Letonia

Letonia

Numele tarii: Republica Letonia;

Amplasare geografica: Europa de est, intre Estonia si Lituania;

Statele invecinate: Lituania, Estonia, Rusia, Belarus si o larga deschidere la Marea Baltica;

Suprafata tarii: 64.589 km;

Populatia tarii: 2.348.784 (iulie 2005); origine letoniana 58,2%, origine rusa 29,2%, alte origini: belarusa, ucraieniana, poloneza, lituaniana; 69% populatie urbana, 31% populatie rurala;

Densitatea de locuitori: 37 locuitori/km;

Limba oficiala: letoniana. Rusa este frecvent vorbita, iar engleza este din ce in ce mai mult folosita ca limba secundara.

Forma de guvernamant: republica democrata parlamentara;

Constitutia tarii: inca din anul 1922, intrerupta in 1940, si reintrodusa in 1991;

Capitala tarii: Riga;

Diviziuni administrative: 26 districte (raioane) care nu sunt alese direct; guverne locale (70 de orase si 480 pagaste);

Moneda nationala: litul litonian;

Puterea executiva: seful statului - presedinte - ales de parlament, pe patru ani; primul ministru este numit de presedinte;

Puterea legislativa: Parlament unicameral - SEIM (100 locuri - sunt alesi pe patru ani prin vot popular direct);

Puterea judecatoreasca: Curtea Suprema (judecatorii sunt numiti de parlament);

Dispute internationale: Duma ruseasca refuza ratificarea tratatului cu privire la granite, parlamentul letonian nu a ratificat in 1998 tratatul maritim cu Lituania, in principal datorita drepturilor de exploatare maritima a petrolului.

Letonia este asezata pe coasta de Est a Marii Baltice. Are cam aceeasi suprafata ca a Belgiei si Olandei, impreuna. Cea mai mare altitudine este de 311 m, climatul este temperat iar raul principal ce o traverseaza este Daugava, care a jucat un rol important in comert. Aproape o treime din populatie (747.000) traieste in capitala Riga si in imprejurimi. Alte orase importante sunt: Daugavpils (113.000), Liepaja (88.000) si Jelgava (71.000).

Letonia are o istorie asemanatoare cu cea a Estoniei: desi in 1918 isi proclama independenta, iar Rusia sovietica o recunoaste in 1920, prin Tratatul de la Riga, totusi in 1940, conform pactului germano-sovietic, Letonia este anexata U.R.S.S.-ului. Intre anii 1941-1944 este ocupata de germani, in 1944 redevine republica sovietica, pentru ca in final, in 1991, sa-si restaureze independenta, recunoscuta si de U.R.S.S. si de comunitatea internationala, instalandu-se democratia si economia de piata, dupa o indelungata perioada de colectivizare.

Reforma economica a fost o prioritate la mijlocul anilor 1990 cand a inceput sa inregistreze o crestere constanta, anul acesta se presupunea un nivel de aproximativ 7% pentru toate statele baltice. Dar pe langa vestile bune somajul ramane una dintre problemele majore cand in unele regiuni estice sunt 20% someri, iar nivelul pe tara este, la nivelul anului 2005 de 6,1%. Guvernul mai are de asemenea de imbunatatit sistemul social prin protejarea minoritatii de limba rusa care se afla intr-un cerc vicios al disputelor lingvistice si diplomatice.

Dupa 1994 cand trupele rusesti au parasit tara, minoritatea rusa (aproximativ 30% din populatie) a ramas o preocupare a Moscovei.

Relatiile Letonia - UE

De cand Letonia si-a recastigat independenta in august 1991, relatiile cu UE s-au dezvoltat dinamic incluzand o succesiune rapida de acorduri, care de fiecare data deveneau din ce in ce mai ambitioase.

Septembrie 1991: acordarea concesiunii unilaterale de comert de catre UE si continuarea pe baze bilaterale a acordului de cooperare a Comertului si Economiei, care fusese incheiat cu Uniunea Sovietica. astfel incat in 1992, Letonia beneficia de ajutor PHARE.

Martie 1993: intra in vigoare acest acord bilateral, negociat cu Letonia.

Iunie 1993: declaratia Consiliului European de la Copenhaga, prin care comunica faptul ca tarile asociate din Europa Centrala pot deveni membre ale UE, cand isi vor putea asuma obligatiile impuse si cand Uniunea va fii gata de a absorbi noi membri.

Decembrie 1994: adoptarea unei "strategii de asistenta a tarilor asociate din Europa Centrala in pregatirea lor pentru accesiune" de catre Consiliul European la Essen.

Ianuarie 1995: intrarea in vigoare a Acordului de Comert Liber, care include abolirea reciproca a taxelor de comert pentru orice bunuri, exceptie facand majoritatea produselor agricole care sunt subiectul unui tratament preferential. Abolirea barierelor a fost asimetrica, deoarece UE a introdus concesiunile inaintea Letoniei, in schimb aceasta a avut 4 ani pentru a obtine acest lucru.

Mai 1995: adoptarea de catre Comisie a "Hartiei albe de Integrare a tarilor candidate pe plata interna" ca un ghid de pregatire a tarilor.

Octombrie 1995: introducerea aplicatiei Letoniei pentru a deveni membru UE.

Iulie 1997: opinia Comisiei asupra aplicatiei letoniene. Concluzia este ca negocierile de accesiune trebuie deschise odata ce Letonia a facut un progres suficient in satisfacerea conditiilor pentru a deveni membru.

Februarie 1998: intra in vigoare Acordul European semnat in iunie 1995, care include printre altele (comertul liber), o cooperare economica, financiara si culturala. A fost stabilit un Consiliu de Asociere (ministri), un Comitet de Asociere (inalti-oficiali) si subcomitetele lor si o Asociatie Parlamentara pentru a conduce implementarea Acordului. Au mai fost adaugate niste Protocoale Aditionale, care pe langa niste prevederi legate de comert, ofereau Letoniei participarea in Programele si Agentiile Comunitatii Europene.

Noiembrie 1998: adoptarea de catre Comisie a Primului Raport despre progresul Letoniei in pregatirea pentru accesiunea in UE.

Martie 1999: startul "screening-ului bilateral pentru accesionari". Aceasta este examinarea tehnica a pozitiei Letoniei vis-a-vis de legislatia si practicile UE.

Octombrie 1999: Comisia adopta "Parteneriatul de accesiune" care stabileste prioritatile pentru accesiunea in UE si aduce impreuna diferite forme de sprijin.

Februarie 2000: deschiderea negocierilor oficiale de accesiune in UE.

Octombrie 2001: Letonia participa la Conventia Europeana, care formuleaza propuneri pentru revizia tratatelor cu UE.

Decembrie 2002: concluzia negocierile de accesiune in UE la Copenhaga.

Aprilie 2003: semnarea Tratatului de Accesiune la Atena.

Septembrie 2003: referendum-ul letonian (69% pro).

Noiembrie 2003: adoptarea de catre Comisie a "Raportului de Monitorizare" asupra implementarii de catre Letonia a reformelor necesare si a tuturor angajamentelor.

Suportul financiar pentru pregatirile de accesiune

In anul 2002, asistenta financiara totala pre-accesiune alocata Letoniei atinge peste 100 milioane euro pe an, constand in 35 - 47 milioane euro de la PHARE, 22 milioane euro de la SAPARD si 36,5 - 57,2 milioane euro de la ISPA. In total: PHARE 404 milioane euro din 1992 - 2003, ISPA 390 milioane euro, SAPARD 91,6 milioane euro.

Letonia ca membru UE de la 1 mai 2004

Ca urmare a devenirii membru, Letonia a beneficiat de toate drepturile si de asemenea s-a supus tuturor obligatiilor dupa cum sunt prevazute in Tratatul de Accesiune de la Atena din 16 aprilie 2003. Letonia a delega 9 membri dintr-un total de 732 in Parlamentul European, care vor dispune de 4 voturi dintr-un total de 321 in Consiliul de Ministri, si are un Comisar in Comisia Europeana, un judecator in Curtea de Justitie, un judecator la Curtea de Inalta Instanta si un membru in Curtea de Auditoriu (Curtea de Conturi).

In timpul primilor 3 ani de accesiune a primit plati nete de la bugetul UE in valoare de 830 milioane euro. Nivelul accizei pentru tigari precum si alte taxe se vor alinia pana in 2009 nivelului UE. Pana in 2009 trebuie sa construiasca depozite sigure pentru petrol si se vor face plati directe fermierilor, unele fiind finantate de UE. Cu toate acestea, este permis in continuare pescuitul traditional de talie mica in Marea Baltica, pentru consum uman.

Ca urmare a deveniri membru, Letonia va beneficia de toate drepturile si de asemenea se va supune tuturor obligatiilor prevazute in Tratatul de la Atena.