PARTIDELE POLITICE

PARTIDELE POLITICE

A. CONCEPTUL DE PARTID.TRASATURI SI FUNCTII.

Conceptul de partid desemneaza o grupare relativ organizata si stabila care exprima sintetic interesele unui grup social, le reprezinta programatic si le promoveaza in forme specifice, luptand pentru cucerirea sau mentinerea puterii politice.

Unele abordari teoretice considera partidul o reuniune de oameni care impartasesc aceeasi doctrina politica, in timp ce altele se refera la partid ca la un ansamblu organizat de oameni uniti, pentru a actiona in comun in interes national, potrivit unor principii concrete asupra carora au cazut de acord, sau ca la formatiuni care grupeaza oameni de aceleasi opinii, ce urmaresc sa-si asigure o influenta determinata asupra afacerilor publice

Se considera, de asemenea, ca un partid ar fi expresia relatiilor de tip asociativ, reflectand apartenente bazate pe libera inregimentare, cu scopul de a infaptui un ideal sau a obtine avantaje materiale pentru militantii sai. In alte abordari, partidele politice sunt grupari voluntare mai mult sau mai putin organizate, care in numele unei anumite conceptii asupra intereselor comune si ale societatii, pretind sa-si asume singure sau in coalitie functiile guvernarii.

Sintetizand, in definirea partidelor politice trebuie sa se tina seama de unoitatea urmatoarelor determinari:

a.      partidul politic este o asociatie sau uniune libera, adica un grup secundar sau de adeziune, formal, cu caracter permanent sau quasipermanent;

b.      partidul politic are un caracter organizat, o structura stabila, implicand existenta unei retele permanente de relatii intre centrul national, nivelele intermediare si unitatile de baza;

c.         partidul politic exprima si promoveaza, de regula, interesele fundamentale ale unui grup determinat (clasa sociala sau fractiune de clasa);

d.         partidul politic presupune elaborarea unui program, cu obiective imediate si de perspectiva, stabilite dupa o anumita platforma ideologica in lumina careia se stabilesc optiunile asupra metodelor si mijloacelor de infaptuire a programului

e.         in societatile antagoniste, lupta politica fiind competitia pentru exercitarea puterii supreme in societate prin intermediul statului, iar partidele fiind principalul instrument al fortelor sociale in aceasta lupta, finalitatea partidului politic este fie mentinerea puterii, fie influentarea, controlul sau cucerirea acesteia.

In concluzie, conceptul de partid politic desemneaza o grupare relativ organizata si stabila de oameni constituita pe baza liberului consimtamant, care actioneaza programatic, constient si organizat pentru servirea intereselor unor clase, grupuri sociale, comunitati umane (popoare, natiuni), pentru dobandirea sau/si mentinerea puterii politice in vederea organizarii si conducerea societatii, in conformitate cu anumite idealuri exprimate prin doctrine, prin programe politice.

Ca fenomen politic, partidismul reprezinta o componenta dinamica a vietii democratice active, in sensul ca democratia incepe sa se manifeste eficient social odata cu aparitia si dezvoltarea partidelor ca institutii politice.

Din acceptiile propuse pentru partidul politic rezulta o serie de trasaturi specifice acestuia, care il deosebesc de alte institutii politice:

are un caracter constient, in sensul ca este o asociatie libera de cetateni, ce urmareste fie sa ajunga la putere, fie sa pastreze puterea pentru realizarea unui set de valori social-politice

are caracter de grupare sociala (uneori declarat), in sensul ca partidele servesc, in primul rand, interesele unei categorii sociale. De regula, partidele nu-si declara deschis faptul ca slujesc interesele unei anumite clase sociale

are caracter istoric, in sensul ca partidele au aparut odata cu organizarea politica a societatii si au evoluat impreuna cu acesta.

Rolul partidelor in organizarea si conducerea societatii se manifesta prin anumite functii:

.potentarea procesului de constientizare a intereselor fundamentale a unor grupuri mai largi sau mai restranse de cetateni si atragerea acestora, prin intermediul unor programe si platforme, spre o activitate politica constienta;

. organizarea cetatenilor pe baza unor principii si reguli care sa asigure desfasurarea unei actiuni constiente, dirijate spre un scop;

. formarea si pregatirea cadrelor in scopul asigurarii personalului calificat pentru aparatul de stat in vederea guvernarii atunci cand partidul ajunge sa preia puterea politica;

. asigurarea guvernarii, in perioada exercitarii puterii politice in stat, prin elaborarea unor programe, norme si orientari de dezvoltare, in concordanta cu interesele tarii respective, pe plan intern, cat si extern;

. mentinerea tonusului luptei politice si concurentei de oferte in cadrul opozitiei politice, specifice sistemului     politic pluralist .

Aparitia si dezvoltarea partidelor politice au constituit un factor necesar, obiectiv, cu caracter progresist, deoarece ele, pe de o parte, au rolul de a atrage largi categorii sociale la o activitate constienta, iar, pe de alta parte, asigura mai multe variante in realizarea progresului social. Partidele sunt un element decisiv in conducerea democratica a societatii.

B. EVOLUTIA PARTIDISMULUI IN EPOCILE MODERNA SI CONTEMPORANA.

SISTEME PARTIDISTE.

Partidele politice isi au originea in antichitate. Ele nu au avut insa aceeasi pondere si semnificatie in toate oranduirile sociale.

In sclavagism, ca de altfel si in feudalism, partidele politice nu erau bine conturate, nu aveau programe clare si nici o activitate permanenta, ceea ce a facut ca in aceste etape de dezvoltare sociala forma predominanta de organizare si conducere sa fie una dictatoriala si respectiv absolutista. Cu unele mici exceptii, in oranduirile respective si in situatia cand     partidele au existat si au desfasurat o activitate democratica, ele nu au atras categorii largi ale poporului. Aceasta pentru ca in slavagism, de exemplu, sclavii nu erau considerati cetateni, fiind lipsiti de drepturi politice, iar in feudalism iobagii legati de pamant, nu puteau desfasura o activitate politica de sine statatoare.

Partidele, in acceptiunea lor moderna, ca institutii politice bine conturate, organizate, cu statute si programe clar fundamentate, cu activitate permanenta la care au acces toate categoriile sociale apar in conditiile societatii capitaliste. Partidismul in forma evoluata este strans legat de epocile moderna si contemporana. Indiferent de modalitatile concrete pe care le imbraca partidismul, pentru capitalism si, in general, pentru intreaga dezvoltare sociala ulterioara partidele politice devin o necesitate pentru progresul social.

Partidismul s-a manifestat si se manifesta in lumea moderna si contemporana sub mai multe sisteme:

. unipartidismul, adica existenta unui singur partid in viata politica a unei tari.

a. existenta unui singur partid a fost posibila in anumite tari, la inceputul dezvoltarii capitalismului.

b. sistemul unipartidist a fost si este cunoscut si in unele tari in curs de dezvoltare

c. unipartidismul se intalneste si in perioade de criza ale societatii, cand fortele conservatoare, prin intermediul unipartidismului, adopta o conducere dictatoriala;

d. aceeasi situatie, se intalneste in tarile cu regimuri comuniste, unde, la baza dictaturii, a stat existenta unui singur partid.

Asadar, unipartidismul poate fi acceptat numai in situatiile in care el coalizeaza fortele majoritatii natiunii in scopul atingerii unor obiective cu caracter national, constituindu-se apoi ca punct de plecare pentru crearea conditiilor in care sa fie posibila si aparitia altor partide.

. bipartidismul este intalnit in aproape toate fazele dezvoltarii democratice a societatii si isi are izvorul in perioada luptei maselor populare, in frunte cu burghezia, pentru inlaturarea absolutismului feudal. Atunci fortele politice progresiste s-au constituit intr-un partid al afirmarii noii societati, iar fortele conservatoare intr-unul de aparare a vechilor stari de lucruri

. pluripartidismul, sub forma lui cea mai cunoscuta, se intalneste, mai ales, dupa primul si al doilea razboi mondial, in tarile occidentale, unde diversele categorii sociale isi au propriile partide. In contemporaneitate, pluripartidismul poate fi impartit in trei mari grupari:

a. gruparea partidelor de dreapta cu nuantele: de centru-dreapta sau de extrema dreapta. In aceasta categorie intra partidele conservatoare si liberale, care pot fi de dreapta sau centru dreapta si partidele fasciste sau neo-fasciste de extrema-dreapta;

b. gruparea partidelor de stanga cu nuantele de stanga si extrema-stanga. In aceasta categorie intra partidele socialiste, social-democrate, comuniste etc. iar in extrema stanga, partidele comuniste de tip marxist-leninist;

c. gruparea partidelor de centru cuprinde, in general, partidele democrat-crestine, social-crestine etc.

In prezent, se observa o restrangere si, deci, o scadere a influentei partidelor extremiste, atat de dreapta cat si de stanga. Aceasta se explica prin aceea ca fascismul a condus omenirea la cel de-al doilea razboi mondial, cu toate consecintele lui dramatice, iar comunismul s-a dovedit ineficient economic, iar din punct de vedere politic s-a manifestat ca o dictatura asemanatoare celei fasciste. Datorita acestor stari de lucruri, in democratiile traditionale guvernele se axeaza pe gruparile de centru sau centru-stanga, care s-au dovedit in practica a fi cele mai viabile.

C. DOCTRINE POLITICE PRIVIND PARTIDISMUL

In perioada de ascensiune a capitalismului au aparut primele doctrine politice care glorificau fenomenul partidist ca fiind dovada esentiala a unei vietii democratice reale dintr-o tara.

In secolul trecut au aparut insa si teorii, doctrine care criticau sau chiar tagaduia pluripartidismul, considerandu-l ca fiind sursa unor fenomene de criza din viata unor state. Geneza unor asemenea doctrine se afla, intr-o anumita masura, si in fenomenele negative care insotesc activitatea partidelor politice , dintre care retinem:

a.      politicianismul este un comportament politic bazat pe practici imorale, pe inselatorii, pe masinatiuni politice in vederea realizarii unor interese personale;

b.         demagogia pe care politologii, in functie de intentii, metode si consecinte, o inteleg diferit. Cei care pun accentul pe intentii, inteleg prin demagogie propunerea unor programe de actiune politica despre care cel care le propune stie dinainte ca sunt irealizabile, dar sconteaza sa obtina prin ele avantaje politice.

c.         diversiune politica, presupune distragerea atentiei oamenilor de la anumite probleme greu de rezolvat, dificile ale vietii sociale si deturnarea acesteia spre alte probleme, mai putin spinoase;

d.         oportunismul este un comportament schimbator, oscilant, care se modeleaza, se adapteaza in functie de circumstantele de moment. Oportunismului i se reproseaza lipsa rigorii logice in inlantuirea ideilor, iar pe plan moral absenta sinceritatii.

e.         manipularea politica este o actiune de inducere in eroare care, prin diferite procedee, contribuie la dirijarea comportamentului indivizilor in asa fel incat le lasa impresia ca actioneaza conform propriilor vointe si interese, ca isi formeaza ei insisi modalitatea de a gandi si a actiona.