Organizarea si functionarea Consiliului pentru drepturile omului

Organizarea si functionarea Consiliului pentru drepturile omului

In raportul sau din martie 2005, intitulat "Intr-o libertate extinsa: dezvoltare, libertate si respectul drepturilor omului pentru toti",       Secretarul General a propus crearea unui consiliu al drepturilor omului: "daca Organizatia Natiunilor Unite vrea sa se ridice la nivelul asteptarilor cetatenilor din lumea intreaga - si, daca Organizatia acorda cauzei drepturilor omului aceeasi importanta ca si a celor ale securitatii si ale dezoltarii, atunci statele membre trebuie sa convina asupra inlocuirii Comisiei drepturilor omului cu un consiliu permanent al drepturilor omului compus dintr-un numar mai restrans de membrii. Statele membre ale ONU trebuie sa decida daca Consiliul drepturilor omului este un organ principal al ONU sau un organ subsidiar al Adunarii Generale, dar si intr-un caz si in celalalt, membrii trebuie sa fie alesi direct de catre Adunarea Generala cu votul a doua treimi dintre membrii prezenti si votanti. Crearea Consiliului va conferi drepturilor omului un caracter mult mai imperativ, asa cum s-a vrut conform prevederilor Cartei Natiunilor Unite".

2. Caracteristicile Consiliului pentru drepturile omului

Consiliul pentru drepturilor omului este un organ permanent, care se intruneste cu regularitate si care in orice moment se poate ocupa de crizele iminente, de problemele legate de drepturile omului. Sesiunile de sase saptamani permit Consiliului examinarea cu atentie a modului de aplicarea a deciziilor si rezolutiilor. Consiliul este reprezentativ, iar membrii sai sunt mult mai responsabili. Alegerea direct de catre Adunarea Generala - principalul organ legislativ al ONU - confera Consiliului o autoritate mult mai largita decat ce a Comisiei, care era un organ subsidiar al Consiliului Economic si Social.

Consiliul pentru drepturile omului va avea sediul la Geneva, ceea ce ii va permite sa continue colaborarea cu Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pe problema drepturilor omului. Reunit ca organ permanent la Geneva, Consiliul pentru drepturilor omului are posibilitatea de a convoca sesiuni extraordinare la New York, unde poate sa-si instaleze organe subsidiare.

3. Mandatul si functiile Consiliului pentru drepturile omului

Consiliul pentru drepturile omului examineaza situatiile privitoare la respectarea drepturilor omului in toate tarile, prin sistemul examenului colegial.

Asadar, principala functie a Consiliului pentru drepturilor omului este aceea de a activa ca o "camera de examen colegial". Sarcina sa de capatai este aceea de a stabili in ce masura statele se achita de obligatiile lor in ceea ce priveste respectarea drepturile omului; ceea ce da o expresie concreta ideii ca drepturile omului sunt universale si indivizibile. O atentie egala este acordata si drepturilor civile, politice, economice, sociale si culturale. Fiecare stat membru este supus periodic acestui examen colegial. Violarile masive si flagrante ale drepturilor omului intra de asemenea in competentele Consiliului. De asemenea, Consiliul este acela care trebuie sa atraga atentia comunitatii internationale in cazul producerii unor crize grave legate de respectarea drepturilor omului.

Examenul colegial consta intr-un examinare atenta, de catre un grup de experti independenti, a legislatiei, reglementarilor si practicii statelor examinate. La final, acestia formuleaza recomandari. Un aspect esential al examenului colegial este faptul ca toate statele, fara exceptie, sunt supuse acestui tip de examen, tocmai pentru a verifica modul in care isi achita obligatiile in materia drepturilor omului. Examenul colegial a evitat politizarea si selectivitatea caracteristice Comisiei pentru drepturile omului. Consiliul pentru drepturile omului isi doreste ca examenul colegial sa fie un examen echitabil, transparent si functional.

Alte functii a Consiliului pentru drepturile omului sunt: Statele membre ale Consiliului trebuie sa fie in masura sa se reuneasca si sa ia decizii atunci cand violari grave ale drepturilor omului se produc intr-o anumita parte a lumii. In astfel de situatii membrii Consiliului adopta rezolutii. Consiliul se reuneste in sesiuni extraordinare cu majoritatea membrilor in functie. Consiliul functioneaza ca o instanta de dialog intre statele membre, prin intermediul societatii civile, in probleme privitoare la drepturile omului. Acest dialog permite adoptarea de dispozitii constructive pentru rezolvarea dezacordurilor ivite; de asemenea, se pot gasi solutii pentru problemele noi, ivite in domeniul drepturilor omului, acolo unde normele internationale existente sunt ambigue. Rolul organizatiilor neguvernamentale este decisiv in cunoasterea de catre statele membre a situatiei de pe teren iar acestea prin activitatea lor pot contribui la definitivarea unei politici in domeniul drepturilor omului. Consiliul drepturilor omului isi propune sa joace un rol decisiv in interpretarea si dezvoltarea normelor internationale privitoare la drepturile omului.

4. Componenta Consiliului pentru drepturile omului

Daca membrii fostei Comisii a drepturilor omului erau alesi direct de catre Consiliul Economic si Social, membrii Consiliului pentru drepturile omului sunt alesi, cu o majoritate de doua treimi, de catre Adunarea Generala. Toate grupurile regionale au reperezentanti la Natiunile Unite. Daca Comisia pentru drepturile omului avea in componenta sa 53 de membrii, Consiliul pentru drepturile omului este format dintr-un numar mai restrans - 47 membrii.

5. Reguli procedurale in cadrul Consiliului pentru drepturile omului

Procedurile speciale si participarea organizatiilor nonguvernamentale sunt doua aspecte ale activitatii fostei Comisii care figureaza in practica Consiliului pentru drepturile omului.

Procedurile speciale sunt un termen generic atribuit mecanismelor stabilite de catre Comisia pentru drepturile omului pentru a se adresa anumitor situatii sau probleme din orice colt al lumii. Biroul Inaltului Comisar pentru drepturile omului furnizeaza acestor mecanisme personalul si asitenta logistica, necesare pentru ducerea la indeplinire a manadatelor. Indeplinirea mandatelor presupune examinarea, monitorizarea, avizarea si publicarea rapoartelor privitoare la situatia drepturilor omului din anumite tari sau teritorii, tinand cont de situatia violarii drepturilor omului din lumea intreaga. Activitati diferite ce cad sub incidenta procedurilor speciale sunt urmatoarele:

raspunsul la reclamatiile individuale;

intocmirea de studii;

furnizarea de recomandari in domeniul cooperarii tehnice;

angajarea in activitati de promovare a drepturilor omului.

Procedurile speciale sunt indeplinite fie individual, de exemplu: Raportor Special, Reprezentant Special al Secretarului General etc., fie de catre un grup de lucru compus din 5 membrii. Mandatele celor care indeplininesc procedurile speciale si durata acestora sunt stabilite pe baza unor rezolutii. Cei care fac parte din grupurile de lucru nu primesc salariu sau alta retributie financiara pentru activitatea lor. Statutul independent al membrilor grupurilor de lucru in exercitarea activitatii lor este esential pentru indeplinirea in mod impartial a atributiilor.

In majoritatea situatiilor, pentru indeplinirea mandatelor, se primesc informatii specifice privitoare la incalcarea drepturilor omului avand ca urmare trimiterea de urgenta a unor apeluri si scrisori de atentionare catre guverne pentru a solicita clarificari pentru incalcarile semnalate. Exemplu: in 2005, mai mult de 200 comunicari au fost trimise catre guverne. Detinatorii de mandate viziteaza tarile unde au fost semnalate incalcari ale drepturilor omului. La finalul vizitelor, membrii grupurilor de lucru intocmesc un raport ce includ constatarile facute si recomandari.

Anumite mecanisme ale procedurilor speciale intervin direct atunci cand sunt semnalate violari ale drepturilor omului. In general procedura consta in trimiterea de scrisori guvernelor solicitand informatii si comentarii privind implicarea in solutionarea problemei semnalate. Decizia de a interveni se ia de catremandatarii procedurilor speciale, in baza unor criterii stabilite de catre acestia, criterii care, in general, se refera la:

credibilitatea sursei si a informatiilor receptionate;

detaliile furnizate;

scopul sesizarii intra in competentele detinatorilor de mandate.

Reclamatiile individuale trebuie sa raspunda anumitor criterii. Minumul de informatii ce trebuie furnizate pentru a declansa procedurile speciale sunt urmatoarele:

identificarea victimei;

identificarea motivului;

identificarea persoanei care inainteaza reclamatia. Aceasta informatie este confidentiala;

Data si locul incidentului;

Descrierea detaliata a circumstantelor in care a avut loc violarea dreptului.

De asemenea, pot fi solicitate informatii suplimentare, ca de exemplu: trecutul si prezentul locului in care a fost tinuta victima, certificate medicale etc. Ca regula generala, reclamatiile care contin injurii sau urmaresc interese politice, nu sunt luate in considerare. Comunicarile despre fapte si incidente relevante, trebuie sa fie clare si concise.