Socialismul

Socialismul

Dictionarul Oxford de politica il defineste drept teoria economica si politica sau sistemul de organizare sociala bazat pe proprietatea colectiva sau de stat, asupra mijloacelor de productie si pe valoarea distributiei si schimbului.

Socialismul este creatia lumii moderne, insa originile sale intelectuale pot fi gasite in lumea antica. Bazele moderne ale socialismului sunt puse la inceputul sec. XIX, de persoalitati precum: R. Owen, Saint-Simon, Ch. Fourier, L. Blanqui.

Asa cum arata B. Crick, R. Owen credea ca productia si prosperitatea generala pot fi asigurate printr-o administrare colectiva a fabricilor si atelierelor pe baza de cooperare.

Ch. Fourier isi imagina un mod cooperativ de productie, eminamente agrar, oamenii urmarind o viata linstita si fericita, pe care ar putea-o obtine daca ar respinge industrializarea si ar opta pentru organizarea in "falastere" (mici comunitati rurale).

L. Blanqui considera ca un partid de mici dimensiuni, dar hotarat si extrem de disciplinat ar putea pune stapanire prin forta pe aparatul de stat, iar apoi prin intermediul invatamantului popular ar putea determina o miscare de masa care sa-i confere legitimitatea puterii. Puterea detinuta astfel ar trebui folosita pentu a impune o ordine sociala stricta, fundamentata pe proprietatea comuna.

Pierre Proudhon visa o societate lipsita de clase sociale, o comunitate egalitara a tuturor muncitorilor. In viziunea lui, proprietatea care nu este dobandita in mod direct prin munca si nu este utilizata in interiorul familiei este o forma de hotie (proprietati obtinute prin dobanzi, chirii, exploatarea muncii depuse de altii).

Avand in vedere cele spuse mai sus, pe la mijlocul sec. XIX socialismul desemna un set de idei revolutionare centrate pe nevoia de a transforma industrialismul capitalist intr-unul mai echitabil. Valorile centrale ale socialismului sunt: solidaritatea, coeziunea sociala, egalitatea.

O alta etapa a socialismului debuteaza o data cu lucrarile lui Karl Marx: Manifestul partidului comunist, Capitalul, Ideologia germana, Mizeria filosofiei, Despre dialectica etc. In lucrarile sale, Marx deplange confiscarea oligarhica a suveranitatii poporului de catre o anumita minoritate, care nu are decat interese de dominat. In viziunea lui Marx, trebuie ca oamenii sa-si recastige deplina libertate pe care au pierdut-o atunci cand au acceptat alienarea adusa de diviziunea muncii si proprietatea privata.

G. Sartori → in viziunea marxista, democratia trebuie sa fie o forma de asociere in care dezvoltarea libera a tuturor presupune dezvoltarea libera a fiecaruia. Nu mai trebuie permisa organizarea socio-politica care foloseste omul ca mijloc, instrument, exploatandu-l si umilindu-

Politicul va exista atata timp cat va exista lupta de clasa si dorinta de dominare. Daca vor disparea aceste lucruri com asista la sfarsitul politicului, la o deplina armonizare pe care o va aduce etapa comunista a istoriei.

D. Held sfarsitul politicului sau sfarsitul erei statului inseamna transformarea vietii politice, asa cum a fost ea cunoscuta in societatile burgheze, adica presupune descompunerea politicului ca forma insitusional distincta, folosita in perpetuarea conducerii de clase.

Clasele sociale trebuie sa dispara, odata cu ele eliminandu-se si orice forma a puterii de clasa, ajungandu-se astfel la o deplina democratizare.

Democratia maximala a lui K. Marx peresupune realizarea unei totale identitati, o lume in care prin depasirea conflictelor de clasa, prin eliminarea proprietatii private si prin satisfacerea nevoilor materiale conform nevoilor fiecaruia, structurile coercitive dispar.