Relatia Administratie - Politica

Dictionar de termeni

ADMINISTRATIE (Lat "administra, are" = a ajuta, a sluji, a vea grija de ceva).

Caius Iulius Caesar: "Ut administrarent ea quere imperasset", in traducere "trebuie dus la indeplinire ceea ce s-a poruncit".

Doctrina socialista: administratia avea un sens strict determinat de aparatul menit sa realizeze functia executiva a statului, in conditiile unicitatii puterii.

Doctrina occidentala: Administratie este totalitatea functiilor din aparatul guvernamental, fiind aproape sinonim cu birocratia, in termeni francezi (J.M. Shafritz).

POLITICǍ (din limba greaca "politike"= arta de a administra bine )

Max Weber: politica este monopolul violentei legitime pe care se intemeiaza puterea de stat.

Julian Freund: esenta politicii consta in relatiile dintre cel care se supune, dintre public si privat, dintre amic si inamic.

Georgio del Vechio: stiinta politica se afla intre filosofia dreptului si dreptul pozitiv, astfel ca ea nu poate ignora filosofia, fara a cadea in empirism, dar nici dreptul, pentru a nu ajunge la utopie.

Anton P. Parlagi: in stiinta administratie, politica realizeaza raporturile dintre institutiile publice, in conformitate cu interesul puterii, iar in interiorul institutiilor, conform interesului majoritatii.

ADMINISTRATIA POLITICǍ

Cicero: este primul care defineste caracterul politic al administratie, el definind tirania ca "mod de conducere fara spijinul oamenilor - sine hominum administrationae".

Anton P. Parlagi defineste administratia politica fiind aparatul de stat prin care se realizeaza deciziile politice.

Doctrina anglo-saxona: "birocratie", delimitand astfel aparatul politic al guvernarii, de aparatul privat prin care sunt realizate interesele civile.

Doctrina franceza: administratia politica este formata din sistemul autoritatilor publice, structuri ierarhice, subordonate la nivel central guvernului si sefului statului, prin care se implementeaza deciziile politice si se organizeaza executarea lor pe intreg teritoriul statului.(M. Duverger)

Relatia Administratie - Politica

Relatia dintre administratie si politica poate fi prin mai multe planuri, cum ar fi instrumentalitatea sau autonomia administratie, unitatea sau diveritatea structurilor administrative, independenta absoluta sau limitata. Toate aceste teme abordate de modelele clasice: liberal, autoritar sau neo-clasic fac trimitere la diverite tipuri de relatii intre administratia publica pe deoparte si instantele politice, economice, sociale si chiar cele administrative, pe de alta parte.

Unii autori au subliniat cateva paradoxuri ale statului, cum ar fi: paradoxul unitatii/diversitatii statului, paradoxul dominatiei, paradoxul ordinii/dezordinii etc. Toate acestea exprima adevaruri multiple despre stat, diversitatea relatiilor cu administratia.

Talcott Parsons distinge 4 functii necesare satisfacerii nevoilor elementare ale unui sistem de actiune.

Functia de adaptare: functie asigurata de subsistemul economic. Ea reprezinta suma actiunilor prin care un sistem se adapteaza in conditii de constrangere a mediului sau de unde preia resursele oferind in schimb produse pentru sistem.

Functia de urmarire a scopurilor: reprezinta totalitatea actiunilor si duc la definirea scopurilor sistemului, la mobilizare si administrarea resurselor si energiilor in vederea atingerii scopului propus.

Functia de stabilizare a modelului: reprezinta ansamblul de actiuni necesare asigurarii motivarii actiunilor sistemului - subsistemul cultural.

Functia de integrare din interiorul unui sistem diferentiat consta in ajustarea unitatilor subsistemului care il formeaza, cu scopul de asigurare a contributiei lor efective la fuctionarea sistemului luat ca un intreg: sistemul normativ este insarcinat cu aceasta functie. Este vorba de ceea ce s-a numit "dimensiunea stabilizatoare a sistemului, aceea in care se regasesc actiunile care protejeaza sistemul impotriva schimbarilor spontane si a perturbarilor majore si mentin starea de coerenta sau de solidaritate supravietuirii lui." (G. Racker)

Daca privim integrarea ca o adaptare a elementelor sistemului pentru mentinerea coerentei, trebuie analizata natura elementelor care formeaza sistemul.

G. Timsit in lucrarea "Teoria administratiei " distinge 4 relatii fundamentale intre instante administrative (I adm) pe de o parte si instantele politice (I pol), instante economice (I eco) si instante sociale (I soc) si relatiile dintre componentele interne ale administratie.

Aceste relatii trebuie studiate prin prisma caracterului de dominatie sau subordonare a unei instante fata de alta, putand distinge 3 modele:

modelul de integrare absolut- I A

modelul de integrare relativa- I R

modelul de non-administratie - I

Modelul de integrare absolut este caracteristic tarilor cu regim autoritar si carecterizeaza prin:

integrare puternica a aparatului administrativ

dominatie puternica a instantelor politice fata de cele administrative si a acestora din urma fata de cele economice

relatiile dintre autoritatile administrative sunt legate printr-o serie de mecanisme de tip ierarhic decat bazate pe tehnici de coordonare

toate cele 4 relatii sunt caracterizate printr-un grad inalt de dominatie:

i. I pol - I adm

ii. I adm superioare - I adm subordonate

iii. I adm - I eco

iv. I adm - I soc

Primele doua relatii delimiteaza aparatul de stat astfel cum este in modelul clasic creat in tarile occidentale. Ultimile doua relatii sunt specifice cu regimul autoritar, dincolo de ceea ce exista in mod obisnuit in tarile democratice.

Modelul de integrare relativa este cel de-al doile mare model al administratie. In general este specific administratiei cu regim democratic. Este caracterizat prin:

gradul de integrare este mai scazut decat in tarile cu modelul de integrare absolut

relatia dintre instanta administrativa si cea sociala este extrem de scazuta

relatia dintre instanta administrativa si cea economica este inchisa

prezinta mecanisme de subordonare si separare

Modelul de non-administratie uneori este un model de dezintegrare. Exista o tendinta catre acest tip de categorie. Pentru tarile aflate in curs de dezvoltare va trebuie sa se faca o distinctie clara intre structurile formale (imita modelul de integrare relativa) si structurile reale (modelul de integrare absolut).

Constantele modelului democratic sunt acele princioii fundamentale ce se regasesc atat in modelelul liberal, cat si in cel weberian si anume subordonarea, care asigura coeziunea modelului si separarea care asigura autonomia functionala, autonomia relativa a elementelor componente ale sistemului, iar variabilele sunt sesul subordonarii in relatiile mentionate, precum si amplitudinea, intensitatea acestor relatii. Variabilele determina finalmete gradul de integrare al sistemului.

Bibilografie:

Anton P, PARLAGI, Dictionar de administratie publica, Ed. Economica, editia a II-a

G., ROCHER, Talcott Parsons si societatea americana, p.63.

Ioan, ALEXANDRU, Administratie publica, teorii, realitat, perspective, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999

Talcott, PARSONS, An online of the social system, in teoria Societatii, The Free press, New York, 1965, p. 36