Care sunt rolurile Uniunii Europene?

Care sunt rolurile UE?

I. Politicile de solidaritate

Scopul principal al politicilor de solidaritate este acela de a sprijini finalizarea pietii unice (a se vedea Capitolul 6, "Piata unica") si de a corecta orice dezechilibre prin masuri structurale, venind astfel in sprijinul regiunilor defavorizate sau al sectoarelor industriale care intampina dificultati. Nevoia imperativa de solidaritate intre statele si intre regiunile UE a devenit inca mai stringenta ca urmare a recentei aderari a celor 12 noi tari membre cu venituri sensibil inferioare fata de media UE. In acelasi timp, UE are datoria sa contribuie la restructurarea acelor sectoare economice care au fost grav afectate de cresterea rapida a concurentei internationale.

(a) Ajutor regional

Politica regionala a UE se bazeaza pe transferuri de fonduri dinspre tarile bogate spre cele sarace. Aceste fonduri sunt folosite pentru incurajarea dezvoltarii in regiunile defavorizate, pentru revitalizarea zonelor industriale aflate in declin, pentru sprijinirea insertiei profesionale a tinerilor si a somerilor de lunga durata, pentru modernizarea agriculturii si pentru ajutorarea zonelor rurale defavorizate.

Fondurile alocate actiunilor regionale in perspectiva financiara pentru 2007-2013 se concentreaza asupra urmatoarelor trei obiective:

Convergenta. Scopul este acela de a ajuta tarile si regiunile cele mai slab dezvoltate sa se alinieze mai rapid la media europeana prin imbunatatirea conditiilor pentru cresterea economica si ocuparea fortei de munca. Acest obiectiv poate fi realizat doar investind in capitalul fizic si uman, in inovatie, in societatea cunoasterii, in adaptabilitatea la nou, in protectia mediului si in eficienta administrativa.

Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca. Tinta este cresterea competitivitatii, a nivelurilor ocuparii fortei de munca si a atractivitatii regiunilor. (Nu sunt vizate aici zonele cel mai putin dezvoltate.) Metoda de indeplinire a acestui obiectiv este aceea de a anticipa schimbarile economice si sociale si de a promova inovatia, spiritul intreprinzator, protectia mediului, accesibilitatea, adaptabilitatea si dezvoltarea unor piete ale fortei de munca mai favorabile incluziunii sociale.

Cooperare teritoriala europeana. Scopul este de intensificare a cooperarii transfrontaliere, transnationale si inter-regionale. UE urmareste prin aceasta promovarea unor solutii comune la problemele de aceeasi natura intalnite de autoritatile vecine, in sectoare precum dezvoltarea urbana, rurala si costiera, cultivarea relatiilor economice si stabilirea unor retele intre intreprinderile mici si mijlocii (IMM).

Aceste obiective vor fi finantate cu fonduri specifice ale UE, care fie se vor adauga la contributiile existente ce provin din sectorul privat si din partea administratiei nationale si regionale, fie vor stimula investitiile din aceste directii. Aceste fonduri sunt cunoscute sub numele de fonduri structurale si de coeziune.

Fondul european de dezvoltare regionala (FEDR), primul dintre fondurile structurale, finanteaza consolidarea coeziunii economice, sociale si teritoriale, prin reducerea disparitatilor dintre regiuni, prin sprijinirea dezvoltarii structurale si a ajustarii structurale a economiilor regionale, inclusiv in vederea reconversiei zonelor industriale aflate in declin.

Fondul Social European (FSE), cel de-al doilea fond structural, finanteaza initiative destinate formarii profesionale si crearii de locuri de munca.

Pe langa fondurile structurale, exista fondul de coeziune, folosit pentru finantarea proiectelor referitoare la infrastructura de transport si la protectia mediului inconjurator in acele state membre ale UE in care indicele PIB pe cap de locuitor este mai mic decat 90% din media UE.

(b) Politica agricola comuna (PAC)

Obiectivele PAC, astfel cum au fost stipulate in Tratatul de la Roma din 1957, au fost in mare parte indeplinite: asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola; stabilizarea pietei; aprovizionarea consumatorilor la preturi rezonabile; modernizarea infrastructurii agricole. Si alte principii adoptate de-a lungul timpului au functionat bine. Consumatorii se bucura de siguranta ofertei, iar preturile produselor agricole sunt mentinute la un nivel stabil, protejate de fluctuatiile de pe piata mondiala. Bugetul destinat PAC este cunoscut sub numele de Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA).

Cu toate acestea, PAC a fost o victima a propriei sale reusite. Productia a crescut mult mai rapid decat consumul, exercitand o presiune considerabila asupra bugetului UE. Pentru a rezolva aceasta problema, politica agricola a trebuit redefinita. Aceasta reforma incepe sa dea rezultate. Productia a fost incetinita. Agricultorii sunt in prezent incurajati sa foloseasca metode agricole durabile care sa ocroteasca mediul, sa protejeze zonele rurale si sa contribuie la ameliorarea calitatii si sigurantei alimentare.

Noul rol al populatiei agricole este acela de a asigura un anumit nivel al activitatii economice in fiecare zona rurala si de a proteja diversitatea peisajului rural european. Aceasta diversitate, impreuna cu relatia armonioasa a oamenilor cu natura, recunoscuta ca o veritabila "civilizatie rurala", constituie o parte importanta a identitatii europene.

Uniunea Europeana ar dori ca Organizatia Mondiala a Comertului (OMC) sa puna mai mult accent asupra calitatii alimentelor, sa sublinieze principiul precautiei si sa urmareasca bunastarea animalelor. De asemenea, Uniunea Europeana a inceput reforma politicii sale in domeniul pescuitului. Scopul este de a reduce supraincarcarea flotelor sale de pescuit, de a proteja stocurile de peste si de a asigura sprijinul financiar ce le-ar permite comunitatilor de pescari sa intreprinda si alte activitati economice.

(c) Dimensiunea sociala

Scopul politicii sociale a UE este de a corecta inegalitatile cele mai evidente din cadrul societatii europene. Fondul Social European (FSE) a fost infiintat in 1961 pentru a incuraja crearea de locuri de munca si pentru a ajuta lucratorii in transferul lor dinspre un gen de ocupatie si/sau dinspre o zona geografica spre alta.

Sprijinul financiar nu este singura metoda prin care UE cauta sa amelioreze conditiile sociale in Europa. Ajutorul financiar in sine nu ar putea rezolva toate problemele antrenate de recesiunea economica sau de subdezvoltarea regionala. Mai presus de orice, efectele dinamice ale cresterii sunt cele care trebuie sa incurajeze progresul social. Aceste efecte trebuie incurajate printr-o legislatie care sa garanteze un set minimal dar consistent de drepturi. Unele dintre aceste drepturi sunt inscrise in tratatele fundamentale, ca de pilda dreptul femeilor si barbatilor la remuneratie egala pentru aceeasi munca prestata. Altele sunt stabilite prin directive referitoare la protectia lucratorilor (normele privind sanatatea si siguranta la locul de munca) si standarde esentiale de siguranta.

In 1991, Consiliul European de la Maastricht a adoptat Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale, stabilind drepturile de care trebuie sa se bucure toti lucratorii din UE: libera circulatie; o compensatie echitabila; conditii mai bune de munca; protectie sociala; dreptul de asociere si de negociere colectiva; dreptul la formare profesionala; tratament egal pentru femei si barbati; informarea, consultarea si participarea lucratorilor; protectia sanatatii si a sigurantei la locul de munca; protectia copiilor, a persoanelor in varsta si a persoanelor cu handicap. Carta a fost integrata in Tratatul de la Amsterdam in luna iunie 1997, iar acum se aplica in toate statele membre.

II. Politicile de inovatie

Activitatile Uniunii Europene au un efect direct asupra vietii cotidiene a cetatenilor ei, intrucat abordeaza provocarile reale cu care se confrunta societatea: protectia mediului, sanatate, inovatie tehnologica, energie etc.

(a) Protectia mediului si dezvoltarea durabila

Activitatea UE in domeniul protectiei mediului se bazeaza pe programul de actiune intitulat "Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastra". Acesta cuprinde perioada 2001-2010 si subliniaza nevoia de:

atenuare si de incetinire a schimbarilor climaterice si a incalzirii globale;

protejare a habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice;

tratare a problemelor legate de mediu si sanatate;

conservare a resurselor naturale si de administrare eficienta a deseurilor.

Pe tot parcursul perioadei la care se refera acest program, ca si cele cinci programe care l-au precedat, de-a lungul a peste 30 de ani de stabilire a standardelor, UE a introdus un sistem cuprinzator de protectie a mediului.

Problemele abordate sunt extrem de variate: poluare fonica, deseuri, protejarea habitatelor naturale, gaze de esapament, produse chimice, accidente industriale, calitatea apei de imbaiere si crearea unei retele europene de informare si asistenta pentru urgente, care sa actioneze in cazul declansarii unor dezastre ecologice de tipul incendiilor forestiere sau resturilor de hidrocarburi provenite din accidente navale sau de exploatare petroliera in larg.

Recent, temerile exprimate privind efectele nocive ale poluarii asupra sanatatii au fost examinate in planul de actiune pentru protectia mediului si a sanatatii pentru perioada 2004-2010. Acest plan stabileste legatura dintre sanatate, mediu si politicile din domeniul cercetarii.

Reglementarile europene stabilesc acelasi nivel de protectie pe intreg teritoriul UE, dar sunt indeajuns de flexibile incat sa ia in considerare circumstantele de la nivel local. Sistemul de reglementare este de asemenea actualizat in permanenta. De exemplu, s-a hotarat revizuirea legislatiei privind substantele chimice si inlocuirea unor reglementari mai vechi, care fusesera dezvoltate independent, in diferite etape, cu un sistem unic pentru inregistrarea, evaluarea si autorizarea substantelor chimice (REACH).

Acest sistem se bazeaza pe o baza centrala de date, care va fi administrata de o noua Agentie Europeana pentru Substante Chimice, cu sediul la Helsinki. Scopul este acela de a evita contaminarea aerului, apei, solului sau imobilelor, de a proteja biodiversitatea si de a imbunatati sanatatea si siguranta cetatenilor UE, pastrand in acelasi timp nivelul de competitivitate a industriei europene.

(b) Inovatia tehnologica

Fondatorii Uniunii Europene aveau dreptate sa considere ca prosperitatea viitoare a Europei va depinde de capacitatea ei de a ramane un lider mondial in domeniul tehnologic. Stiau ce avantaje pot aparea prin reunirea cercetarii europene sub o umbrela comuna. Astfel, in 1958, in paralel cu CEE, au infiintat Euratom - Comunitatea Europeana a Energiei Atomice. Scopul acestei comunitati era de a facilita pentru statele membre ale UE exploatarea in comun, in scopuri pasnice, a energiei nucleare. Ca parte a acestor eforturi, a fost creat un Centru Comun de Cercetare (CCC), compus din noua institute aflate in patru locatii distincte: Ispra (Italia), Karlsruhe (Germania), Petten (Tarile de Jos) si Geel (Belgia).

Cu toate acestea, pe masura ce inovatia a capatat avant, cercetarea europeana a trebuit sa se diversifice, adunand laolalta oameni de stiinta si cercetatori din domenii cat mai variate cu putinta. UE a trebuit sa gaseasca noi metode de a finanta munca acestora si noile aplicatii industriale ale descoperirilor lor.

Cercetarea comuna la nivelul UE a fost conceputa pentru a completa programele nationale de cercetare. Ea se concentreaza asupra proiectelor care aduc laolalta un numar de laboratoare din mai multe tari europene. De asemenea, sprijina cercetarea fundamentala in domenii precum fuziunea termonucleara controlata (o sursa potential inepuizabila de energie pentru secolul al XXI-lea). In plus, incurajeaza cercetarea si dezvoltarea tehnologica in industrii-cheie, precum sectorul electronicii si calculatoarelor, care se confrunta cu o concurenta acerba din afara Europei.

Finantarea cercetarii UE se face in principal prin intermediul unei serii de programe cadru. Cel de-al saptelea program-cadru pentru cercetare si dezvoltare tehnologica acopera perioada 2007-2013. Cea mai mare parte a bugetului de peste 50 miliarde de euro va fi dirijata spre domenii precum sanatatea, sectorul alimentar, cel agricol, al tehnologiilor informatiei si comunicatiilor, al nanostiintelor, cel energetic, al protectiei mediului, al transporturilor, al securitatii, cel spatial si spre stiintele socio-economice. Alte programe suplimentare vor promova idei, oameni si abilitatile lor, prin intermediul cercetarii aflate la granitele dintre domeniile cunoasterii stiintifice, prin sprijinirea cercetatorilor in dezvoltarea carierei lor profesionale si prin stimularea cooperarii internationale.

(c) Energie

Combustibilii fosili - petrol, gaze naturale si carbune - reprezinta 80% din consumul energetic in UE. Un procent important din cantitatea necesara de combustibil fosil se importa din afara UE. In prezent, 50 % din necesarul de gaze naturale si petrol se importa, iar aceasta dependenta ar putea ajunge la 70 % pana in 2030. UE va deveni astfel mai vulnerabila la intreruperea alimentarii sau la explozii ale preturilor cauzate de crize internationale. Un alt motiv pentru reducerea consumului de combustibili fosili este acela de a tempera procesul de incalzire globala.

Va trebui ca in viitor sa fie luate diferite masuri, precum economisirea energiei prin utilizarea ei intr-un mod mai inteligent, dezvoltarea unor surse alternative de energie (in Europa este vorba in special despre surse regenerabile de energie) si incurajarea cooperarii internationale. Consumul de energie ar putea scadea cu o cincime pana in 2020 daca s-ar schimba comportamentul consumatorilor si daca tehnologiile de ameliorare a eficientei energetice ar fi intrebuintate la maxim.

III. Cine plateste pentru Europa: Bugetul UE

Pentru finantarea politicilor sale, Uniunea Europeana dispune de un buget anual de peste 120 miliarde de euro. Acest buget este finantat prin asa-numitele "resurse proprii" ale UE, care nu pot depasi echivalentul a 1,24 % din venitul national brut total al statelor membre.

Aceste venituri provin in principal din:

taxe vamale asupra produselor importate din afara UE, inclusiv din prelevari pe produse agricole;

un procent din taxa pe valoarea adaugata aplicata bunurilor si serviciilor pe intreg teritoriul UE;

contributii din partea statelor membre in functie de bunastarea respectiva a acestora.

Fiecare buget anual face parte dintr-un ciclu bugetar de sapte ani cunoscut sub numele de "perspectiva financiara". Perspectivele financiare sunt stabilite de Comisia Europeana si necesita aprobarea in unanimitate din partea statelor membre si negocieri care sa fie urmate de acordul Parlamentului European. In cadrul perspectivei financiare pentru 2007-2013, bugetul total pentru aceasta perioada este de 864,4 miliarde de euro.