Liberalism si democratie. Tipologia regimurilor politice. Mecanisme de limitare ale puterii

Liberalism si democratie. Tipologia regimurilor politice. Mecanisme de limitare ale puterii

A spune despre un sistem politic ca este democratic presupune asocierea acelui sistem cu valorile si politicile liberale. Democratia inglobeaza, in mod necesar, o parte din principiile liberale. Ideea politica liberala moderna a fost esentiala pentru constituirea democratiei reprezentative. Liberalismul a oferit o viziune asupra teoriei si a practicii politice, in care sunt considerate esentiale principii precum:

a)      limitarea puterii statului

b)      protejarea drepturilor individuale universale

c)      egalitarismul moral al oamenilor

d)      constitutionalism si domnia legilor

e)      separea puterilor in stat

Inceputurile gandirii liberale au fost marcate de lupta dusa impotriva absolutismului si ale conceptiilor provenite din traditie, ierarhice. Liberalismul a facut ca cetatenii sa se valorizeze ca indivizi independenti asupra carora autoritatea insitutiilor civile si ecleziastice sa se exercite limitat. Raporturile dintre individ si puterea statului au fost problema fundamentala a liberalismului.

Dupa parerea lui J. Locke, statul are ca principala menire protejarea vietii si libertatii indivizilor. Acest lucru e posibil prin limitarea puterilor statului cu ajutorul constitutiilor si legilor emise de reprezentantii cetatenilor.

Guvernul este supus puterii suverane a poporului deoarece, desi poporul cedeaza prin transfer catre reprezentantii sai politici dreptul de a emite legi, o face doar conditionat. Legile si guvernul sunt ascultate si legitime atat timp cat nu incalca scopul pentru care au fost create (acela de a proteja dreptul la viata, la libertate, la avere al indivizilor).

J. Locke, Montesquieu, J. Mill, Madison au incercat conturarea principiilor esentiale ale liberalismului democrat:

Ideea ca suveranitatea apartine poporului, cel care mandateaza reprezentantii pentru a putea exercita puterea in mod functional. Aceasta idee va duce la universalizarea drepturilor cetatenesti si proportionalitatea sistemului de voturi.

Consideratia    separatiei puterilor in stat si transformarea lor in insituttii impersonale, care e esentialaunui sistem politic legitim.

Conceperea guvernarii ca fiind reprezentativa si responsabila fata de comunitate, lucru realizat prin alegeri periodice, libertate de exprimare si contestare

Libertatea formarii si participarii a diferitelor factiuni, partide, persoane in cadrul competitiei pentru detinerea puterii politice

Acceptarea ca principiu decizional pe cel al majoritatii limitate

Constitutionalismul considerat mijloc esential de protejare in fata arbitrariului si absolutismului

Un element decisiv care a dus la aparitia democratiei liberale a fost extinderea dreptului de vot si acceptatea inevitabilitatii sufragiului universal. Numarul tarilor in care exista sufragiu masculin universal a crescut continuu de la mijlocul sec. XIX:

1860: existau 37 de astfel de state - 1950: 75 de state

1910: 48 de state    - 1970: 119 state

1930; 64 de state    - 1990: 192 state

Daca unii autori au criticat eltismul si faptul ca democratia reprezentativa e de fapt un sistem politic guvernat de elite care se lupta pentru voturile cetatenilor, au aparut analize care demonstreaza ca pluralismul este factorul care asigura resprectarea drepturilor civice. Faptul ca nu exista doar un centru in care sa se cumuleze toata puterea si ca exista numeroase grupuri de interese concurente impiedica aparitia unor formatiuni politice supra-dimensionate si monopliste:

R. Dahl crede ca pluralismul democratiei este, de fapt, o poliarhie, cu urmatoarele caracteristici:

libertatea de a crea si de a adera la diverse organizatii

libertatea de expresie

dreptul la vot

dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijin

surse alternative de informare

eligibilitatea functiilor publice

alegeri libere si corecte.

Setul de cerinte necesare unei democratii poate fi structurat, in viziunea lui Dahl, in doua dimensiuni:

o dimensiune verticala, legata de gradul in care un sistem politic permite contestarea publica, concurenta politica → liberalizarea unui sistem politic

o dimensiune orizontala, legata de felul in care este permisa participarea populatiei la exercitarea drepturilor politice si la contestare publica.

In diferite regimuri politice, cele doua dimensiuni ale democratiei pot exista independent. De exemplu, in prima jumatate a sec. XIX, in Marea Britanie s-a permis contestarea publica, opozitia politica, dar s-a minimalizat participarea si acordarea drepturilor politice populatiei. in alta tari, precum cele din blocul sovietic,dreptul de a vota era larg universalizat, insa concurenta politica si liberalizarea sistemului era minimala.

Un regim se poate situa, teoretic, oriunde in spatiul delimitat de cele doua dimensiuni:

Regimul care are atat o liberalizare, cat si un grad de participare politica restranse, este numit de Dahl hegemonie inchisa.

Regimul cu o participare politica larga, dar cu o liberalizare (opozitie politica) minima este numit hegemonie cuprinzatoare.

Regimul cu o cuprindere minima dar cu o liberalizare pronuntata este o oligarhie concurentiala.

Sistemele politice in care exista atat o cuprindere cat si o contestare sporita se numesc poliarhii / democratii liberale.

Poliarhia, in viziunea lui Dahl, este o ordine politica ce se caracterizeaza prin doua trasaturi:

• calitatea de cetatean este extinsa la un numar relativ mare de adulti
• drepturile cetatenesti includ posibilitatea de a te opune inaltilor demnitari, de a-i indeparta, prin vot, de la guvernare

O.C.    P. C: P. H. I.    H.C.

maxim

grad de liberalizare

minim maxim

grad de participare

Experienta istorica si analiza teoretica au aratat ca regimurile democratice nu sunt ireversibile. Ele se pot transforma, din cauza unor practici sau condtii nefavorabile, in regimuri nedemocratice.

Conceptul de democratie are numeroase sensuri, ingloband in aria sa de cuprindere sisteme politice cu trasaturi diferite. In literatura de specialitate, tipologia sistemelor democrate este foarte ampla; s-au identificat aproximativ 550 de tipuri de democratii si definitii.

Pornind de la gradul in care indeplinesc cerintele poliarhiei, se poate identifica o impartire a regimurilor politice, carora A. Schedler le ofera trasaturi:

1. regimuri autoritare - nu indeplinesc nici o trasatura a poliarhiei sau intr-o masura neglijabila
2. democratii electorale - sistem politic in care se organizeaza alegeri relativ corecte, dare care esueaza sau nu asigura celelalte libertati civice si politice necesare democratiei liberale
3. democratii liberale - indeplineste standardele poliarhiei
4. democratii avansate / consolidate - poseda, cel putin teoretic, anumite trsaturi pozitive in plus fata de criteriile democratiei liberale.