Organizarea si desfasurarea conferintelor internationale

Organizarea si desfasurarea conferintelor internationale

Organizarea si desfasurarea conferintelor internationale presupun o serie de reguli precum initiativa organizarii unei conferinte internationlae, invitarea la conferinta, pregatirea conferintei, delegatiile si deplinele puteri ale acestora.

Initiativa convocarii unei conferinte internationale reprezinta primul pas in intregul lant procedural pe care-l presupune o conferinta internationala si poate sa apartina unui stat, unui grup de state sau unei organizatii internationale.

In principiu orice stat poate avea initiativa convocarii unei conferinte internationale in scopul dezbaterii oricaror probleme de interes general pentru omenire si care eventual sa se concretizeze si intr-o intelegere finala.

Astazi, cel mai frecvent conferintele internationale sunt organizate sub egida diferitor organizatii internationale, cu conditia ca obiectul conferintei sa coincida cu scopul organizatiei care a avut initiativa convocarii. In acest context, organele competente ale organizatiei vor analiza initiativa si vor decide asupra necesitatii convocarii unei conferinte internationale prin intermediul unei rezolutii.

Initiativa convocarii unei conferinte internationale trebuie adusa la cunostinta tuturor statelor astfel incat acestea sa aiba posibilitatea de a-si exprima opinia cu privire la obiectul conferintei, dar si asupra participarii.

Din momentul adoptarii hotararii de a organiza o conferinta internationala se trece la o etapa intermediara initiativei si anume etapa pregatirilor, etapa in care se discuta elemente precum obiectul conferintei, nivelul conferintei, modalitatile de solutionare a problemelor care vor intra in discutie, regulamentul de procedura, stabilirea unei ordinii de zi (chiar si provizorie), actele ce urmeaza a fi adoptate, data si locul conferintei. De asemenea, pregatirea unei conferinte se face prin consultari intre statul organizator si eventualii participanti, in scopul de a stabili modul de convocare si conditiile de organizare a conferintei[i].

Atunci cand initiativa organizarii unei conferinte internationale apartine unui stat, sarcina pregatirii acesteia revine guvernului statului initiator, iar cand initiativa apartine unei organizatii internationale aceasta sarcina va reveni unui comitet special creat in acest sens.

Obiectul unei conferinte internationale este un obiect limitat si extrem de riguros, putandu-se concretiza fie in incheierea unor tratate internationale, fie in infiintarea unei organizatii internationale, fie in discutarea si rezolvarea unor probleme politice internationale, unor probleme economice, codificarea dreptului ori chiar solutionarea unor diferende internationale. De asemenea pentru a fi valabil din punct de vedere juridic obiectul conferintei trebuie sa fie licit si mai ales posibil.

Nivelul la care se desfasoara conferintele internationale depinde aproape exclusiv de obiectul conferintei si poate fi la nivel inalt, la nivel de sefi de guverne, la nivel de ministri de externe, precum si la nivel de experti.

Tot cu ocazia pregatirilor se stabilesc data si locul conferintei, precum si regulamentul de procedura.

Astfel, pentru conventiile bilaterale locul de desfasurare va fi pe teritoriul uneia din parti sau a unui stat tert, pentru conferintele multilaterale din considerente obiective este preferat fie teritoriul statului initiator, fie locuri traditionale in desfasurarea unor conferinte cum ar fi: Viena, Paris, Geneva etc. Asadar, in alegerea locului de desfasurare a conferintelor se va avea in vedere traditia si pragmatismul, dar factorii de preferinta in alegerea orasului vor fi accesibilitatea majoritatii delegatiilor, atmosfera politica, facilitatile de organizare, locul propriu - zis de desfasurare, cheltuielile pe care urmeaza sa le faca participantii etc.

Data desfasurarii se stabileste de asemeni in perioada pregatirilor in raport de situatia concreta, in alegerea datei tinandu-se cont de factorii de oportunitate: data, durata etc.

In ceea ce priveste regulamentul de procedura acesta va contine modul de numire si puterile presedintelui (de obicei reprezentant al statului care a convocat conferinta sau al statului pe teritoriul caruia se desfasoara), crearea si functionarea biroului presedintelui si a secretariatului, procedura de vot, limbile oficiale si de lucru, constituirea unei comisii, caracterul public sau inchis al lucrarilor etc.[ii]

Invitarea la o conferinta internationala se face in baza principiului egalitatii in drepturi a statelor si a principiului universalitatii conferintelor. Sunt invitate la o conferinta internationala in principiu toate statele interesate, insa alegerea depinde de scopurile pentru care a fost convocata conferinta. Neparticiparea la o conferinta internationala a unui stat nu inseamna dezinteres din partea acestuia, ci doar existenta unei animozitati intre doua state participante.

Daca scopul conferintei internationale este solutionarea unui diferend, la conferinta vor participa cel putin partile implicate in acel diferend, daca nu chiar toate statele interesate de solutionarea acelui diferend.

Participarea la o conferinta internationala se face in mod diferit. Astfel, unele state doar asista la conferinta avand calitatea de observator; altele vor sa se implice efectiv in desfasurarea si in deciziile conferintei; iar altele doresc chiar ca documentele sa cuprinda si problemele aduse in discutie de catre acestea.

Invitatiile la conferinta se fac pe cale diplomatica, in timp util de catre statul initiator, de un stat in numele unui grup de state initiatoare ori de catre o organizatie internationala si se trimit tuturor statelor interesate, precum si organizatiilor internationale a caror obiect de activitate este legat de obicetul conferintei internationale.

Cea de a treia etapa in organizarea unei conferinte o constituie desfasurarea propriu-zisa a conferintei internationale.

Pentru desfasurarea unei conferinte internationale in conditii normale reprezentantii statelor trebuie sa fie abilitati a negocia si adopta documentele conferintei internationale in numele statului pe care il reprezinta. Manifestarea acestei capacitati de reperezentare a unui stat se face prin intermediul unui document care poarta denumirea de "depline puteri".

Potrivit Conventiei de la Viena din 1969 de codificare a dreptului tratatelor, deplinele puteri reprezinta "un document emanand de la autoritaea competenta a unui stat si desemnand una sau mai multe persoane imputernicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimtamantul statului de a fi legat printr-un tratat sau pentru a indeplini oricare alt act cu privire la tratat".[iii] Asadar, deplinele puteri (plein pouvoirs sau full powers) sunt un titlu scris care emana, in principiu, de la seful statului si este contrasemnat de catre ministrul de externe, si consta in abilitarea de a negocia si semna un tratat.Negocierile desfasurate de reprezentantii statelor cu depasirea deplinelor puteri nu sunt opozabile statului a carui reprezentanta au negociat in acest mod, insa ulterior, statul poate accepta ca ceea ce s-a negociat cu depasirea deplinelor puteri sa ii fie opozabil[iv].

Potrivit articolului 7 din Conventia de la Viena din 1969 nu au nevoie de depline puteri urmatorii reprezentanta ai statelor:

"sefii de stat, sefii de guvern si ministrii afacerilor externe, pentru toate actele referitoarela incheierea unui tratat;

sefii de misiune diplomatica, pentru adoptarea textului unui tratat ce se incheie intre statul acreditant si statul;

reprezentantii acreditati de state la o conferinta internationala sau pe langa un organ al acesteia, pentru adoptarea textului unui tratat in aceasta conferinta, organizatie sau organ."

Data fiind importanta deplinelor puteri acestea se vor verifica in debutul conferintei internationale. In cazul negocierilor bilaterale verificarea se face prin schimbul de depline puteri, insa in cazul negocierilor multilaterale verificare se face de catre o comisie special creata in acest sens. In ambele cazuri rezultatele verificarii se vor consemna in preambulul actului conferintei.

Dupa reunirea conferintei in sedinta plenara si dupa discursurile de deschidere, conferinta va alege pentru buna desfasurare a lucrarilor organele care sa asigure functionarea acesteia respectiv, presedintele si biroul, precum si comisiile de lucru.

O veche traditie internationala de curtuazie fata de tara care are onoarea sa gazduiasca conferinta impune ca, in semn de omagiu, presedentia sa fie oferita reprezentantului acesteia[v].

Aceasta regula de curtoazie nu se va aplica si in cazul conferintelor politice cand presedentia va reveni prin rotatie diferitor delegatii in baza principiului egalitatii in drepturi a statelor.

Astfel, presedintele conferintei va fi o persoana aleasa in urma unor consultari care au loc intre state, fie de plen, fie de organele conferintei prin scrutin sau prin aclamatie si care are urmatoarele atributii: deschide si inchide conferinta; suspenda conferinta; da dreptul la cuvant; supune la vot hotararile conferintei; are atributii de protocol.

Din Biroul conferintei, care este un organ colectiv cu atributii pur tehice, fac parte presedintele conferintei, vicepresedintii si o persoana cu functii administrative, iar comisiile de lucru vor fi acele comisii care lucreaza in functie de specificul conferintei.

Ordinea de zi a conferintei se stabileste cu ocazia primei reuniuni cand se supune spre aprobare proiectul elaborat cu consultarea statelor participante in perioada pregatirilor.

Limbile in care se desfasoara lucrarile conferintei sunt limbi oficiale si limbi de lucru.

De-a lungul timpului limba in care se desfasurau conferintele internationale a evoluat odata cu conferintele internationale. Asa fiind, in antichitate se folosea in conventiile bilaterale limba ambelor state, iar in conventiile multilaterale se folosea limba latina sau limba spaniola.

In secolul al XVIII - lea limba latina este inlocuita cu limba franceza si engleza, pentru ca astazi limbile de lucru sa fie stabilite de subiectul de drept care organizeaza evenimentul in functie de zona sau de participanti.

Limbile oficiale ale conferintelor internationale, insa, sunt engleza, franceza, rusa, chineza, spaniola si araba.

Lucrarile conferintei se desfasoara in sedinte plenare la care iau parte toate delegatiile desfasurandu-se in plen sau in comisii. De altfel, activitatea conferintei se desfasoara mai mult in cadrul comisiilor si mai putin in plen. Rapoartele comisiilor vor fi prezentate, dezbatute si supuse aprobarii in plen.

In ceea ce priveste dreptul la cuvant a delegatiilor, acesta este limitat si poate fi cerut si acordat intr-o problema de fond sau de procedura. Tot ceea ce se discuta in cadrul conferintei internationale, in plen ori in comisii va fi consemnat prin intermediul proceselor - verbale. Acestea reprezinta documente oficiale care atesta tot ceea ce s-a intamplat in cadrul conferintei dar mai ales vor putea fi folosite pentru interpretarea textului care va fi convenit.

La conferintele internationale procedura de vot se realizeaza in conformitate cu principiul egalitatii statelor si a faptului ca fiecare stat are dreptul la un vot, fie prin ridicarea mainii ori a tablitei pe care este inscriptionat numele statului, fie prin vot nominal ori vot secret.

Atunci cand conferinta are ca obiect elaborarea si adoptarea unui text de tratat international, procedura de vot se poate realiza fie prin votarea fiecarui aricol in parte, fie prin votarea pe paragrafe ori pe parti din tratat, iar la final textul se voteaza in ansamblu fie potrivit regulii majoritatii (simpla sau absoluta) - cea mai des intalnita - fie regulii consensului, fie regulii unanimitatii.

Rezultatele conferintelor internationale se vor concretiza in diferite documente precum tratate, declaratii, acorduri, conventii, protocoale si rezolutii. Cele mai frecvente astfel de documente sunt insa acordurile, tratatele si conventiile.

La finalul conferintei internationale, documentele vor fi deschise spre semnare tuturor statelor participante in masura in care sunt de acord cu textul documentului, iar daca nu doresc sa semneze tratatul la finalul conferintei acesta va fi lasat deschis spre semnare pana la o data ulterioara[vi].