LIMITAREA CANTITATIVA A PRODUCTIEI

LIMITAREA CANTITATIVA A PRODUCTIEI

Doua forme

I. ~ directa - vizeaza cantitatea de produs care beneficiaza de sustinere

II. ~ indirecta - vizeaza factorul principal de productie (pamantul) necesar realizarii produselor beneficiare de sustinere

I. Contingente de productie

introduse in 1968 pentru zahar

aplicate incepand cu 1984 pentru lapte

alte produse vizate: tutun, ulei de masline, bumbac

Pentru cantitatile care exced dimensiunea contingentelor, exista tratamente diferite de la produs la produs:

aplicarea unor prelevari, care pot ajunge la dimensiuni practic confiscatorii;

reducerea pro rata a pretului garantat;

neaplicarea nici unui mecanism de sustinere pentru productia in exces

Sunt instrumente care nu pot fi aplicate in mod fiabil decat la acele produse care fac obiectul unor concentrari in vederea prelucrarii industriale, ceea ce faciliteaza administrarea.

Probleme:

'ingheata' distributia geografica a productiei, descurajand eforturile de marire a productivitatii si alocarea resurselor in functie de criterii de eficienta

a)                   daca sunt transferabile, contingentele genereaza rente care sunt insusite de cele mai mari exploatatii agricole, cu consecinte negative pentru micii fermieri

II. Retragerea din exploatare a pamantului

a devenit obligatorie dupa reforma din 1992; cele mai mici ferme (capacitate de productie mai mica de 92 tone cereale) sunt exceptate

proportia terenului retras din productie depinde de evolutia preturilor mondiale: in practica, a oscilat in jurul a 5-15%

este posibila si retragerea voluntara (10% din suprafata, timp de 5 ani); fermierul beneficiaza de plati directe si pentru terenul retras voluntar din productie

sistemul actual se bazeaza pe rotatii anuale; in viitor, se    preconieaza retragerea cvasi-permanenta (10-20 ani), fara rotatii anuale

Probleme

a)    rationalitate economica discutabila: cel mai productiv teren este tratat la fel ca cel mai slab

b)    beneficii ecologice

PLATILE DIRECTE

Trei tipuri

'deficiency payments'

primul utilizat;

destinat suplimentarii veniturilor obtinute de producatorii care nu puteau obtine preturi mai mari decat cele mondiale din cauza absentei unei protectii semnificative la import

produse vizate: oleaginoase, culturi vegetale proteinice

plati compensatorii

introduse de reforma din 1992; principiu similar cu 'deficiency payments': suplimentarea veniturilor fermierilor, de data asta pentru compensarea reducerilor de pret operate

produse vizate: cereale, carne de vita, produse lactate (odata cu aplicarea reducerii preturilor garantate)

Gradul de compensare a variat in timp

reducerile operate prin reforma din 1992 au fost compensate integral    (cu unele restrictii la carnea de vita: plafon maxim de 90 vite/exploatatie; densitate maxima de 2 animale/ha de suprafata de furajare)

reducerile operate prin reforma din 1999 au fost compensate doar partial: 80% - vita (dar plafonul maxim a fost abolit); 50% - cereale; 40% - lapte

Ambele categorii de plati sunt dependente de volumul factorilor de productie: acordate in functie de suprafata cultivabila sau numarul de animale.

plati directe pentru sustinerea veniturilor (introduse prin  Reforma Fischler ) o singura suma platita pe ferma, bazata initial pe nivelul istoric al platilor, fiecarui stat membru i se atribuie un "plafon national" care corespunde sumei varsate fermierilor in perioada 2000-2002. Suma totala de plati care vor fi distribuite la nivel national trebuie sa se inscrie in acest plafon.

fermierii beneficiari nu trebuie sa realizeze vreo productie agricola in schimbul platilor, ceea ce, impreuna cu stablirea nivelului de rederinta in funcsie de platile istorice, semnifica, in principiu, o decuplare completa de productie

Nu toate platile directe vor fi insa decuplate.  Plati directe legate de volumul factorilor de productie vor fi pastrate:

pentru productia de orez si masline, din ratiuni legate de protectia mediului asigurata prin aceste culturi

in mod limitat, la alegerea Staelor membre, acolo unde acestea considera ca decuplarea totala ar duce la abandonarea productiei, pe care nu o considera necesara ; acesta este cazul pentru maximum 25% din platile directe succesoare ale platilor compensatorii pentru cereale; 50% din primele platite pentru ovine si caprine ; 40-75% : vite si carne de vita ; 40% grau dur   

Se estimeaza ca 90% din subventiile pentru cereale si 70% din cele pentru vita vor fi decuplate.

decuplarea urmeaza a se extinde asupra majoritatii produselor agricole beneficiare de sustinere

in 2003 au fost stabilite propiortiile de decuplare pentru : culturile proteinice, grau dur, cartofi pentru amidon

in 2004, acelasi lucru a fost facut pentru culturile mediteraneene : tutun, ulei de masline, bumbac

nivelul platilor este degresiv

'modulare dinamica': din reducere graduala, in 7 trepte anuale, cu un nivel cumulat de pana la 19% in 2012;

reducerea maxima se va aplica pentru fermele care primesc peste 50000 EUR ca plati directe intr-un an ;

fermele cu plati directe anuale de 5000-50000 EUR vor cunoaste o reducere cumulata de doar 12.5% ;

fermele    cele mai mici (plati directe de 5000 EUR) vor fi scutite de modulare : in aceasta categorie intra ¾ din fermele existente si ar fi lasate nemodificate plati echivalente cu cca 20% din volumul total al platilor directe

Statele membre pot retine la dispozitia lor 80% din fondurile eliberate prin modulare (90% in cazul Germaniei). Ca urmare, circa 5% din suma initiala a platilor directe va fi transferata in partea de buget dedicata dezvoltarii rurale.

'cross compliance': efectuarea platilor va fi conditionata de respectarea unor cerinte legate de protectia mediului, bunastarea animalelor si siguranta in consum a alimentelor ; nerespectarea lor atrage dupa sine sanctiuni constand in reducerea cu 5-15% a platilor datorate, sau chiar peste 20% (si, eventual, suspendarea totala) in caz de inalcare deliberata

UE urmareste ca acest tip de plati directe sa fie acceptat de partenerii de negociere din cadrul  Rundei Doha  a OMC drept nedistorsionant, si prin urmare scutit de obligatia reducerii sustinerii pe aceasta cale a sectorului agricol. Daca s-ar intampla acest lucru, circa 75% din sumele actualmente incluse in  cutia albastra  ar fi transferate in  cutia verde .

Avantaje si dezavantaje

dependenta fata de dimensiunea factorilor de productie utilizati    perpetueaza - chiar daca in forma atenuata - dificultatile generate de sistemele de sustinere a preturilor:

modalitate de sustinere mult mai transparenta; costurile fiind astfel mai 'vizibile', reverberatiile politice pot fi importante

sustinerea veniturilor - mai eficienta decat cea prin mecanismul preturilor:

pe masura cresterii gradului de decuplare, sustinerea este degresiva

se evita deteriorarea posibilitatilor de consum

sunt un instrument mai maleabil decat sustinerea preturilor, ceea ce permite:

"tintirea" mai buna a beneficiarilor

conditionarea de indeplinirea unor obiective sociale si ecologice

aspecte inechitabile:

valoarea platilor directe este capitalizata in pretul pamantului, fiind astfel favorizati proprietarii

utilizarea platilor istorice ca baza de referinta perpetueaza dezavantajele suferite de unele tipuri de ferme (e.g., cele din zonele de pasunat)

fermierii eligibili sunt cei aflati in activitate: sunt discriminati noii veniti

'costuri de tranzactie' (punerea in aplicare) mai mari: formalitati mai greoaie; posibilitati de abuz

cazuri tot mai multe in care platile directe vor depasi venitul agricol propriu-zis (devenit 'venit rezidual'), de unde decurg probleme de acceptabilitate sociala (inclusiv pentru beneficiari)

efecte ambigue asupra productivitatii:

distorsiuni induse in intensitatea utilizarii factorilor de productie (factorul munca fiind incurajat)

ameliorare a eficientei-X (ca urmare a declinului structural al 'venitului rezidual')

flexibilitatea mai mare in selectia productiilor poate ameliora alocarea resurselor