asupra miscarii capitalurilor, dar pietele financiare nu sunt înca pe deplin
integrate, deoarece, în zona unor servicii financiare, care implica consumatorii,
regulile nationale de supraveghere prudentiala sunt restrictive pentru activitatile
transfrontaliere.

Piata unica a fortei de munca beneficiaza de garantarea dreptului de
libera miscare a fortei de munca în spatiul UE si de angajare, fara discriminari în ce
priveste nationalitatea. Totusi gradul de integrare al acestei piete este redus, datorita
obstacolelor de natura restrictiilor nationale legate de anumite profesii, politicilor
fiscale diferite, în materie de asigurari de pensii, precum si diferentelor culturale, de
limba si costurilor asociate schimbarii resedintei.

UEM desemneaza zona statelor membre din UE care, începând cu 1
ianuarie 1999, au realizat si uniunea monetara, adica au trecut la moneda unica euro,

politica monetara comuna si la coordonarea politicilor economice nationale pentru a asigura coerenta acestora cu politica monetara comuna.

Un stat membru care doreste sa intre în zona euro trebuie sa
demonstreze ca are vointa politica pentru stabilitatea macroeconomica, progresul
reformelor structurale si coordonarea politicilor economice si ca a realizat un grad de
convergenta economica satisfacator în raport cu statele membre din zona euro, probat
de îndeplinirea criteriilor de convergenta, care se refera la stabilitatea preturilor si a
cursului de schimb, dobânzi, deficitul bugetului si datoria publica.

BEC are responsabilitatea politicii monetare comune, dispunând de
independenta totala fata de institutiile UE si autoritatile nationale din statele membre
ti are un singur obiectiv prioritar: stabilitatea preturilor. De asemenea, are puterea de a
folosi instrumentele politicii monetare în zona euro, cu participarea bancilor centrale
din statele membre din zona euro.

Introducerea monedei unice si a politicii monetare comune a facut ca
statele membre din zona euro sa nu mai poata folosi cursul de schimb si dobânda
pentru ajustarea economiilor pe termen scurt ca raspuns la efectul unor socuri
economice. Aceste state membre trebuie sa se bazeze acum mai mult pe mobilitatea si
flexibilitatea capitalului si a fortei de munca, pentru a face fata socurilor economice.