Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
ArheologieIstoriePersonalitatiStiinte politice


Tratatul de la Paris. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) - 1951

Stiinte politice



+ Font mai mare | - Font mai mic



Tratatul de la Paris. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.) - 1951

1. Scurta prezentare

Actul care a constituit nasterea Comunitatilor Europene este declaratia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe din acea perioada, Robert Schumann. Iata doar cateva dintre prevederile declaratiei Schumann:



"Pacea lumii nu poate fi pastrata fara sa facem eforturi creative, proportionale cu pericolele care o ameninta. Contributia pe care o Europa organizata o poate aduce civilizatiei este indispensabila pentru mentinerea relatiilor pasnice. Prin asumarea pentru mai mult de 20 de ani a rolului de campion al Europei unite, Franta a avut intotdeauna ca principal obiectiv servirea pacii. Europa unita nu s-a realizat si am avut razboi.

Europa nu poate fi facuta dintr-o data sau in baza unui singur plan. Va fi construita prin realizari concrete creand mai intai o solidaritate de facto. Unirea natiunilor europene necesita eliminarea opozitiei seculare a Frantei si a Germaniei. Orice actiune ce se intreprinde trebuie sa tina cont mai intai de aceste doua tari. In acest scop, Guvernul francez propune sa se actioneze imediat intr-un punct limitat dar decisiv. Guvernul francez propune ca productia franco - germana de carbune si otel sa fie plasata sub o Inalta Autoritate comuna, intr-o organizatie deschisa si participarii altor tari ale Europei. Punerea in comun a productiei de carbune si otel va asigura imediat bazele dezvoltarii economice, ca prim pas in unificarea europeana si se va schimba destinul acelor regiuni care mult timp au fost destinate fabricarii armelor de razboi, ale caror victime constante au fost.

Solidaritatea de productie astfel stabilita va face clar faptul ca orice razboi intre Franta si Germania devine nu doar de neconceput, dar practic imposibil. Punerea la punct a acestei puternice unitati productive va deschide tuturor tarilor doritoare posibilitatea sa participe la aceasta si va oferi tuturor tarilor participante elementele fundamentale ale productiei industriale in aceleasi conditii, cu o baza reala pentru unificarea lor economica.

Aceasta productie va fi oferita intregii lumi fara deosebire sau excludere pentru a contribui la ridicarea nivelului de trai si la dezvoltarea actiunilor pacifiste. Astfel va fi realizata in mod simplu si rapid fuziunea intereselor indispensabile pentru stabilirea unei comunitati economice care va constitui fermentul unei comunitati mai largi si mai profunde intre tari care mult timp au fost in opozitie datorita unor sangeroase diviziuni.

Prin punerea in comun a productiei de baza si prin instruirea unei Inalte Autoritati noi ale carei decizii vor lega Franta, Germania si tarile care vor adera, aceasta propunere va realiza prima fundatie pentru o Europa unita, indispensabila pentru mentinerea pacii. Pentru urmarirea acestor obiective astfel definite Guvernul francez este gata sa deschida negocieri in urmatoarele baze. Misiunea impartiala a Inaltei Autoritati Comune va fi sa asigure in cel mai scurt timp posibil: modernizarea productiei si imbunatatirea calitatii sale, furnizarea in conditii identice a necesarului de carbune si otel atat pe pietele franceza si germana cat si a tarilor aderente, dezvoltarea exportului catre alte tari, egalizarea si imbunatatirea conditiilor de viata a muncitorilor din aceste industrii.

Pentru a atinge aceste obiective, plecand de la conditiile diferite in care se gasesc in prezent productiile tarilor aderente, sunt propuse o serie de masuri care se vor institui cu titlu tranzitoriu. Transportul carbunelui si otelului intre tarile aderente va fi imediat scutit de taxe vamale si nu va putea fi afectat de tarifele diferentiate de transport. Se vor realiza, gradual, conditii pentru ca o distributie mai rationala a productiei si un inalt nivel al productivitatii sa se creeze in mod spontan. In contrast cu cartelurile internationale, care tind sa impuna practici restrictive in distributia si exploatarea pietelor nationale, pentru a mentine un profit ridicat, organizatia va asigura fuziunea pietelor si extinderea productiei.

Principiile si intelegerile definite mai sus vor constitui subiectul unui tratat semnat intre state si supus ratificarii parlamentelor lor. Negocierile vor avea loc cu ajutorul unui arbitru numit de comun acord. Lui i se va incredinta sarcina de a supraveghea daca intelegerile la care s-a ajuns concorda cu principiile expuse si, in cazul unei neintelegeri, el va decide ce solutie se va adopta.

Inalta Autoritate va fi alcatuita din persoane independente numita de guverne, avand reprezentare egala. Prin acord comun intre guverne va fi ales un presedinte. Deciziile Autoritatii vor fi executorii in Franta, Germania si celelalte tari aderente. Se vor lua masuri adecvate pentru gasirea mijloacelor de apel impotriva deciziilor Autoritatii. Un reprezentant al Natiunilor Unite va fi acreditat pe langa Autoritate si va fi instruit pentru a face un raport public catre Natiunile Unite, de doua ori pe an, raport ce priveste realizarile organizatiei, in special salvgardarea obiectivelor sale.

Inalta Autoritate nu prejudiciaza cu nimic regimul de proprietate al intreprinzatorilor. In exercitiul functiunii sale, Inalta Autoritate va tine cont de puterile conferite de Autoritatea Internationala de la Ruhr si de obligatiile de orice natura impuse Germaniei, atata timp cat acestea raman in vigoare."

O data cu lansarea in cadrul acestei conferinte de presa a planului "Schumann", s-a trecut la o faza hotaratoare in destinul comunitatilor europene. Astfel, au luat nastere trei principii fundamentale ale acestui plan:

- plasarea productiei de otel si carbune a Germaniei si Frantei sub o Inalta Autoritate in cadrul unei organizatii deschise si altor tari europene;

- luarea deciziilor de catre organisme compuse din reprezentantii guvernelor, statele nefiind obligate prin decizii contra vointei lor;

- deciziile vor obliga numai statele ce le accepta.

La aceste trei principii fondatoare au subscris sase state: Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. Marea Britanie, care avea unele temeri privind abandonarea suveranitatii si privind realizarea bunastarii nationale dar si din cauza angajamentelor din Commonwealth, nu a aderat la aceste principii.

Au urmat noua luni de negocieri intre aceste sase state, ce s-au concretizat prin adoptarea la data de 18 aprilie 1951 a Tratatului de creare a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, tratat ce a intrat in vigoare la 25 iulie 1952 pe o durata de 50 de ani. Motivatia acestei initiative consta in faptul ca era ca, pe de-o parte, era putin probabil ca Germania sa accepte un control unilateral asupra industriei sale grele (otel - carbune), mai ales dupa adoptarea Constitutiei sale interne, prin care aceasta tara isi concepea singura politica interna, iar pe de alta parte, lasarea sa complet independenta si nesupravegheata era considerata in acea perioada, o amenintare potentiala la adresa pacii.

De aceea, singurul mijloc prin care industria grea a Germaniei putea fi controlata era integrarea sa atat in plan politic cat si economic intr-o comunitate puternic structurata.

2. Obiectivele Tratatului de la Paris

  • respectarea regulilor de concurenta;
  • sprijinirea modernizarii sectorului si reconversiei;
  • accesul la sursele de productie;
  • libertatea de circulatie a produselor;
  • supravegherea permanenta a pietei.

De asemenea, Tratatul nou creat stabilea, printre altele, ca vor fi abolite si interzise urmatoarele:

  • ajutoarele acordate de catre state ori taxe speciale impuse de state in orice forma ar fi ele;
  • taxele la import sau export;
  • taxele avand ca echivalent restrictiile cantitative privind circulatia produselor;
  • practicile restrictive care tind spre impartirea si exploatarea pietei;
  • masurile discriminatorii intre producatori, intre cumparatori si consumatori.

Institutiile comunitare create in baza CECO au fost:

Inalta Autoritate;

Adunarea Comuna sau Adunarea Parlamentara;

Consiliul de Ministrii;

Comitetul Consultativ;

Curtea de Justitie.

Principalele atributii ale organismelor de conducere CECO:

Inalta Autoritate:

  • Asigura realizarea obiectivelor Tratatului in conformitate cu principiile stabilite;
  • Este formata din persoane independente, numite de guverne impreuna;
  • Are resurse financiare proprii realizate din taxe asupra productiei de otel si carbune;
  • Poate impune obligatii atat statelor membre cat si producatorilor;
  • Are dreptul de a emite recomandari si opinii.

Adunarea comuna sau adunarea parlamentara:

  • Supravegheaza activitatea Inaltei Autoritati;
  • Este compusa din reprezentanti ai parlamentelor nationale ale statelor membre;
  • Poate revoca din functie membrii Inaltei Autoritati.

Consiliul de Ministri:

  • Armonizeaza actiunile Inaltei Autoritati si cele ale guvernelor statelor membre;
  • Este compus din reprezentantii statelor membre;
  • Poate initia unele propuneri sau masuri pe care le considera corespunzatoare;
  • Numai in anumite cazuri are putere de interventie in politica privind carbunele si otelul, ca de exemplu in situatii de criza.

Comitetul consultativ:

  • Cuprinde intre treizeci si cincizeci si unu de membri desemnati de Consiliul de Ministri din randul industriasilor, comerciantilor si consumatorilor.

Curtea de Justitie:

  • Are sarcina de a veghea respectarea dispozitiilor Tratatului si a normelor comunitare;
  • Este formata din 7 judecatori si 2 avocati generali desemnati de guvernele statelor membre;
  • Judeca litigiile dintre statele membre si persoanele fizice si juridice din aceste state.


Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2442
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved