Participarea Uniunii Europene la procesul de guvernanta globala

Participarea Uniunii Europene la procesul de guvernanta globala

Un subiect care ii preocupa in tot mai mare masura pe decidentii europeni este cel al "guvernantei care trece dincolo de fruntariile Uniunii Europene". In incercarea de a clarifica semnificatia acestei sintagme, trebuie sa luam in considerare urmatoarele axe:

Ø      Discutiile trebuie sa se poarte intre cei care dispun de un puternic sentiment al responsabilitatii sociale;

Ø      Baza discutiilor trebuie sa porneasca de la ideea de societate la nivel regional sau chiar international;

Ø      Trebuie sa se inteleaga de catre toti actorii societali ca democratia este esentiala pentru viabilitatea unui proces de guvernanta;

Ø      Este un truism faptul ca guvernanta este un pachet de mijloace nu un scop in sine.

Guvernanta la nivel european trebuie sa ia in considerare procesul de creare si functionare a institutiilor dar in sens de reguli ale jocului care stabilesc categoriile de actori participanti, responsabilitatile care le revin acestora, modul in care ei trebuie sa conlucreze si modalitatile de depasire a starilor tensionale. Pentru ca institutii pot fi considerate si politicile specifice, procesele de natura publica si chiar comportamentele specifice, buna guvernare trebuie inteleasa ca un pachet de astfel de institutii care trebuie sa fie eficiente, transparente, credibile si legitime. Analiza rolului Uniunii Europene la nivelul procesului de guvernanta globala trebuie sa ia in considerare urmatoarele prezumtii:

Ø      O serie de actiuni unilaterale sau la nivel plurilateral intreprinse de catre organismele UE, pot reprezenta cel mai bun raspuns disponibil derivat din noua generatie de provocari globale;

Ø      Daca se esueaza la nivel national sau regional in planul guvernantei sunt putine sperante de a convinge tertii de viabilitatea modelului propus sau sustinut de catre Uniunea Europeana;

Ø      Daca actiunile intreprinse la nivel european pot influenta, uneori decisiv, modul in care se gandesc si se aplica solutiile globale, este la fel de adevarat ca valoarea adaugata a versiunii europene este afectata de evolutii care au lor in alte regiuni ale globului.

Participarea Uniunii Europene la procesul de guvernanta globala evidentiaza a mare diversitate de aspecte definitorii. Vom analiza in continure cateva dintre cele mai relevante cerinte de redefinire in noul context economic si politic european si international.

Avand in vedere responsabilitatile sale globale, UE ar trebui sa acorde o mai mare atentie impactului pe care politicile comune il au asupra tertilor.

Un element cheie al oricarui proces de guvernanta globala este reprezentat de coeficientul de deschidere care defineste actiunile intreprinse. Daca Uniunea Europeana isi va stabili propriile standarde de referinta privitoare la procesele de dezbare a propriilor dileme, comprehensive dar deschise, deciziile sale nu vor mai risca sa fie percepute de catre unii terti ca amenintari la adresa lor. Aceasta maniera de abordare a fost valabila indiferent de stadiul de integrare in care gruparea economica europeana s-a aflat. Atunci cand crearea pietei unice interne a fost perceputa ca "o posibila fortareata economica" decidentii comunitari au demonstrat contrariul insistant asupra avantajelor derivate pentru terti din: armonizarea reglementarilor tehnice, recunoasterea certificarilor tehnice si comerciale si din efectele de economie de scara care puteau fi valorificate. Acelasi lucru este valabil si in stadiul de uniune economica si monetara insistandu-se pe: avantajele care decurg din rolul euro de moneda internationala, pe stabilitatea macroeconomica oferita de indeplinirea criteriilor de convergenta si pe atenuarea costurilor de tranzactie si a riscurilor aferente politicilor de curs valutar. Folosindu-si propria experienta si sporul de credibilitate conferit de dinamica integrarii, Uniunea Europeana poate juca un rol sporit in pocesul de inbunatatire a modului de functionare a institutiilor existente si poate convinge asupra necesitatii conturarii unor noi sisteme de guvernanta la nivel regional si international. Uniunea europeana trebuie sa ofere exemple credibile de echilibru intre integrare si coerenta. Devine tot mai clar ca procesele de integrare nu pot avansa daca nu sunt disponibile instrumentele analitice adecvate. Este deja stare de fapt comuna reducerea taxelor vamale in urma negocierilor comerciale multilaterale promovata ca esenta a liberalizarii comerciale la nivel european si multilateral. Cele mai multe studii efectuate pe aceasta tema au vizat doar efectele concrete ale reducerilor tarifare asupra valorii tranzactiilor comerciale. Din pacate, nu s-au evaluat efectele combinate ale reducerilor tarifare asupra intregului lant creator de valoare la nivelul diferitelor produse, elementele de natura disparitatilor tarifare si elasticitatea diferita a cererii in raport cu modificarile de pret. Desi ne-am astepta ca ONG-urile sa promoveze o abordare integrativa asupra diverselor masuri convenite la nivel regional sau international, constatam ca acestea se concentreaza asupra unor estimari secventiale privind riscurile la nivelul biodiversitatii, reducerea suprafetelor inpadurite sau procesele de dezvoltare economica in loc sa atace dezvoltarea durabila in ansamblul sau. Comisia Europeana a inceput timid sa faca astfel de evaluari agregate      rezultatele fiind consistent diferite de analizele partiale. Analizele de tip integrativ efectuate de catre institutiile europene au fost preluate si de guvernele altor tari, de societatea civila si chiar de analistii independenti.

Un instrument integrat de analiza poate fi considerat proiectul intitulat EXTERNE, care este un proiect comun Uniunea Europeana-Statele Unite ale Americii menit sa calculeze costurile economice si sociale ale folosirii diferitelor forme de energie asupra determinantilor de natura ambientala. In cadrul acestui proiect, oamenii de stiinta din peste 100 de institutii de cercetare lucreaza din anii 90 pentru a efectua analize de tip cost-beneficiu cu privire la efectele folosirii diverselor generatii de tehnologii.

Trebuie acordata o mai mare importanta conceperii si utilizarii unor instrumente analitice care sa ajute decidentii si cetatenii din UE sa inteleaga impactul (ex ante si ex post) al inovarii la nivelul politicilor macroeconomice si sectoriale.

Cea mai adecvata integrare a diferitelor obiective si perceptii se dovedeste ineficienta daca nu sunt implicati in procesele deliberative si chiar decizionale toti actorii societali. Lumea afacerilor, societatea civila si autoritatile publice pot avea contributii semnificative la eficacitatea si legitimitatea deciziilor. Decidentii din Uniunea Europeana nu se mai pot baza exclusiv pe opiniile actorilor societali proprii ci trebuie sa-i implice si pe cei terti. Implicarea unei palete cat mai diverse de actori inseamna si responsabilizarea acestora pentru procesul de solutionare a problemelor specifice. Acest proces se dovedeste mai usor de declarat decat de transpus in practica. Cheia succesului se poate gasi intr-un mecanism participativ bazat pe doi piloni - participarea si responsabilitatea. Conexiunea dintre transparenta si participare devine mai facila in conditiile societatii bazate pe cunoastere folosindu-se elementele specifice tehnologiei informatiei. Sta marturie in acest sens ceea ce s-a consacrat deja a fi " metoda deschisa de coordonare" prin care se implica proactiv intr-un proces de schimb de informatii, opinii si deliberare la care participa organismele comunitare, autoritatile publice nationale, organismele neguvernamentale si cetatenii Uniunii Europene.

O mai larga deschidere catre participarea diverselor grupuri de interese la procesele deliberative privitoare la problematica globala.

O mai larga participare la deliberarile care au loc la nivelul UE privind politicile globale poate conferi baze mai sanatoase pentru procesele decizionale. Devine tot mai necesara stimularea participarii actorilor, guvernamentali sau neguvernamentali, din tarile terte la deliberari, chiar daca acest acces nu este acordat si pentru adoptarea deciziilor. Se constata tot mai des ca diversitatea devine o trasatura inevitabila a procesului de guvernanta. Realitatea arata ca nu gasim doua tari care sa ofere acelasi raspuns la provocarile dezvoltarii durabile date fiind circumstantele diferite in care sunt percepute provocarile si concepute solutiile. Progresele obtinute in cadrul procesului de integrare monetara europeana (UEM) si al celui de asigurare a liberei circulatii a persoanelor (Acordul Schengen) au fost posibile doar pentru ca s-a folosit "geometria variabila" permitandu-se ca unele state sa progreseze mai rapid iar altele sa se alinieze la aceste evolutii atunci cand vor fi considerate pregatite pentru aceste demersuri. O alta forma a "integrarii cu mai multe viteze" este si aplicarea principiului recunoasterii reciproce a certificarii produselor in loc sa se insiste, fara succes, asupra unificarii standardelor tehnice la nivel european. Foarte sensibile se dovedesc in planul integrarii europene, problemele de natura identitatii in plan cultural. Desi nu s-a discutat foarte aprins pe aceasta tema, la impulsul venit din directia catorva state membre, s-au acceptat masurile menite sa prezerve identitatea culturala nationala. In acest sens au aparut reglementari acceptate unanim privind obligativitatea unui continut national si european in cadrul programelor media si culturale. Pe aceasta cale, s-a preferat diversitatea nationala in locul armonizarii culturale la nivel auropean. Dreptul de a fi diferit cere UE sa faca sacrificiul de a face primele mutari in complexul joc al globalizarii. Devine tot mai evident ca dreptul la diversitate se apara cu actiuni specifice nu cu cele globale.

Este de dorit si in interesul UE sa cultive inclinatia catre tolerarea celor care se misca mai incet si angajamentul ferm ca politicile comune sunt redactate adecvat pentru ca toti actoriisa aiba capacitatea, know-kow-ul si resursele necesare pentru a le aplica.

Un mijloc "magic" conceput de UE se dovedeste aplicarea principiului subsidiaritatii in cadrul procesului decizional comun. Pe aceasta cale, deciziile sunt trimise spre adoptare catre nivelul (local, subregional, federal sau comunitar) la care se sconteaza ca pot fi cel mai bine adoptate. Se asigura astfel premisele pentru ca echilibrul intre dezideratele comune si cele nationale sa fie cel optim. Un exemplu expresiv la nivel comunitar este cel privitor la modul in care se intelege sa se trateze diversitatea regionala. Multa vreme, un element definitoriu pentru conceptul de stat-natiune a fost cel conform caruia statele sunt autentice atunci cand se rezuma la o singura natiune care se dorea sa fie unitara. Pe acest fond, multa vreme, liderii politici s-au straduit sa creeze o natiune omogena aliniind la valorile acesteia toate grupurile etnice si lingvistice. Se considera ca doar o natiune omogena poate cultiva in randurile cetatenilor sai un sentiment de identitate si loialitate. Au fost vremuri in care minoritatile nationale erau percepute ca amenintari la aadresa statalitatii, lipsite de loialitate si predispuse sa se alieze cu inamicii natiunii. Toate aceste filozofii s-au dovedit daunatoare pentru progresul economic sfarsind prin a esua. Ca atare, in epoca moderna asistam la punerea la locul cuvenit a identitatii regionale si a limbajului de natura regionala. A devenit tot mai evident ca o Europa a natiunilor este calea fireasca pe care o poate urma procesul de integrare regionala. Capata tot mai mare importanta eforturile de promovare a multiclturalitatii si a multilingvismului. Sunt numeroase exemple de masuri adoptate la nivel european in aceasta directie care se pot constitui in exemple de referinta pentru alte regiuni ale globului. Modelul westphalian de guvernanta globala se centra pe statul natiune care dispune de autonomia decizionala si are interese separate de cele ale altor state nationale. Pe acest fundal este construita intreaga filozofie a dreptului international public ceea ce se poate constitui intr-o bariera in calea avansarii procesului de guvernanta globala la care trebuie sa participe si alte categorii de actori suprastatali sau nonstatali. Uniunea Europeana poate sa ofere propriul sau model, verificat in timp, sugerand ca acesta sa stea la baza procesului de reconfigurare a arhitecturii guvernantei globale.

Uniunea Europeana ar trebui sa foloseasca solutiile si abordarile validate privind problemele globale pentru a pune bazele elementelor de succes ale dreptului international public.

Lumea contemporana isi bazeaza functionarea pe dreptul intern si pe elementele conventionale de drept international. Aceasta este ceea ce se poate numi arhitectura dreptului tratatelor sau " hard low". Principalele dezavantaje ale acestui model constau in costuri ridicate de tranzactie cerute de adoptarea de conventii, acorduri sau tratate internationale la nivel interguvernamental precum si de implementarea prevederilor acestora. Specific actualului stadiu in care se afla societatea contemporana devine si luarea in considerare a elementelor asa-numitului "soft low". Specialistii integreaza in aceasta arie conceptuala bechmarking-ul, procesele de peer-review si autoreglementarea. Benchmarking-ul este un proces de consacrare a unor standarde generale care, fara sa fie acceptate formal din partea unor actori societali, sunt acceptate vocational ca puncte utile de referinta pentru cei care analizeaza si evalueaza comportamentele grupurilor de interese. Se pot include in aceasta categorie uzantele uniforme cu privire la livrarea marfurilor (Regulile INCOTERMS, RAFTD), cele cu privire la utilizarea modalitatilor de plata la nivel international, culegerile de bune practici etc. In ce priveste nivelul european, de peste 18 ani, functioneaza Masa Rotunda Europeana a Industriasilor (ERT) care a conturat norme de conduita si elemente definitorii pentru climatul investitional pe care le evalueaza pe cazul a peste 30 de tari in curs de dezvoltare folosind un portofoliu de peste 30 de indicatori specifici. Folosind aceasta cale sporeste legitimitatea procesului intrucat aceste evaluari nu presupun implicarea autoritatilor publice nationale sau europene. Neutralitatea specifica acestui proces incurajeaza entitatile din tarile analizate sa nu le perceapa cu suspiciune, sa ofere maximum de informatii sperand in internalizarea efectelor pozitive ale perceperii ca favorabil pentru climatul economic intern. Mecanismul de peer-review presupune evaluarea incrucisata a diverselor mecanisme si procese, facut de specialisti cu niveluri comparabile de expertiza, are un inalt grad de neutralitate, permite evidentierea lucrurilor care unesc dar si a celor care separa si ajuta la minimizarea diverselor tipuri de externalitati. La aceste exercitii specifice zonei de soft-low se pot adauga elementele de autoreglementare adica numeroasele norme uniforme, conditii generale si specifice precum si pleiada de coduri internationale si regionale de conduita. Se poate exemplifica cu diversele culegeri de norme adoptate la nivelul OECD, cu normele de conduita emise de Banca Reglementelor Internationale sau cu codul de conduita al FAO destinat unui pescuit responsabil.

Uniunea Europeana trebuie sa se asigure ca functionarea sa institutionla la nivel international si procesele decizionale conexe sunt compatibile cu doleantele cetatenilor sai.

In incercarea de a folosi o gama sporita de abordari deja certificate pentru atacarea problemelor de natura globala, UE poate adopta doua atitudini diferite:

a)      sa se preocupe atat de mult de propriile probleme incat sa-i ramana putin timp pentru abordarea fenomenelor si proceselor care au loc dincolo de granitele sale;

b)     sa promoveze obiective clare vizand problemele globale dar institutiile si decidentii din UE sa esueze in procesul de prioritizare corecta a acestora.

Ambele alternative se dovedes esuante. Este evident ca, prin intermediul media evenimentele care se produc pe orice meridian al globului, efectele acestor evolutii ajung la fiecare cetatean european. De cele mai multe ori, pentru ca nu sunt analizate in intrega lor complexitate, unele evenimente dramatice de pe mapamond starnesc doar compasiunea si invita la solutii de suprafata. Ca urmare a acestui fapt se accentueaza riscul de a nu se contura solutii de fond, durabile si eficace pentru relele globale. Punerea pe acelasi plan a unor evolutii care au determinanti, efecte si complexitati diferite conduce la solutii partiale, la ignorarea unor amenintari, la acumularea in timp a problemelor si la amanarea solutionarii lor adecvate. In acest sens, UE ar trebui sa contureze strategii de atacare a vulnerabilitatilor de natura regionala sau globala, sa abordeze cu consecventa masuri bine structurate, sa faciliteze intelegerea de catre cetatenii sai a complexitatii acestor probleme si sa invite la parteneriat si buna guvernare. Cea mai sensibila problema pentru decidentii europeni este cea a raspunsului adecvat la problemele globale.

Uniunea Europeana trebuie sa explice cetatenilor sai valoarea adaugata derivata din procesul de asumare a unui rol mai activ in cadrul procesului de guvernanta globala.

Evidentele empirice arata ca, atunci cand UE actioneaza la scara internationala, cetatenii sai simt cel mai intens sentimentul identitatii europene. In mod similar, dorinta acestora de a vedea o entitate mai puternic implicata care deruleaza mai multe actiuni viztnd problemele extraregionale devine maxima atunci cand problemele abordate sunt asimilate cu nivelul european si international. Din punctul de vedere al guvernantei globale, devine tot mai important sa se faca eforturi mai sustinute in directia consacrarii unei identitati autentic europene dar si a preocuparii pentru interesul pe care gruparea il are dincolo de granitele sale. Se impune ca sa se promoveze cu consecventa ideea conform careia interesele europene depind fundamental de pacea si prosperitatea la nivel international. Problema sensibila care trebuie analizata adecvat este cea a vizibilitatii internationale a UE pentru a se obtine sprijinul grupurilor europene de interese in aceasta directie. Se poate reflecta asupra modului in care a contribuit la acest proces adoptarea euro. Studiile arata ca un cetatean din doi, la nivel extracomunitar asociaza Uniunea Europeana cu moneda unica. Totusi, in aceasta directie mai trebuie facuti o multime de pasi. Pentru analiza vizibilitatii internationale a UE prin intermediul monedei sale unice trebuie sa mentionam factorii care definesc acest proces de devenire. Consacrarea euro la nivel international depinde de:

a)      forta economica a UE si marimea pietei europene. Economia SUA a fost o lunga perioada de timp cea mai puternica la nivel international. In plus, SUA a fost si cel mai important partener comercial pentru cvasitotalitatea tarilor lumii absorbind o importanta parte din exporturile acestora. In prezent, zona euro este comparabila ca potential economic cu economia americana in termeni de PNB si de coeficient de deschidere externa;

b)     consacrarea unei monede la nivel international este puternic asociata cu un nivel redus al inflatiei si cu stabilitatea cursului de schimb. Banca Centrala Europeana are ca obiectiv strategic stabilitatea preturilor si s-a achitat cu succes de sarcinile in aceasta directie mentinand inflatia in jur de 2% si transmitand catre actorii economici mesaje credibile in aceasta directie. In plus, volatilitatea cursului de schimb al euro fata de alte valute se mentine in aceasi marja ca si in cazul dolarului american. Deficitul de cont curent la nivelul zonei euro este unul dintre cele mai mici la nivel international.

c)      Un alt determinant cheie al internationalizarii monedei europene este cel legat de existenta unor piete financiare de mare amplitudine, puternic integrate si eficiente functional. Incepand cu anul 1999 integrarea si dezvoltarea pietei financiare in zona euro a fost tot mai puternica. Spre exemplu, diferentialul bid-ask al obligatiunilor si actiunilor denominate in euro s-a mentinut la un nivel comparabil cu al celor denominate in dolari. In plus, desi o mai lunga perioada gradul de sofisticare a pietei americane a titlurilor financiare a fost mai ridicat, ca urmare a fenomenelor de criza la nivel financiar international acest avantaj comparativ al pietei americane s-a redus.

d)     Forta politica a entitatii care emite moneda respectiva. Desi este relativ dificil de masurat impactul acestui factor, nu se poate spune ca atractivitatea unei monede nu depinde, intr-o anumita masura, si de pozitionarea entitatii emitente in raporturile internationale de natura geopolitica. Inainte de lansarea euro mai multi analisti erau sceptici in legatura cu sansele de consacrare internationala a acestui activ de rezerva atragand atentia asupra unor posibile conflicte care ar fi putut aparea intre tarile care adoptau aceasta moneda. Se poate constata usor ca rolul hegemonic al SUA s-a erodat in timp ce pozitionarea UE la nivelul geoeconomie a fost reconfigurata avantajos.

Avand in vedere marimea, responsabilitatile internationale si interesele sale specifice, UE trebuie sa-si intareasca semnificativ reprezentarea internationala si sa se asigure ca vorbeste pe o singura voce in cadrul forurilor regionale si internationale

Uniunea Europeana trebuie sa-si configureze un autentic model al participarii sale la guvernanta globala, sa-i contureze cu claritate valentele si sa constientizeze limitele si sa-l explice credibil cetatenilor sai. S-a constatat ca presedentia semestriala la nivelul organismelor comunitare, desi consacrata ca o expresie definitorie a democratismului de tip european, se dovedeste limitativa atunci cand este nevoie de deliberari internationale de mai mare durata cu privire la o serie de aspecte transfrontaliere. Spre exemplu, majoritatea actiunilor in materie de mediu ambiant necesita mai multi ani de dezbateri in timp ce prioritatile semestriale la nivel european se pot schimba cu o anumita frecventa. O solutie ar fi sa se confere executivului comunitar abilitati sporite in aceasta directie, dar statele membre, adepte ale interguvernamentalismului, sunt reticenta in a face acest lucru. Mai exista si solutia constituirii unor grupuri de lucru permanente formate din experti neutri care sa confere continuitate preocuparilor cu reverberatie globala. Se poate readuce in discutie subiectul reprezentarii UE in cadrul organizatiilor internationale. Dupa lansarea etapei a III-a a stadiului de uniune economica si monetara, rolul UE in cadrul institutiilor financiare internationale a crescut intr-o anumita masura. Inca din 1998, Consiliul European desfasurat la Viena a adoptat liniile directoare privind reprezentarea externa a UE. La reuniunea ministrilor de finante ai Grupului celor 7 participa Presedintele in exercitiu al ECOFIN iar daca acesta provine dintr-o tara care nu participa la zona euro, participa Presedintele Eurogrup-ului asistat de catre un reprezentant al Comisiei. Punctul de vedere al UE este prezentat in cadrul FMI de catre reprezentantul unei tari membre in cadrul Comitetului Directorilor Executivi. BCE a obtinut statut de observator in cadrul Board-ului FMI si poate participa la acesta daca se discuta aspecte relevante pentru zona euro. Situatia reprezentarii UE la Banca Mondiala este similara cu cea existenta in cazul FMI. Daca in cazul institutiilor de la Bretton Woods se poate invoca dificultatea procesului de redefinire reglementara si institutionala, constatam ca si in cazul unor foruri create in ultima vreme, UE nu are reprezentarea pe care ar merita-o. Astfel, dupa crearea Forumului pentru Stabilitate Financiara (FSF) creat in 1999 dar si a Grupului celor 20 (G20), Comisia Europeana nu participa, Presedentia UE neparticipand la FSF si avand un rol marginal in cadrul G20. Sunt si alte semne institutionale ale constientizarii rolului UE in dialogul international privind problematica globala. Se poate exemplifica cu maturizarea Dialogului Transatlantic pe probleme economice si comerciale cu SUA, cu participarea reprezentantilor UE la reuniunile priodice ale APEC si cu dezvoltarea unui bilateralism functional si proactiv pe relatia cu India, cu China si cu alte mari economii emergente. Prima conditie pentru succesul acestor demersuri este cresterea coerentei intre politicile macroeconomice si sectoriale promovate la nivelul tarilor membre sau la nivel european. Intelegand importanta luarii in considerare a provocarilor de tip ambiental, Art, 6 al Tratatului UE cuprinde angajamentul de a integra preocuparile de natura ecologica in toate politicile sectoriale ale UE. Pe acest fond, s-a lansat in 1998 Procesul de la Cardiff care are in centrul sau cresterea rolului societatii civile la nivelul preocuparilor in directia dezvoltarii durabile, asumarea de catre Comisie a obligatiei de a monitoriza toate proiectele de politici sectoriale prin prisma inclusivitatii ecologice, transparenta procedurilor ambientale, accesul la informatiile cu privire la riscurile de natura ambientala si crearea unor criterii riguroase de cuantificare a performantelor obtinute in aceasta materie.

Uniunea Europeana trebuie sa mentina cel mai ridicat nivel de coerenta si de integrare intre toate ariile sectoriale, inclusiv pe calea reformelor structurale pentru a spori calitatea participarii sale la guvernanta globala.

Principala masura urgenta care se impune este intarirea si reformarea structurilor existente angrenate in procesul de guvernanta globala pentru a le spori eficacitatea si capacitatea de a implementa masurile preconizate. Principala problema a institutiilor internationale este cea a legitimitatii lor in noile conditii geopolitice si geoeconomice. Uniunea Europeana a consacrat un model de conlucrare cu statele membre, a dezvoltat si aplicat solutii de succes in ce priveste tratarea decalajelor de dezvoltare si promovarea convergentei macroeconomice. Aceste experiente maturizate in timp pot fi folosite ca model pentru eforturile internationale menite sa combata subdezvoltarea si sa atenueze decalajelor in plan economic si social. Promovandu-se mai activ aceste succese la nivel international poate spori increderea comunitatii internationale in existenta solutiilor atunci cand se doreste cu adevarat, se actioneaza consecvent si se folosesc mijloacele adecvate. Pentru ca aceste demersuri sa reuseasca este necesar sa se insiste asupra unei mai bune coordonari intre institutiile internationale si regionale, sa sporeasca suportul financiar si tehnic destinat punerii in aplicare a initiativelor, sa se creeze cadrul reglementar si institutional international adecvat si sa nu lipseasca mecanismele specifice de evaluare a progreselor inregistrate si de evidentiere a nonconformitatii cu angajamentele asumate la nivel international.

Pe baza mesajelor provenind de la autoritatile publice nationale si de la societatea civila, UE ar trebui sa lanseze o larga dezbatere interna cu privire la urgenta reformarii institutiilor internationale.

Desi dezbaterile cu privire la urgenta reformarii institutiilor si regulilor internationale sunt de mare complexitate si dureaza de mai multa vreme, UE nu s-a remarcat prin exprimarea unei pozitii autentic comune si nici nu a derulat un transparent proces de dezbatere la nivel european in aceasta directie. Organismele comunitare par a fi fost exclusiv preocupate de reformarea institutionala si reglementara la nivel european ignortnd inscrierea acestor demersuri in procesul mai larg de reconfigurare a structurilor specifice guvernantei globale. Institutiile internationale sunt tot mai puternic criticate pentru lipsa lor de transparenta si de deschidere catre actorii societali. Lipsei declarate de transparenta la nivelul organizatiilor internationale nu i se poate contrapune modelul de transparenta oferit de institutiile europene intrucat si acestea sunt defective functional si sunt, la randul lor, criticate pentru deficitul democratic de care mai sufera. Se solicita, in mod frecvent, deschiderea institutiilor internationale pentru participarea societatii civile si a mediului de afaceri. Nici experienta europeana nu poate constitui un model de succes in aceasta directie. Problema pe care trebuie sa o promoveze cu consecventa UE este cea a coerentei functionale dintre institutiile internationale.