STRUCTURI FLEXIBILE DE GUVERNARE

STRUCTURI FLEXIBILE DE GUVERNARE

Guvernele intampina numeroase si serioase bariere in exercitarea interventiilor lor. Guvernarea este un proces pentru care succesul nu este asigurat.

Contextul relevant pentru guvernare este format din doua elemente. Primul element este structura personajelor implicate, personajul guvernant fiind unul dintre acestea. Cel de-al doilea element cuprinde procesul de luare a deciziilor, in care se subliniaza comportamentul a carei modificare se urmareste.

De la structura birocratica la structura de retea a sistemelor de guvernare

Un aspect caruia trebuie sa i se acorde atentie deosebita este cel al incapacitatii de adaptare a organizatiilor birocratice la complexitatea mediului actual. In general, guvernele privesc structura ca pe o ierarhie in varful careia este plasata autoritatea guvernamentala. In realitate, se impune proiectarea unor noi tipuri de structuri care sa favorizeze demersurile manageriale orientate spre dezvoltarea flexibilitatii, inovarii si responsabilizarii.

R. Moss Kanter (1990) apreciaza ca supradimensionarea organizatiilor conduce la reducerea flexibilitatii acestora. Opiniile exprimate de Kanter sunt probate de Osborne (1992) care, in urma constatarilor referitoare la disfunctionalitati guvernului american, a dezvoltat conceptul de "reinventare sau redemarare a guvernarii", potrivit caruia, transformarea birocratiei intr-o forma inovativa este posibila prin adaptarea unei serii de principii proprii mecanismelor economiei de piata la nivelul administratiei.:

. imputernicirea cetatenilor prin transferarea controlului de la birocratie la comunitate;

. promovarea competitiei intre furnizorii de servicii publice si private;

. subordonarea regulilor si reglementarilor misiunii asumate;

. evaluarea performantelor dupa succesele / insuccesele inregistrare si nu in functie de resursele folosite;

. preocuparea, prioritare pentru satisfacerea nevoilor comunitatii;

. abandonarea comportamentului reactiv in favoarea unei abordari pro-active, prin care sa se previna potentialele probleme;

. focalizarea asupra castigurilor si nu asupra cheltuielilor, dupa modelul privat;

. descentralizarea si incurajarea managementul participativ.

Promovarea acestor principii este posibila intr-un context in care sunt incurajate:

-spiritul de initiativa si de cautare a oportunitatilor;

-"mintile luminate si deschise";

-folosirea puterii de convingere si persuasiune;

-urmarirea succesului organizatiei;

-orientarea spre anticiparea schimbarilor din mediul extern.

Retele ca forma de organizare

Initial, conceptul de organizare in retea era cunoscut cu referire la institutiile si asociatiile profesionale.

Existenta retelelor personale dezvoltate in interiorul si exteriorul organizatiilor isi dovedeste utilitatea in furnizarea de informatii, sustinerea si progresul carierei, dar si in realizarea altor obiective personale.

Cea mai mare parte a acestor tipuri de retele sunt informale. In interiorul unei organizatii aceste retele definesc, asa numita, organizatie informala. Chiar si in cea mai puternica birocratie, intre organizatia formala si cea informala exista o stare conflictuala.

La nivelul companiilor, afacerile se sustin prin retele, din care fac parte furnizorii si clientii. Traditional, aceste relatii se bazau pe un inalt nivel de incredere si cooperare, deci pe relatiile informale, si mai putin pe formalitati legale.

Structura de retea a fost definita de R.E. Milles si C.C. Snow ca "un manunchi" de organizatii, entitati specializate sau individuale coordonate, mai degraba, de mecanismele de piata decat de cele ale unui lant de comanda.

In viziunea lui H.Brahami, structura de retea reprezinta "o federatie sau o constelatie de entitati de afaceri care sunt, de obicei, interdependente, legate intre ele prin know-how si care au relatii individuale cu centrul".Fiecare entitate poate fi considerata centrul unei retele proprii.

Sisteme de guvernare structurate in retea

In istoria evolutiei societatii, corporatismul reprezinta forma incipienta a structurii de retea a sistemelor politice.

In prima jumatate a secolului trecut, multe dintre statele europene au cunoscut o evolutie cu caracter bilateral, care s-a manifestat, pe de o parte, prin interventia, din ce in ce mai, activa a statului in procesele economice si sociale, iar pe de alta parte, prin cresterea influentei corporatiilor si gruparilor sociale asupra politicilor publice sectoriale.

In decursul ultimilor decenii, blocurile socio-politice caracteristice corporatismului s-au dezintegrat aproape complet. Totusi, aceste relatii sunt mult mai putin bazate pe consens decat au fost relatiile corporatiste. In societatea contemporana, din ce in ce mai dinamica, diversificata si interdependenta, si in care complexitatea proceselor politice este in crestere, relatiile sunt reflectate de interese conflictuale. Elaborarea sau implementarea unor politici publice sectoriale poate fi abandonata sau, din contra, accelerata prin implicarea directa, participarea si asumarea responsabilitatilor de catre grupuri si persoane afectate de politicile in cauza.

Exigentele societatii, referitoare la reprezentarea atuurilor acestor interese contradictorii, au condus la necesitatea structurarii in retea a sistemelor de guvernare.

Aceste noi "acorduri guvernamentale", stabilite intre diferitele grupuri de interese din societate reflecta, asadar, deplasarea de la relatiile ierarhice traditionale, dintre un centru de guvernamant si un sistem guvernat, catre relatii noi, mult mai complexe, instituite dupa modelul stucturii de retea intre o multitudine de "centre interdependente".

Guvernarea capata un sens mai larg, reprezentand efortul politic si de colaborare al tuturor actorilor din retea, spre deosebire de modelul traditional, in care guvernarea era considerata personajul dominant. Acest fapt evidentiaza polemica privind pozitia administratiei centrale in raport cu ceilalti actori ai retelei. Polemica a fost clarificata de o serie de autori care au ajuns la urmatoarea concluzie: similar organizatiilor, sistemele politice in retea pot fi privite ca structuri mixte de interdependenta verticala si orizontala. Extinderea rolului altor actori participanti la retea nu implica reducerea rolului administratiei ci dezvoltarea unor forme decizionale suplimentare, ca raspuns la cresterea complexitatii si a interdependentei. In acest context, semnificatia conceptului de decizie politica capata dimensiuni deosebit de complexe.

Dupa cum sublinia Melisseu(1993),guvernarea trebuie interpretata ca un sistem de procese, in care guvernul joaca un rol important, dar variabil, alaturi de multi alti actori. Abordarea sistemica a conceptului de politica publica sectoriala este cu mentiunea ca se impun atentiei o serie de observatii suplimentare.

O prima observatie, din perspectiva sistemului in retea, ar fi aceea ca personajele implicate interactioneaza nu numai pe durata procesului examinat dar si inainte si dupa finalizarea politicii publice sectoriale.

O a doua observatie se refera la faptul ca, de multe ori, personajele interactioneaza in procesul supus cercetarii, dar si in alte domenii.

A treia observatie este ca, din perspectiva sistemului structurat in retea personajele implicate in procesul supus examinarii sunt influentate si de personaje secundare, care nu joaca un rol direct in interactiunea studiata, dar sunt conectate la retea.

Un avantaj al perspective sistemului in retea este acela ca poate fi folosit pentru directionarea atentiei spre o structura mai larga de interdependente. In loc de a presupune ca influentele se manifesta prin interactiuni directe si observabile, abordarea prin structura in retea faciliteaza examinarea modului in care o structura largita are efecte asupra comportamentului personajelor individuale, asupra continutului deciziilor si eforturilor de implementare a politicilor publice sectoriale.

Caracteristicile structurii de retea a sistemelor de guvernare

Multiformitatea este caracteristica dominanta a structurii de retea, fiind expresia implicarii unui numar relativ mare de personaje, fiecare dintre acestia avand propriile scopuri, viziuni si interese.

Multiformitatea este data si de configuratia mai mult sau mai putin, distincta a scopurilor, viziunilor, intereselor si resurselor proprie fiecarui personaj al retelei.

Izolarea reprezinta cea de-a doua caracteristica a structurii in retea. Actorii dintr-o retea au o anumita autonomie, ceea ce conduce la o relativa izolare fata de mediul in care acestia se manifesta.    Participantii la retea sunt interesati, cu prioritate, de propriile interese, dar si de cele ale participantilor ale caror sisteme de referinta sunt compatibile cu ale lor.

Cea de-a treia caracteristica este interdependenta existenta intre elementele oricarei retele. Aceasta se exprima prin mai multe variabile: financiare, competente, suport politic, spatiu etc. Caracteristica se refera implicit la motivele pentru care o multitudine de personaje participa la elaborarea politicilor.

Relatiile de interdependenta admit urmatoarea clasificare:

-asimetrice -asincrone: -complexe:

In comparatie cu formele de guvernare traditionale, participarea unei multitudini de personaje interdependente, genereaza, prin natura relatiilor si interactiunilor existente, modele deosebit de complexe.

Functiile retelei de guvernare difera de cele ale altor tipuri de retele. In retelele create de companii functiile dominante sunt cele tranzactionale si de cooperare. Procesele de elaborare a politicilor proprii acestor retele, sustin procesele de schimb si cooperare la nivel operational. In aceste cazuri, accentul pe interdependenta orizontala este mai puternic decat in viziunea administrativa.

Retelele politice sunt, in contrast cu situatia prezentata anterior, orientate spre coordonare si reglementare.

Functia de coordonare vizeaza solutionarea problemelor de elaborare a politicilor prin contributia unei multitudini de entitati.

Functia de reglementare se refera la elaborarea colectiva, de catre participantii la retea, a regulilor si standardelor menite sa schimbe comportamentul cetatenilor si al organizatiilor.

In sistemele politice astfel structurate, guvernarea este asociata proceselor de coordonare, reglementare, distribuire si control. In procesele de guvernare cooperarea si conflictul sunt aproape simultane. Ca urmare, si intelesul conceptului de guvernare, asa cum este asociat sistemelor politice in retea, este mult mai complex decat in cadrul modelului traditional birocratic. Coordonarea si reglementarea sunt inca relevante, dar ele sunt completate cu functii care, vizeaza distribuirea costurilor si a beneficiilor precum si reglementarea proceselor de putere.

Desfasurarea proceselor decizionale in sisteme de guvernare structurate in retea

Intr-un proces decizional complex multe dintre personaje au initiative diverse. Numai unele dintre aceste initiative si idei vor fi pastrate in atentie pentru perioade mai lungi de timp. Nu se poate prevedea care dintre initiative vor ajunge la acest statut. Progresul si declinul initiativelor impreuna cu faptul ca acestea se afla in concurenta si se suprapun au ca efect dificultatea urmaririi drumului parcurs de o decizie, pornind de la o anumita initiativa.

Deciziile referitoare la diferite optiuni tehnologice nu numai ca preced un proiect dar vor continua chiar si pe parcursul proiectului. Timpul de desfasurare al procesului decizional in sisteme tip retea complexe nu poate fi de la inceput estimat cu precizie. Durata de desfasurare a unui proces decizional este variabila: perioade de extrema si intensa activitate pot alterna cu perioade in care procesul decizional se desfasoara mult mai incet sau perioade in care este stopat.

Neuniformitati substantiale

Continutului proceselor decizionale poate fi descris, de asemenea, intr-o imagine ne-uniforma. Procesele decizionale referitoare la un anumit subiect au continuturi variabile de-a lungul timpului. Aceste schimbari in continut sunt determinate de faptul ca:

-pe parcursul timpului pot sa apara solutii noi;

-pe parcursul timpului numarul personajelor care iau parte la procesul decizional poate varia.

Schimbarea perceptiei, a solutiilor si a personajelor determina o dinamica puternica a deciziei. Continutul unei probleme se schimba in timp. Dupa o anumita perioada de timp personajele isi redefinesc problemele. Acest lucru se explica fie prin faptul ca problema asa cum a fost initial definita, nu se potriveste cu principalul curent de gandire sociala de la un moment dat, fie pentru ca o noua definitie data problemei poate oferi oportunitatea angajarii unei noi coalitii de personaje. O idee foarte importanta este aceea ca pot exista discrepante mari intre formularea problemei si solutiile disponibile, caz in care redefinirea problemei este mai mult decat necesara.

In consecinta, solutiile disponibile pot avea un rol decisiv in stabilirea problemei in discutie.Un element al neuniformitatii substantiale este dinamica gradului de implicare a personajelor. Personajele pot participa intr-o runda si in urmatoarea sa nu mai participa. Personajele pot avea un rol central, sau chiar, un rol de initiere, ulterior rezervandu-si doar un rol secundar, in procesul decizional.

Desfasurarea capricioasa a proceselor decizionale in sistemul structurat in retea ofera oportunitati, dar reprezinta si o amenintare pentru guvernare.