POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALA IN ROMANIA IN CONTEXTUL ADERARII LA UE.

POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALA IN ROMANIA IN CONTEXTUL ADERARII LA UE.

Politica de dezvoltare regionala a inceput sa se contureze in Romania odata cu functionarea programului PHARE, in anul     .

In anul 1998, a fost stabilit cadrul legal de dezvoltare a acesteia, prin Legea 151/1998, care stabileste obiectivele politicii nationale in domeniu, institutiile implicate, competentele si instrumentele specifice promovarii politicii de dezvoltare regionala.

Cadrul de implementare si de evaluare a politicii de dezvoltare regionala il reprezinta regiunea de dezvoltare, constituita ca o asociere benevola de judete vecine. Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritoriala si nu are personalitate juridica.

Printr-o serie de ordonante si hotarari de guvern ulterioare se pun bazele mecanismelor de implementare ale politicii regionale.

In anul 2002 Romania deschide capitolul de negociere aferent politicii de dezvoltare regionala care stabileste criteriile de performanta ale Romaniei in vederea aderarii la Uniunea Europeana. Totodata sunt stipulate si cerintele Uniunii Europene referitoare la eligibilitatea Romaniei de a fi finantata prin Fondul de Solidaritate si Fondul de Coeziune. Acquis-ul de dezvoltare regionala monitorizeaza doar care sunt structurile specifice de implementare a cerintelor europene, lasand la dispozitia Statului Membru modul in care acestea sunt create.

Documentul de pozitie pentru capitolul 21 reprezinta documentul de baza al dezvoltarii politii regionale Romania . Acesta a fost completat de Parteneriatul pentru Aderare din anul 1998, actualizat in anul 2003, ca urmare a desprinderii Romaniei si Bulgariei de celelalte tari candidate din Europa Centrala si de Est si de Foaia de parcurs pentru Romania.

Monitorizarea si evaluarea progreselor efectuate a fost prezentata in rapoarte anuale, atat ale Romaniei cat si ale Comisiei Europene, iar prioritatile si sugestiile continute de acestea sunt reflectate prin elaborarea Planurilor Nationale de Dezvoltare.

Conform cerintelor de aderare la UE, realizarile Romaniei in vederea aderarii trebuiau sa demonstreze:

. existenta unui cadru legislativ corespunzator celui comunitar;

. organizarea teritoriala similara celei comunitare;

. capacitatea de programare;

. capacitatea administrativa;

. capacitatea de gestiune financiara si bugetara;

Programele PHARE, ISPA si SAPARD au constituit un exercitiu util in pregatirea organismelor statului cat si mentalitatii cetatenilor de a accesa fonduri in vederea accederii catre viitoarele fonduri structurale.

Politica de dezvoltare regionala, asa cum a fost ea definita la nivel national, reprezinta un ansamblu de masuri guvernamentale ce au drept scop sprijinirea cresterii economice si imbunatatirea conditiilor de viata, prin valorificarea eficienta a potentialului si resurselor regionale si locale

Obiectivele politicii de dezvoltarea regionala sunt:

. diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea

dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare

intarziata), si prevenirea crearii de noi dezechilibre;

. pregatirea cadrului institutional pentru a raspunde criteriilor de integrare in structurile UE si ulterior de acces la Fondurile de Solidaritate si la Fondul de Coeziune.

. integrarea politicilor sectoriale la nivel regional si stimularea cooperarii interregionale (interne si internationale) in vederea dezvoltarii economice si sociale durabile.

Aceste obiective sunt realizate in practica prin adoptarea de masuri si strategii, finantarea de proiecte si prin diverse programe, toate acestea insa fiind dezvoltate pe baza unui set de principii ce stau la baza elaborarii si aplicarii lor, dupa cum urmeaza:

principiul descentralizarii procesului de luare a deciziei, prin trecerea

de la nivelul central/guvernamental la cel regional;

principiul parteneriatului, prin crearea si promovarea de parteneriate intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;

principiul planificarii, in vederea atingerii obiectivelor stabilite;

principiul co-finantarii,adica obligativitatea contributiei financiare a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regionala.

Aceste principii nationale nu exclud si nu sunt contradictorii principiilor ce stau la baza functionarii politicii structurale la nivel comunitar, adica: principiul programarii, principiul parteneriatului, principiul aditionalitatii si principiul monitorizarii, controlului si evaluarii;dimpotriva, ele subliniaza directionarea politicii nationale inspre pregatirea accesului la instrumentele financiare ale politicii comunitare de dezvoltare regionala.

Unitatea de implementare a politicii de dezvoltare regionala la nivel teritorial este reprezentata de regiunea de dezvoltare, o astfel de regiune fiind constituita prin asocierea benevola a unor judete vecine, fara a fi o unitate administrativ teritoriala si fara a avea personalitate juridica. Au fost astfel constituite urmatoarele 8 regiuni de dezvoltare (figura):

Regiunea de dezvoltare Nord -Est compusa din judetele : Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui, Bacau.

Regiunea de dezvoltare Sud-Est Braila compusa din judetele : Buzau, Constanta, Galati, Tulcea, Vrancea

Regiunea de dezvoltare Sud Muntenia compusa din judetele : Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman

Regiunea de dezvoltare Sud-Vest compusa din judetele : Dolj,Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea

Regiunea de dezvoltare Vest compusa din judetele :Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Timis

Regiunea de dezvoltare Nord-Vest compusa din judetele : Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Satu-Mare, Salaj

Regiunea de dezvoltare Centru compusa din judetele :Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu

Regiunea de dezvoltare Bucuresti-Ilfov compusa din Municipiul Bucuresti si judetul Ilfov.

Aceste regiuni de dezvoltare sunt constituite pe baza sistemului existent la nivel comunitar, adica al sistemului de clasificare al unitatilor teritoriale NUTS. Conform acestuia, ele sunt regiuni de nivel NUTS II cu o populatie de pana la 2,8 milioane locuitori. Nivelul NUTS III este asimilat unitatilor administrativ teritoriale de dimensiunea judetelor, iar nivelul NUTS I este asociat in cele mai multe cazuri tarilor.