Securitatea sociala

Securitatea sociala

Eforturile Consiliului Europei au fost concentrate si asupra elaborarii unor texte privind securitatea sociala si asistenta sociala. Ca si în cazul Cartei sociale europene, elaborarea instrumentelor internationale s‑a facut cu asiatenta tehnica a Organizatiei Internationale a Muncii, influenta unor conventii ale acestei Organizatii fiind, uneori, mai mult decât evidenta.

Preocuparile în materie de securitate sociala dateaza înca din anul 1953, când au fost încheiate doua Acorduri interimare europene privind securitatea sociala, acorduri care au fost completate, în acelasi an, printr‑o Conventie europeana de asistenta sociala si medicala.

Sistemele de securitate sociala din statele membre nu au la baza acelasi model, dat fiind traditia, istoria si cultura specifice fiecarei tari. Din acest motiv, nu se poate vorbi de armonizarea acestor sisteme, dar trebuie avute în vedere masuri si actiuni care sa nu aduca prejudicii drepturilor fundamentale, în special a liberei circulatii a persoanelor, si la agravarea disparitatilor regionale. Acestea au fost motivele lansarii, în anul 1990, a programului „MISEP”, ce are ca obiectiv promovarea schimburilor de informatii privind sistemele si politicile de protectie sociala din statele membre.

Codul european de securitate sociala elaborat cu asistenta Organizatiei Internatio­nale a Muncii, a fost adoptat în anul 1964, dar a intrat în vigoare abia în anul 1968, când a fost ratificat de trei dintre statele membre ale Consiliului Europei; pâna în prezent Codul este ratificat de 16 state. Precizam ca, în anul 1990, Codul a fost revizuit si este deschis spre semnare statelor membre.

Si în cazul Codului european de securitate sociala, ca si în cazul Cartei, o analiza comparativa releva faptul ca, acesta adapteaza la Europa, ridicând nivelul protectiei sociale, Conventia nr. 102/1952 a OIM privind securitatea sociala (norme minime).

1. Protectia sociala

Chiar daca politica privind protectia sociala este responsabilitatea fiecarui stat, Comisia a considerat ca poate veni în ajutor, prin promovarea unor masuri de cooperare si actiuni comune. Astfel în 1995, a fost lansata „Comunicarea privind viitorul protectiei sociale”, ce propune un cadru european de dezbatere a acestui domeniu. Drept urmare, în 1997, comunicarea „Modernizarea si îmbunatatirea protectiei sociale în Uniunea Europeana” prezinta propuneri specifice de sprijin la nivel european. La baza comunicatului sta conceptul prin care protectia sociala trebuie privita ca un factor productiv si cel privind întarirea legaturilor dintre protectia sociala si politica de ocupare a fortei de munca. În 1998 este publicat „Raportul privind protectia sociala în Europa” (1997) în care sunt revazute masurile adoptate de statele membre si analizate tendintele sistemelor de protectie sociala.

În anul 2000, Consiliul a hotarât constituirea Comitetului pentru Protectie Sociala (Decizia nr. 2000/436), cu responsabilitati în urmarirea evolutiei politicilor de protectie sociala si schimburi de informare si de experienta între statele membre si este adoptata „Agenda privind politica Sociala” [COM (2000) 379] care, printr-o serie de actiuni si initiative, sa duca la modernizarea modelului social european.

In ultima perioada, protectia sociala în UE întâmpina numeroase dificultati ca urmare a tendintelor demografice (îmbatrânirea populatiei creeaza o presiune enorma asupra sistemului de protectie sociala), a recesiunii economice si a nivelului ridicat al somajului. Tarile membre sunt puse în situatia de a reforma sistemele de protectie sociala, astfel încât acestea sa fie viabile din punct de vedere financiar si, în acelasi timp sa ramâna eficiente.

Domeniile principale vizate de protectia sociala sunt :

- includerea sociala – combaterea discriminarii si a excluderii sociale ;

- pensii sigure si sistem de pensii sustenabil;

- asigurarea calitatii si sustenabilitatii sistemelor de ocrotire a sanatatii;

- stimularea ocuparii si asigurarea de venituri sigure.

Relativ la durata asigurarii protectiei sociale legale s-a conturat ideea ca aceasta trebuie sa cuprinda nu numai perioada în care persoana presteaza o munca în baza contractului de munca, ci ar trebui sa fie extinsa asupra duratei întregii vieti profesionale, prin instituirea obligatiei pregatirii profesionale continue.

În privinta persoanelor ce sunt supuse protectiei sociale, textele Conventiei
nr. 102/1952 si ale Codului sunt analoage, cu exceptia prestatiilor familiale. Nivelul prestatiilor prevazut de Cod este identic cu cel al Conventiei nr. 102/1952, dar, spre deosebire de aceasta, Codul nu contine aceleasi clauze de suplete pentru tarile mai putin dezvoltate, pe care le prevede Conventia OIM, clauze potrivit carora un stat o poate ratifica, daca accepta cel putin trei domenii din cele noua cât fac obiectul ei, urmând ca, pe masura progresului din legislatia interna, sa acopere si alte domenii ale protectiei sociale1.

2.Grupurile cu nevoi speciale

Masurile privind grupurile de persoane cu nevoi speciale, cum ar fi persoanele în vârsta sau persoanele cu deficiente, au început sa fie adoptate dupa intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Se poate mentiona lansarea initiativei „TIDE” (Decizia 93/512/CEE) care vine în sprijinul stimularii tehnologiilor ce faciliteaza integrarea persoanelor cu deficiente si a persoanelor în vârsta ca si continuarea sistemului de informare „Handynet” (Decizia 89/658/CEE). Programul „HELIOS”, desfasurat în perioada 1993 – 1996, a sprijinit integrarea persoanelor cu deficiente. Programul s-a desfasurat la nivel local, cu ajutorul organizatiilor non-guvernamentale implicate în reabilitare functionala si în integrare educationala (Decizia 93/136/CEE). Programul a fost complementat cu sistemul computerizat de informare si documentare „Handynet” - faza a doua.

Alte masuri întreprinse de Comisie au fost cele legate de angajarea persoanelor cu deficiente (Decizia nr. 86/379/CEE si Rezolutia Consiliului din 1999 privind sanse egale de angajare a persoanelor cu deficiente) sau cea referitoare la integrarea copiilor si a tinerilor cu deficiente în sistemul normal de învatamânt.

Pe baza comunicarii „Sanse egale pentru persoanele cu deficiente”, Comisia pregateste o noua politica în favoarea persoanelor cu deficiente, bazata pe egalitatea de sanse si cooperarea cu asociatiile din domeniu.

Odata cu desavârsirea pietei interne unice, Comisia a facut o analiza a implicatiilor economice si sociale a îmbatrânirii populatiei si a revazut legislatia existenta pentru a propune noi masuri la nivelul Comunitatii [COM (90) 80]. Astfel, este adoptata Decizia nr. 91/49/CEE referitoare la actiunile Comunitatii privind persoanele de vârsta a treia în care se subliniaza contributia pozitiva a persoanelor în vârsta la dezvoltarea Comunitatii, comunicatul referitor la sprijinirea actiunilor în favoarea persoanelor în vârsta [COM (95) 53] sau initiativa „TIDE”.

În ceea ce priveste schemele suplimentare de pensii, Comisia a lansat în anul 1991 o comunicare [SEC (91) 1332] privind rolul acestora în protectia sociala. Dat fiind importanta coordonarii schemelor la nivelul Comunitatii, a fost lansata spre dezbatere Cartea Verde privind pensiile suplimentare în cadrul pietei interne unice [COM (97) 283], urmata de Directiva 98/49/CE referitoare la protejarea drepturilor persoanelor privind pensia suplimentara.

Pentru a raspunde schimbarilor demografice si a schimbarilor intervenite pe piata muncii, Consiliul a adoptat o rezolutie privind schemele flexibile de pensionare (1993) ca si comunicarea „Catre o Europa a tuturor vârstelor” (1999/221).

3.Asigurarile sociale

Pentru a nu prejudicia dreptul de libera circulatie a persoanelor, Consiliul a adoptat Regulamentul nr. 1408/71/CEE ce prevede coordonarea legislatiei nationale privind asigurarile sociale. Regulamentul prevede protejarea drepturilor de asigurari sociale ale persoanelor ce-si schimba domiciliul dintr-un stat membru în altul. Procedurile de aplicare a legislatiei se regasesc în Regulamentul nr. 574/72/CEE. Comisia a facut o propunere de îmbunatatire a celor doua regulamente, propunere aflata la Parlament pentru a fi examinata [COM (98) 779].

Simplificarea procedurilor administrative si schimbul de date dintre statele membre cu privire la persoanele ce-si schimba domiciliul a fost lansata prin programul „TESS”. Programul a fost initiat pentru dezvoltarea serviciilor telematice concepute pentru coordonarea schemelor de securitate sociala între statele membre (Regulamentul nr. 99/307/CEE).

Pentru combaterea fraudelor în domeniul asigurarilor sociale si a muncii ilegale, a fost adoptata o rezolutie referitoare la codul de conduita privind cooperarea între autoritatile statelor membre. Conform rezolutiei, autoritatile statelor membre se ajuta reciproc prin furnizare de date si de informatii.

4. Integrarea sociala

Masurile de integrare sociala s-au bazat pe analiza comparativa a politicilor existente în statele membre (Rezolutia din 1989 privind combaterea excluderii sociale), analiza ce face obiectul Comunicarii Comisiei „Intensificarea luptei împotriva excluderii sociale: promovarea integrarii” (1992). Prin acest comunicat sunt stabilite liniile directoare de actiune, tinând cont de principiul subsidiaritatii. În sprijinul actiunilor de integrare sociala, în special cele privind informarea cetatenilor, Comisia colaboreaza cu organizatiile voluntare si cu fundatiile de profil [COM (97) 241].

Pentru a dezvolta modele de actiune preventive care sa combata excluderea sociala si a saraciei, Comisia a stabilit un program de actiune pe termen mediu pentru grupurile defavorizate (Decizia nr. 89/457/CEE) si se propune crearea unui Fond European pentru Refugiati pentru protejarea acestei categorii (Decizia nr. 2000/596/CE).