MOMENTE CHEIE ALE POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALA IN UNIUNEA EUROPEANA

MOMENTE CHEIE ALE POLITICII DE DEZVOLTARE REGIONALA IN UNIUNEA EUROPEANA.

Bazele dezvoltarii regionale au fost stipulate la nivel european inca din anul din 1957 prin semnarea Tratatului de la Roma, trata prin care Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda au cazut de acord asupra nevoii reducerii diferentelor existente intre diferitele regiuni si sprijinirii celor mai putin favorizate, in scopul realizarii unei economii comunitare solide si unitare.

In anul 1958 se infiinteaza Fondul Social European (FSE), instrument financiar ce devine principalul instrument al politicii sociale comunitare, fiind centrat pe imbunatatirea modului in care functioneaza piata muncii in diferite tari si pe re-integrarea somerilor pe piata muncii.

In anul se infiinteaza Fondul European pentru Orientare si Garantare Agricola (FEOGA), in scopul finantarii politicii agricole comune si pentru sprijinirea dezvoltarii regiunilor rurale si imbunatatirea structurilor agricole.

In anul 1975 ia fiinta cel de-al treilea fond - Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR), a carui obiectiv il constituie redistribuita unui anumit procent a contributiilor bugetare ale Statelor Membre catre regiunile cele mai sarace ale comunitatii, in vederea sprijinirii dezvoltarii lor economice. Astfel, FEDR redistribuie bugetul comunitar in investitii productive (pentru crearea si mentinerea unor locuri de munca durabile) si in investitii in infrastructura.

In anul 1986 are loc semnarea Actului Unic, considerat a fi un moment important in dezvoltarea politicii regionale. Cu ajutorul Actului Unic se introduce conceptul de coeziune economica - adica a eliminarii diferentelor economice existente la nivelul diferitelor regiuni - si se creeaza premisele unei politici de coeziune economica si sociala ca politica de sine statatoare si avand drept scop facilitarea aderarii la piata unica europeana a tarilor din sudul Europei.

In anul 1988, Consiliul European de la Bruxelles extinde operatiunea fondurilor de solidaritate (fonduri structurale si de coeziune), crescand considerabil alocatiile acestora din bugetul comunitar. Astfel, este recunoscuta si declarata oficial importanta acestor instrumente pentru reducerea disparitatilor regionale la nivel comunitar.

Un element de noutate in cristalizarea politicii regionale il reprezinta crearea programului PHARE, in 1989, in scopul sprijinirii Poloniei si Ungariei in efortul de reconstructie a economiilor lor nationale si revizuirea acestuia, in anul , in scopul sustinerii dezvoltarii regionale in tarile candidate.

Odata cu ratificarea Tratatului Uniunii Europenei in 1993, problema coeziunii economice si sociale apare din nou in agenda comunitara si devine unul dintre principalele obiective ale Uniunii, alaturi de uniunea economica si monetara si de piata unica europeana. De asemenea, duce si la crearea unui nou fond - Fondul de coeziune, ce are drept scop sprijinirea proiectelor din domeniului protectiei mediului si infrastructurii de transport in Statele Membre mai putin dezvoltate (Spania, Portugalia, Grecia si Irlanda).

In anul 1994 este infiintat un nou fond structural, al patrulea - Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului (IFOP), creat prin gruparea tuturor instrumentelor comunitare privind pescuitul existente la acel moment. IFOP a fost creat in perspectiva extinderii UE catre nord, odata cu aderarea Finlandei si Suediei in 1995. In acelasi an devine activ si Comitetul Regiunilor - organ consultativ infiintat prin Tratatul de la Maastricht, cu rolul de a emite opinii in procesul de decizie si de a sprijini Comisia Europeana in activitatile sale din sectorul Dezvoltarii regionale.

Tratatul de la Amsterdam ) confirma importanta politicii de coeziune economica si sociale si a reducerii diferentelor dintre standardele de viata ale populatiei din diferite regiuni europene, accentuand nevoia unei actiuni coroborate de reducere a somajului. In aceeasi directie se desfasoara si procesul de reforma a fondurilor structurale, inceput in 1999 in urma summit-ului de la Berlin, prin care sunt stabilite noile reguli de functionare a acestora. Reforma are drept scop cresterea concentrarii asistentei comunitare prin aceste fonduri, odata cu simplificarea si descentralizarea managementului lor. Un element de noutate adus de reforma il reprezinta complimentarea programului PHARE cu alte doua instrumente de pre-aderare - ISPA (Instrumentul Structural pentru Pre-aderare) si SAPARD (Programul Special pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala), ce promoveaza dezvoltarea economica si sociala a tarilor candidate din Europa Centrala si de Est.

Un nou (si ultim) instrument de solidaritate a fost creat in anul 2002, in urma inundatiilor majore suferite de tarile Europei Centrale, cu scopul de a interveni in cazul dezastrelor naturale majore si cu repercusiuni puternice asupra conditiilor de viata in regiunile afectate, asupra mediului sau economiei acestora.