Polonia

Polonia

Numele tarii: Republica Polona;

Amplasare geografica: Europa Centrala, estul Germaniei;

Suprafata tarii: 312685 km (8220 km apa si 304.465 km uscat);

Populatia tarii: 38.622.660 (iulie 2005) dintre care 98% de origine poloneza si 13 minoritati;

Densitatea de locuitori: 124 locuitori/km;

Limba oficiala: poloneza;

Forma de guvernamant: republica democrata parlamentara;

Capitala tarii: Varsovia;

Constitutia tarii: a fost adoptata in 1997 o Constitutie Noua Democratica;

Diviziuni administrative:16 provincii (wojewodztwo), 308 judete (powiat), 2.489 comune (gmina);

Moneda nationala: zlotul;

Puterea executiva: seful statului-presedinte este ales prin vot popular direct pentru un mandat de cinci ani; primul ministru este numit de presedinte;

Puterea legislativa: Adunare Nationala bicamerala: Sejm (460 locuri; membrii sunt alesi prin reprezentare proportionala pe o perioada de patru ani), Senatul (100 locuri - alesi prin vot majoritar pe provincii);

Puterea judecatoreasca: Curtea Suprema (judecatorii sunt numiti de presedinte pe baza recomandarilor Consiliului National Juridic pe perioada nedeterminata); Tribunalul Constitutional (judecatorii sunt alesi de Sejm pentru un mandat de noua ani);

Statul polonez are o vechime de peste 1.000 ani. Tara si-a castigat independenta in 1918, dar doar pentru 20 ani. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a devenit un stat satelit al Rusiei dar guvernarea a fost toleranta si mai orientata spre progres decat a celorlalte state Dupa cele doua razboaie mondiale, granitele Poloniei au fost stabilite prin Tratatul de la Yalta si Postdam. Urmeaza un guvern cu orientare sovietica, apoi in 1956 acel "octombrie polonez", dupa care in anii 70 economia Poloniei se redreseaza cu ajutorul occidentului. In 1981 sovieticii ameninta cu interventia militara, in 1988 au loc puternice miscari sindicale pentru marirea preturilor si lipsa unei legislatii sindicale.

In 1980 s-a infiintat in scop economic o formatiune independenta numita "Solidaritatea" care in timp a devenit o forta politica. In 1989, au avut loc primele alegeri partial libere, din istoria Poloniei dupa razboi, continuate cu Miscarea de 10 ani pentru Solidaritate, care a jucat un rol important in apararea Poloniei contra liderilor comunisti. La inceputul anilor 1990 s-a trecut la un program "terapie de soc" care a transformat economia intr-una din cele mai robuste din Europa Centrala, dar care actualmente sufera de o crestere a somajului. Solidaritatea a suferit infrangerea majora in 2001 cand la alegerile parlamentare nu a reusit sa ocupe nici macar un loc in camera inferioara a parlamentului, iar noii conducatori ai Solidarity Trade Union au redus treptat rolul politic al acesteia.

Uniunea Europeana a semnat Acordurile Europene cu Polonia si Ungaria in 1991. La vremea aceea Polonia era deficitara in domeniul igienei alimentare si a normelor zootehnice, in domeniul combaterii coruptiei, a supravegherii frontierelor si a soliditatii bugetului. in anii care au urmat insa a de pus eforturi serioase, aliniindu-se cerintelor celor patru criterii de aderare. Fiind unul dintre cele mai mari si complexe state candidate, s-a straduit sa respecte termenele fixate sustinand in acelasi timp acordarea de subventii pentru agricultura, un sector important al economiei care a urmat o curba descendenta si care continua sa creeze probleme. Polonia, este, dintre statele care s-au integrat la 1 mai 2004, cea mai mare ca suprafata si cu cea mai mare populatie. Agricultura poloneza numara mai multe persoane active decat toate celelalte state la un loc. Dintre angajati, 20% sunt in agricultura, fiind folosit 60% din teren. Este considerata ca una din tarile in tranzitie cea mai apta de a se integra rapid in UE. O crestere economica de 6% in anul 2003, investitii straine crescande si o valoare a somajului scazuta sunt unele dintre evolutiile pozitive.

Presedintele este reprezentantul suprem si cel care garanteaza continuitatea autoritatii statului. Este ales pe 5 ani, prin vot direct si are drept de veto. Primul-ministru este ales de un mare grup parlamentar si ii este dat un mandat de catre presedinte. Adunarea Nationala alege Consiliul de Ministrii.

O distanta in crestere intre regiuni si pericolul marginalizarii unor hotarari constituie reversul medaliei. Treizeci si opt la suta din populatie traieste in zone rurale, si aproape 44% dintre ei lucreaza in agricultura. In acelasi timp, aceste zone prezinta valori ale somajului mai ridicate. Contrar celorlalte state, Polonia a reusit sa conserve o parte ridicata de tarani, care poseda proprietati private. Nationalizarea pamantului nu a putut fi facuta cu succes in Nord si Vest. In nordul tarii, problemele sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte tari in tranzitie. Lichidarea intreprinderilor publice a antrenat un somaj ridicat si in acelasi timp a dat nastere unor structuri agricole mari, chiar daca acestea nu sunt la un nivel atat de ridicat ca in Ungaria si Rep. Ceha.

In ceea priveste sprijinirea agriculturii si spatiilor rurale, pot fi distinse 3 faze, spre sfarsitul primei faze, pana in 1993/1994, un inceput al politicii de dezvoltare rurala a fost formulat. Inainte de a crea locuri de munca in spatiul rural, guvernul polonez a pornit cu investitii in sectorul infrastructural al comunelor rurale. Programul Phare a sustinut de asemenea proiecte izolate in spatiul rural.

A doua faza, a fost anuntata de o schimbare de guvernare si de intrarea Poloniei in UE. Politica agricola si politica de dezvoltare rurala sunt mai clar definite in programul elaborat in 1994 pentru dezvoltarea rurala. Sustinuti si dotati cu mijloace publice si internationale, programele de sustinere au fost, in sfarsit, elaborate, de-o parte de modernizare a agriculturii si industriei agro-alimentare, si pe de alta parte de sustinere a economiei si ameliorare a infrastructurilor. Doua dintre initiativele conduse de guvernul polonez si Comisia UE, intitulate Task Forces experimentau in 1996 si 1997 necesitatea de-acum a unei politici regionale de dezvoltare, orientata dupa structurile UE. Patru proiecte pilot au fost lansate, organizate in acelasi mod.

A treia faza, inceputa in 1997/1998, este plasata sub semnul adeziunii si este din nou anuntata de o schimbare de guvern. Reforma administrativa si teritoriala a fost realizata in 1998. In acest moment putem vorbi de o autonomie administrativa a comunelor si districtelor. Este considerata ca una dintre conditiile esentiale prealabile introducerii principiului de subsidiaritate in ajutorul regional acordat Poloniei.

O noua strategie de dezvoltare a agriculturii si spatiului rural a fost prezentata in 1998 in intentia de a atinge o mai mare coerenta a politicii agricole si structurale, ea fiind incurajata si de parteneriatul legat de adeziune.